Articole medicale
bronhoscopie-1200x630.jpg

Bronhoscopia servește la diagnosticarea multor afecțiuni ale căilor respiratorii, dar și pentru îndepărtarea unor corpi străini de la acest nivel sau pentru administrarea unor tratamente locale. Efectuarea bronhoscopiei este în scop diagnostic sau terapeutic.

Efectuarea bronhoscopiei în scop diagnostic: orice simptomatologie respiratorie peristentă pentru care examenele făcute anterior nu au gasit o cauză : hemoptizie, tuse cronică, dispnee cu wheezing localizat, radiologică: descoperirea unor modificări pe radiografia sau CT-ul de torace, așa cum pacienții le numesc adesea “pată pe plămân la radiografie” (atelectazie, adenopatii, revarsat pleural etc.), de laborator (suspiciunea de tuberculoză atunci când alte metode au eșuat, investigații microbiologice).

Efectuarea bronhoscopiei în scop terapeutic: extragerea corpilor străini traheobronsici, aspirarea secrețiilor din căile aeriene, intubări dificile în anestezie, terapia fistulelor bronșice, practicarea lavajului bronho-alveolar in scop terapeutic (ex. proteinoză alveolară), bronhoinstilația diverselor medicamente, administrarea locală a soluțiilor de trombină în bronhii în hemoptizii, rezecția paliativă a tumorilor endoluminale și dezobstrucții paliative (laserterapia, crioterapia, endobrahiterapia, electrocauterizarea, implantarea de stenturi).

  • Bronhoscopia cu bronhoscop flexibil (fibră optică)

Un bronhoscop flexibil este mai lung și mai subțire decât un bronhoscop rigid. El conține un sistem de fibră optică ce transmite o imagine de la vârful instrumentului până la o camera video, aflată la capatul opus. Vârful instrumentului poate fi orientat în diferite poziții, permitându-i medicului să „navigheze” bronhoscopul într-un anumit segment al bronhiilor.

  • Bronhoscopia cu bronhoscop rigid

Bronhoscopia cu bronhoscop rigid este folosită pentru recuperarea obiectelor străine. În anumite cazuri, de exemplu în hemoptizia masivă, adica expectorația cu sânge (care reprezintă o urgență medicală) este necesară examinarea pacientului cu un bronhoscop rigid. Acesta permite anumite abordări terapeutice, cum ar fi electrocauterizarea, pentru a ajuta la controlul sângerării. Totodată, bronhoscopul rigid este de preferat în cazul recuperării și aspirării unui corp străin, deoarece permite protecția căii respiratorii și controlul corpului străin în timpul recuperării.

Principalele tehnici de prelevare sunt:

  • Aspiratul bronșic
  • Brosajul (periajul) bronsic
  • Biopsia bronsică
  • Lavajul bronho-alveolar (LBA)
  • Punctia ganglionară transbronșică
  • Biopsia transbronșică

 

Pregătirea pacientului pentru bronhoscopie

Un anestezic local (sub formă de spray) este aplicat sau pulverizat în nasul pacientului și în gât în timpul bronhoscopiei. Cel mai probabil, pacientul va primi un sedativ care să îl ajute să se relaxeze. Asta înseamnă că va fi treaz, dar amețit în timpul procedurii. Oxigenul este, de regulă, administrat în timpul unei bronhoscopii. Anestezia generală este rareori necesară.

Pacientul nu trebuie să mănânce și să nu bea cu cel puțin 8 ore înainte de efectuarea bronhoscopie.

Riscurile în timpul bronhoscopiei pot fi:

  • sângerare, în special dacă este realizată o biopsie
  • infecție
  • dificultăți în respirație,
  • un nivel scăzut al oxigenului în sânge în timpul testului.

