Articole medicale
hipotiroidismul-in-sarcina-1200x630.png

Hipotiroidismul in sarcina

In timpul sarcinii au loc modificari importante in structura si functia tiroidiana, fapt ce pune in evidenta anumite defecte subclinice ale acesteia sau agraveaza patologia deja existenta.

Astfel, in tarile in care nu avem deficit de iod, volumul tiroidian creste cu 10% in sarcina, in schimb in tarile cu deficit de iod, cresterea volumului tiroidian este de 20-40% si de asemenea, secretia hormonilor tiroidieni creste cu 50%.

Pentru a pune in evidenta afectarea tiroidiana in sarcina, pre si post partum, s-a ajuns la conses ca testarea folosita sa fie TSH, dar tinand seama de limitele de referinta specifice fiecarui semestru de sarcina.

Dozajul TSH se face imediat ce pacienta afla ca este gravida si apoi, daca se initiaza tratament, la fiecare 4 saptamani, iar postpartum se va efectua la 6 saptamani.

S-a stabilit ca FT4 nu poate fi folosit in timpul sarcini, decat cel mult  in ultimul semestru.

De asemenea este recomandat ca pacientelor ce prezinta valori ale TSH >2,5mu/l in timpul sarcinii sa se dozeze si anticorpii antitiroidieni, daca pacienta nu este cunoscuta anterior sarcinii cu o afectiune tiroidiana. Pacienta va fi tratata daca anticorpii sunt pozitivi. Trebuie dozati anticorpi dupa saptamana 16 de gestatie intrucat nivelul acestora poate fi fals scazut in primul trimestru de sarcina.

Intervalul de referinta pentru TSH inainte de sarcina la pacientele cu anticorpi prezenti este de 1,5-2,5mu/l, iar post partum, in primele 2 trimestre de sarcina 2-3mu/l.

Chiar si asa dozajul  TSH  nu face parte din testerea prenatala standard. Acestea sunt categoriile care ar trebui sa beneficieze de dozaj TSH:

  1. Paciente cu istoric de hipo/hipertiroidism sau semne si simptome specifice afectiunilor tiroidiene.
  2. Prezenta gusii sau anticorpi antitiroidieni pozitivi.
  3. Istoric de iradiere in zona gatului si toracelui sau de chirurgie tiroidiana.
  4. Varsta peste 30 ani.
  5. Diabet zaharat tip 1 sau alta afectiune autoimuna.
  6. Istoric de avorturi spontane sau infertilitate
  7. Multiparitate (>=2)
  8. Istoric familial de afectiuni tiroidiene