Complicații ale bronhoscopiei

Complicațiile grave ale bronhoscopiei sunt rare. De exemplu, sângerarea minoră la locul unei biopsii și febra apar la 10-15% dintre pacienți. Pre-medicația poate provoca o sedare excesivă, cu insuficiență respiratorie, hipotensiune arterială și aritmii cardiace.

O bronhoscopie este o procedură relativ rapidă și durează aproximativ 30 de minute. Deoarece pacientul va fi sedat în timpul procedurii, se va odihni în spital până când senzația de amorțeală din gât dispare.

Respirația și tensiunea arterială vor fi monitorizate în timpul recuperării. Pacientul nu are voie să mănânce sau să bea nimic până când gâtul nu mai este amorțit. Acest lucru poate dura între una și două ore. După investigație gâtul este sensibil, inflamat sau zgâriat pentru câteva zile și e posibil ca pacientul să fie răgușit.


TESTE-COVID.jpeg

Noul coronavirus (SARS-CoV-2) reprezintă o provocare pentru omenire, având în vedere spectrul larg de simptome, care pot fi cu ușurință confundate cu cele ale unei viroze sezoniere, în lipsa efectuării unor teste de specialitate. Cu toate acestea complicațiile apărute în urma infectării cu noul coronavirus, în special în lipsa administrării unui tratament adecvat, sunt departe de a semăna cu modul de afectare a stării de sănătate de către deja binecunoscutele viroze sezoniere.

Deși un anumit procent dintre cei infectați este format din persoane asimptomatice sau care prezintă simtomatologie ușoară și se recuperează fără un tratament special, nimic nu poate garanta faptul că, ulterior infectării, evoluția stării de sănătate va fi bună.

Studiile efectuate până în prezent au permis producătorilor de medicamente și echipamente medicale elaborarea unor teste performante, care să vină în sprijinul medicilor clinicieni și a populației:

  • test pentru detecție antigen SARS-CoV-2
  • test pentru detecție anticorpi SARS-CoV-2 de tip IgM și IgG
  • test pentru detecție prin tehnica RT-PCR a tulpinilor virale SARS-CoV-2

Testul pentru detecția antigenului SARS-CoV-2 (Covid-19) reprezintă un prim pas pentru decelarea infecției cu noul coronavirus față de alte tipuri de infecții virale. Prin acest test se identifică prezența virusului în organism.

Testul este neinvaziv și se efectuează din secreții nazale și/sau faringiene. Pentru recoltarea acestor produse biologice se recomandă a nu se folosi produse dezinfectante anterior recoltei (spray/picături de nas, pastă de dinți, apă de gură, etc.) la nivelul nasului și/sau al cavității bucale.

Când se recomandă efectuarea acestui test: la apariția primelor semne de boală sau după minim 5 zile de la contactul direct cu o persoană infectată cu noul coronavirus.

Avantajele efectuării acestui test sunt:

  • tehnică rapidă de procesare, care permite obținerea rezultatului într-un timp scurt de la prelevarea probei biologice;
  • performanță crescută de detecție virală covid-19, demonstrată în practică prin comparare cu testarea RT-PCR;
  • poate indica infecția în faza acută a bolii atât la persoanele simptomatice, cât și la cele asimptomatice.

 

Testul pentru detecția anticorpilor SARS-CoV-2 (Covid-19) IgM și IgG și-a demonstrat eficiența în etapa de monitorizare a evoluției infecției cu noul coronavirus, oferind informații despre stadiul vindecării. Detectarea anticorpilor IgM indică expunerea recentă la SARS-CoV-2, în timp ce detectarea anticorpilor IgG indică expunerea la virus și debutul perioadei de vindecare.

Una dintre cele mai importante caracteristici ale anticorpilor este că ei sunt specifici, fiind sintetizați de sistemul imun astfel încât să se potrivească numai tulpinii virale care a pătruns în organism.

Cât durează imunitatea astfel dobândită, în fața reinfectării cu noul coronavirus? Aceasta este o întrebare la care încă nu se cunoaște răspunsul, fiind necesare studii îndelungate la nivel populațional.

Testul este minim-invaziv și se efectuează dintr-o probă de sânge recoltată prin puncție venoasă sau capilară. Recoltarea probei biologice nu este condiționată de o pregătire prealabilă specială.

Când se recomandă efectuarea acestui test: ulterior obținerii unui rezultat pozitiv la testul pentru detecția antigenului SARS-CoV-2 sau la testul prin tehnica RT-PCR.

Avantajele acestui test sunt:

  • tehnică rapidă de procesare, care permite obținerea rezultatelor într-un timp scurt de la prelevarea probei biologice;
  • performanță crescută de detecție a anticorpilor SARS-CoV-2 IgM și IgG;
  • poate indica atât existența unei infecții trecute (anticorpi IgG prezenți), cât și a uneia de fază acută (anticorpi IgM prezenți).

Testul pentru detecția ARN viral prin tehnica RT-PCR permite identificarea materialului genetic al SARS-CoV-2 din probele de secreții nazale sau faringiene recoltate. Proba se consideră pozitivă dacă se detectează două fragmente genetice specifice coronavirusurilor, dintre care unul specific SARS-CoV-2.

Când se recomandă efectuarea acestui test: la apariția primelor semne de boală sau după minim 5 zile de la contactul direct cu o persoană infectată cu noul coronavirus.

Fiind o metodă complexă și laborioasă, obținerea rezultatului prin tehnica RT-PCR durează mai mult decât prin alte tehnici de laborator, având totodată un preț mai ridicat.

Avantajele acestui test sunt:

  • metoda permite detectarea cu specificitate foarte mare a unor concentrații foarte scăzute ale materialului genetic de analizat;
  • diagnostichează infecția în faza acută a bolii atât la persoanele simptomatice, cât și la cele asimptomatice.

De ce este important să ne testăm?

  • Simptomele pe care le determină infecția cu noul coronavirus se evidențiază treptat și sunt, de cele mai multe ori, similare altor boli (viroze respiratorii, gripă, alergii)
  • Virusul are un grad foarte crescut de contaciozitate și poate fi transmis de la om la om prin secreții respiratorii și prin contactul mâinilor cu ochii, gura sau nasul, după atingerea unei suprafețe infectate sau contactul apropiat cu o persoană infectată
  • Infecția poate fi transmisă atât de persoanele care prezintă semne de boală, cât și de cele asimptomatice, astfel că atât o categorie, cât și cealaltă este purtătoare a virusului
  • Perioada de incubație virală (de la momentul infectării și până la apariția primelor semne și simptome) variază între 1 și 14 zile, cu o medie de 5-6 zile, în funcție de particularitățile individuale ale persoanei infectate
  • Prin testare este posibilă evidențierea persoanelor asimptomatice care au infecția și o pot răspândi!

În Laboratorul de Analize MEDSTAR 2000 se efectuează teste pentru detecția antigenului SARS-CoV-2 și a anticorpilor specifici IgM și IgG, folosind echipamente medicale de înaltă performanță și siguranță, atât pentru personalul medical, cât și pentru pacienții noștri.


afis-siguranta-pacientilor-2020.png

Personal medical în siguranta, Pacienti în siguranta! (Safe health workers, Safe patients)

Acesta este sloganul din 2020 ales de Organizația Mondială a Sănătății (OMS) pentru a marca pe 17 septembrie Ziua Mondială a Siguranței Pacientului.
Tema a fost stabilită de OMS după ce “pandemia de SARS-CoV-2 a dezvăluit provocările și riscurile uriașe cu care se confruntă personalul medical, de la infecții asociate asistenței medicale, la stigmat, boli și chiar deces. Mai mult, lucrul în medii stresante face ca lucrătorii din sănătate să fie mai predispuși la erori care pot duce la afectarea pacientului. Prin urmare, Ziua Mondială a Siguranței Pacienților 2020 are ca temă: Siguranța lucrătorilor din sănătate: o prioritate pentru siguranța pacientului”, se arată pe pagina dedicată evenimentului. (mai multe detalii, aici: https://www.who.int/campaigns/world-patient-safety-day/2020)

MEDSTAR General Hospital, MEDSTAR 2000 Clinic si Laboratorul MEDSTAR 2000 marcheaza aceasta zi prin constientizarea angajatilor si pacientilor despre insemnatatea zilei si semnificatiile mesajelor transmise de organismele internationale cu aceasta ocazie, prin purtarea de catre angajati a unui insemn de culoare portocalie, prin afisarea posterelor campaniei si prin afisarea culorii portocalii pe sistemele electronice interne de afisaj.

Obiectivele Zilei Mondiale a Siguranței Pacienților 2020:
• Creșterea gradului de conștientizare globală cu privire la importanța siguranței lucrătorilor din domeniul sănătății și a legăturilor sale cu siguranța pacientului;
• Implicați mai multe părți interesate și adoptați strategii multimodale pentru a îmbunătăți siguranța cadrelor medicale și a pacienților;
• Implementați acțiuni urgente și durabile ale tuturor părților interesate care recunosc și investesc în siguranța angajaților din domeniul sănătății, ca prioritate pentru siguranța pacienților;
• Oferiți recunoașterea cuvenită a devotamentului și a muncii grele a lucrătorilor din domeniul sănătății, în special pe fondul luptei actuale împotriva COVID-19.

 

Mesajele Organizației Mondiale a Sănătății de Ziua Mondială a Siguranței Pacientului 2020

Pentru cadrele medicale

• Siguranța ta începe cu tine: ai grijă de sănătatea ta fizică și psihologică
• Protejați-vă siguranța dumneavoastră și a persoanelor de care aveți grijă
• Asigurați-vă că sunteți instruit și conștient de prevenirea și controlul infecțiilor și implementați măsurile adecvate
• Contribuiți în mod activ la construirea și consolidarea unei culturi a siguranței la locul de muncă
• Îmbunătățiți-vă cunoștințele, abilitățile și competențele pentru siguranță în îngrijirea sănătății
• Cunoaște-ți drepturile și responsabilitățile și solicită un mediu de lucru sigur
• Raportați întotdeauna autorităților riscurile de siguranță, violența, hărțuirea sau amenințările
• Promovați și implementați practici inovatoare de siguranță în cadrul organizației dumneavoastră.

Pentru pacienți, aparținători, publicul larg
• Furnizați informații exacte despre starea dumneavoastră de sănătate și istoricul medical
• Îngrijire mai sigură pentru dvs., începe cu dvs.: fiți conștienți și solicitați practici adecvate de prevenire și control al infecțiilor
• Îmbunătățiți-vă cunoștințele despre siguranța în îngrijirea sănătății
• Pledați pentru siguranța și protecția angajaților din domeniul sănătății la nivel de unitate și comunitate
• Fiți implicat activ în propria îngrijire
• Este bine să puneți întrebări: asistența medicală sigură începe cu o comunicare bună

Lideri, administratori și manageri din domeniul sănătății
• Crearea unei culturi de siguranță deschise, echitabile și transparente pentru personalul medical și pacienți, care să permită raportarea incidentelor de siguranță în timp util
• Creați un mediu de lucru sigur și de susținere și implementați practici inovatoare de siguranță
• Asigurați instruire și îndrumare adecvate în prevenirea și controlul infecțiilor
• Furnizați resurse suficiente pentru a îmbunătăți siguranța condițiilor de muncă în mediile de îngrijire a sănătății
• Angajați personalul, pacienții și familiile acestora în practici continue de îmbunătățire a siguranței
• Prioritizați și investiți în sănătate și siguranță la locul de muncă pentru a îmbunătăți siguranța pacientului
• Implementați activități de promovare a sănătății mintale pentru a atenua stresul la locul de muncă
• Asigurați-vă că mecanismele pentru recompensarea și motivarea personalului medical sunt în vigoare și utilizate în mod adecvat

 

Galerie foto

20200916_111408
20200916_111614
20200916_124426
20200916_125114
20200916_132350
20200916_132554
20200916_133310
20200916_133400
20200916_134509
20200916_134538
20200916_134742
20200916_134821
clinic1
clinic2
clinic3
clinic4
clinic5
cover mgh
Untitled-1

insuficienta-cardiaca.jpg

Insuficienţa cardiacă este o afecţiune care s-a democratizat recent: îi afectează, în egală măsură, şi pe tineri, şi pe adulţi. Specialiştii spun, însă, că în ultimii ani sunt diagnosticaţi tot mai mulţi pacienţi cu vârste cuprinse între 20 şi 30 de ani. Insuficienţa cardiacă este o boală cronică şi, dacă nu este diagnosticată şi tratată la timp, poate fi fatală, avertizează medicii.

Dr. Florian Stoian, medic primar interne şi specialist în cardiologie, vorbeşte despre cauzele şi simptomele insuficienţei cardiace, dar şi despre cele mai frecvente afecţiuni ale inimii. Dr. Stoian explică faptul că tehnica medicală în investigarea problemelor cardiace este foarte bine dezvoltată.

„Coronarografia este standardul de aur în investigarea arterelor coronare“, spune medicul, menţionând că aceasta este o procedură minim invazivă care astăzi le poate prelungi viaţa unor pacienţi care nu aveau şanse prea mari în trecut.

 

Care sunt principalele simptome pe care le acuză un bolnav de inimă?

În linii mari, acuzele pacienţilor cardiaci sunt durerea în piept, oboseala la efort şi palpitaţiile. Durerea în piept sau angina este consecinţa existenţei unor vase de sânge care nu hrănesc bine muşchiul cardiac, pentru că au îngustări, uneori severe, prin plăci de colesterol. Oboseala bolnavului de inimă este dată, în general, de existenţa unor baraje în calea trecerii sângelui din camerele inimii în vasele de sânge – de exemplu, stenoza aortică – sau de treceri de cantităţi de sânge dintr-o cavitate în alta, pentru că structurile care le despart, numite valve cardiace, se îmbolnăvesc şi nu se mai închid cum trebuie – de exemplu, insuficienţa mitrală. Oboseala mai are o cauză importantă, atunci când muşchiul inimii este el însuşi afectat, deşi este bine hrănit, cum se întâmplă în cardiomiopatii.

Dar palipatiţiile, pe care le au foarte mulţi oameni?

Palpitaţiile sunt expresia unor modificări în circuitele electrice ale inimii, manifestate fie prin puls accelerat – regulat sau neregulat –, fie prin pauze, fie prin puls scăzut, cu ameţeli şi, uneori, senzaţie de leşin. Cea mai frecventă afecţiune asociată şi cu unele dintre simptomele deja enumerate este hipertensiunea arterială. Practic, când inima nu mai poate face faţă atâtor afecţiuni, vorbim despre insuficienţă cardiacă.

Ce este insuficienţa cardiacă?

Insuficienţa cardiacă înseamnă imposibilitatea inimii de a asigura suficient sânge pentru organe şi ţesuturi. De aici rezultă că organele primesc mai puţin sânge pentru că inima, cu funcţie de pompă, nu mai trimite suficient sânge, iar sângele se acumulează în organe, pentru că inima nu-l mai poate primi.

Ce poate provoca această afecţiune?

O inimă devine „insuficientă“ atunci când arterele care o hrănesc sunt ocupate în proporţii variabile de colesterol, care, odată depus, îngustează vasele şi inima nu se mai poate hrăni cu sânge în cantitatea necesară. Asta înseamnă boala cardiacă ischemică. Putem vorbi despre angină stabilă, angină instabilă, sindroame coronariene, acestea din urmă având două subgrupe, în funcţie de modificările electrocardiogramei. Unele sunt cu supradenivelare de segment ST, altele – fără supradenivelare de segment ST. Am ţinut neapărat să spun aceste lucruri, pentru că pacienţii citesc astăzi documente medicale la externarea lor sau a celor din familie şi încearcă să înţeleagă termeni medicali care uneori nu sunt explicaţi îndeajuns.

Cum se comportă arterele inimii odată cu înaintarea în vârstă?

Arterele inimii se numesc artere coronare şi sunt în număr de două: dreaptă şi stângă. Fiecare arteră are, la rândul ei, ramuri mai mari şi mai mici. Circulaţia celor două artere se întrepătrunde şi putem compara această circulaţie cu coroana copacilor: arterele sunt ramurile copacului, de grosimi diferite. Putem să ne închipuim arterele ca fiind nişte tuburi prin care sângele circulă şi acestea, odată cu înaintarea în vârstă, suferă un proces de ateroscleroză, adică de depunere de colesterol pe pereţii vaselor. Atunci când se ajunge la o îngustare critică a acestor artere, apare durerea toracică denumită angină pectorală.

Cum se manifestă durerea în piept? Şi cum ştim când o durere în piept vine de la inimă?

Durerea este localizată în mijlocul toracelui, mai rar în zona muşchiului pectoral. Are o durată de la câteva minute la ore şi, de obicei, iradiază. Poate iradia pe mâna stângă, până în ultimele două degete, sau la nivelul cefei, al ambilor umeri, sau la încheieturile mâinii, sau în epigastru, sau chiar la nivelul mandibulei. Caracterul durerii este de strângere, constrictiv, iar intensitatea durerii poate varia. De obicei, apare la efort şi cedează la repaus sau la administrarea de nitroglicerină sub limbă. Toate acestea sunt valabile pentru angina stabilă. Angina instabilă este caracterizată prin episoade de dureri la eforturi din ce în ce mai mici, chiar spontane. Episoadele dureroase durează mai mult, nu cedează la repaus, nitroglicerina are răspuns slab sau absent, iar durerea a debutat de mai puţin de o lună. Dacă în angina stabilă îngustarea arterei coronare este fixă, în angina instabilă placa de aterom se fisurează, putându-se forma cheaguri ce obstrucţionează vasele.

Ce alte cauze determină o durere toracică?

Sunt multe boli care pot da durere toracică: pneumonia, pleurezia, pericardita, boala de reflux gastro-esofagian, hernia hiatală, disecţia de aortă, ulcerul, pancreatita, nevralgia intercostală, dureri iradiate de la nivelul coloanei cervicale, inflamaţii ale articulaţiilor condrosternale, osteoporoza, celulita, anxietatea, atacul de panică. Iată ce capacitate de sinteză, de a discerne rapid şi de a face un diagnostic diferenţial este necesară în a distinge o durere cardiacă adevărată faţă de suferinţele altor organe.

Se complică lucrurile atunci când bolnavii de inimă mai au şi alte afecţiuni?

Evident. Lucrurile devin şi mai dificile în prezenţa diabetului zaharat: durerea nu apare, din cauza afectării nervilor de către boala metabolică. De asemenea, o proporţie semnificativă de pacienţi au boli asociate, fie cardiace – cel mai frecvent hipertensiune arterială, tulburări de ritm –, fie grade diferite de insuficienţă renală, boli respiratorii, diabet, obezitate, dislipidemie. Aceasta din urmă e o afecţiune caracterizată prin alterarea metabolismului grăsimilor, evidenţiată prin modificarea valorilor colesterolului.

Ce investigaţii trebuie să efectueze un pacient suferind de ateroscleroză coronariană?

O electrocardiogramă. Această investigaţie medicală poate fi normală la pacientul cu angina stabilă, dar are modificări în angina instabilă şi infarct. Vorbim şi de radiografia pulmonară, care arată dimensiunile cordului, ale vaselor. Un bilanţ biologic este eminamente necesar pentru a avea o imagine asupra constantelor organismului, de la hemogramă, până la valoarea colesterolului total, a fracţiunii LDL, a trigliceridelor, a transaminazelor şi la funcţia renală şi cea tiroidiană. Ecografia cardiacă este o altă investigaţie foarte importantă pentru a obţine date complete despre dimensiunile inimii, mişcarea muşchiului cardiac, starea valvelor cardiace, despre forţa de contracţie a inimii, existenţa sau nu a lichidului pericardic. Testul de efort e util atunci când este necesar a aduce dovezi în privinţa etiologiei durerii toracice ca fiind de natură cardiacă. Examinarea AngioCT coronarian a ajuns astăzi, prin performanţa aparaturii şi calitatea oamenilor ce-l interpretează, o investigaţie foarte valoroasă şi un instrument util în evaluarea pacientului cardiac. Coronarografia este standardul de aur în investigarea arterelor coronare.

Odată identificată artera sau arterele afectate, leziunile se pot trata prin implantare de stenturi. Apariţia centrelor de coronarografie a dus la salvarea a poate zeci de mii de oameni în ţară, a condus la creşterea supravieţuirii în boala cardiacă ischemică, redând familiilor şi societăţii oameni care în trecutul nu foarte îndepărtat n-aveau şanse de supravieţuire.

În ce constă tratamentul bolii cardiace ischemice?

Combaterea durerii toracice, în angina stabilă, se face cu nitroglicerină şi nitrat cu acţiune mai lungă. De asemenea, se recomandă tratament în cazul hipertensiunii arteriale, a dislipidemiei, al afecţiunilor pulmonare, renale şi metabolice asociate şi identificarea cazurilor ce trebuie îndrumate la coronarografie prin criterii clinice şi test de efort. În schimb, angina instabilă şi infarctul au protocoale speciale, incluzând recoltarea seriată de markeri de necroză, internare, coronarografie imediată sau amânată, în funcţie de criterii definite, stentare sau trimitere spre chirurgie cardiacă atunci când leziunile coronariene nu se pot stenta.

Care este cea mai grea afecţiune a inimii?

Infarctul miocardic acut este cea mai mare dramă a inimii, alături de disecţia de aortă, având cel mai mare risc vital în această patologie. Durerea din infarct este descrisă ca fiind foarte intensă, uneori chiar şocogenă, adică este capabilă să provoace un şoc. O astfel de manifestare apare adesea în repaus şi este însoţită de transpiraţii reci, de lipsa de aer, de slăbiciune, ameţeală, paloare, palpitaţii, greaţă, vărsături şi epigastralgie în infarctul inferior.

Ce se întâmplă în timpul unui infarct?

În infarct, o arteră a inimii este blocată cu un cheag şi, astfel, muşchiul cardiac nu se mai hrăneşte cu sânge. Oprirea circulaţiei în zona deservită de arteră nu se produce imediat, este direct proporţională cu importanţa arterei. Astfel, cu cât o arteră este mai mare şi hrăneşte mai mult miocard, cu atât infarctul e mai întins şi riscul vital este mai mare.

În ce fel influenţează alimentaţia bolile de inimă?

Măsurile nefarmacologice sunt extrem de necesare: reducerea consumului de sare, evitarea produselor conservate, a cărnii roşii, a alimentelor cu conţinut ridicat de grăsimi, abandonarea fumatului, scăderea greutăţii corporale. Mersul pe jos în ritm alert timp de 30 de minute – dacă e posibil, zilnic, dacă nu, măcar de trei ori pe săptămână –, evitarea situaţiilor stresante şi o viaţă echilibrată, plus tratament adecvat, duc la creşterea speranţei de viaţă.

Pacientul cu boli de inimă e mai vulnerabil atunci când temperatura de afară este ridicată?

Da, iar dacă mai adăugăm şi stresul din viaţa de zi cu zi, avem imaginea spitalelor, cabinetelor şi camerelor de gardă suprasolicitate. Expunerea prelungită la soare produce dilatarea vaselor de sânge şi scăderea valorilor tensiunii arteriale, în aşa fel încât pacienţii hipertensivi trebuie să evite mersul pe jos în perioadele cu risc ale zilei, iar dacă totuşi este necesar, să-şi protejeze capul, să poarte haine deschise la culoare, să se deplaseze în zone aerisite, cum sunt parcurile, şi, foarte important, să se hidrateze corespunzător. Alţi pacienţi acuză creşterea frecvenţei durerilor de piept de tip anginos sau creşteri tensionale manifestate prin cefalee fronto-occipitală, ameţeli, zgomote în urechi, tulburări de vedere. În general, pacienţii ştiu ce trebuie să facă în aceste situaţii: să-şi administreze nitroglicerină sub limbă şi/sau Captopril, repaus fizic într-o zonă cu umbră şi prezentarea la o unitate medicală dacă durerea nu cedează. Mulţi dintre pacienţii cu afecţiuni cardiace au în schema de tratament medicamente diuretice, care elimină apa din organism. Expunerea la temperaturi crescute contribuie şi ea la procesul de deshidratare, care în stadii incipiente se manifestă prin sete, dureri de cap şi ameţeli, iar în stadii severe se ajunge până la pierderea cunoştinţei. În acest context, pacienţii cu tratament diuretic trebuie să-şi măsoare tensiunea în mod repetat, să sesizeze tendinţa la scăderea valorilor tensiunii şi să discute cu medicul ajustarea dozelor de medicamente.

 

Articol preluat din www.adevarul.ro


enescu-1-1200x675.png

In luna august, la Spitalul MEDSTAR a fost efectuata o interventie ortopedica in premiera pentru regiunea noastra. Astfel, un colectiv de medici coordonat de S. L. Dr. Marius Enescu, medic primar ortopedie-traumatologie, doctor in stiinte medicale, a implantat unei paciente un tip nou de proteza de sold.

Acest tip nou de proteza este in regim de fixare hibrid inversat (cupa cimentata, tija press-fit), are cupa cu retentie extrem de stabila si doua interfete de miscare pentru mobilitate crescuta si scaderea nivelului de uzura. In plus, tija femurala este construita special pentru persoanele care au suferit de displazie luxanta a soldului. Acest tip de proteza este unic deocamdata din punct de vedere constructiv si singurul care poate fi utilizat cu succes la persoanele cu dizabilitati neuromotorii, datorita stabilitatii sale deosebite.

In urma interventiei care a durat 3 ore, pacienta s-a refacut rapid, fiind capabila de a se ridica in picioare, langa pat, a doua zi postoperator.

In mod normal recuperarea trebuie sa fie rapida (7-10 zile) dar ea ar putea fi intarziata de afectiunea neuromotorie a pacientei, care supune articulatia uneori la miscari ample si necontrolate.

Echipa medicala de ortopedie de la Spitalul MEDSTAR urmareste cu interes evolutia pacientei deoarece exista multi pacienti cu tulburari neuromotorii care au si artroze de sold si pentru care, pana acum, nu existau implanturi specifice.


Acces nevazatori

Descarcati programul NonVisual Desktop Acces, care ofera persoanelor cu dizabilitati vizuale posibilitatea de a consulta site-ul nostru.

Apasa AICI

Urmareste-ne pe Facebook

Urmareste-ne pe Facebook

Call Now Button
Page Reader Press Enter to Read Page Content Out Loud Press Enter to Pause or Restart Reading Page Content Out Loud Press Enter to Stop Reading Page Content Out Loud Screen Reader Support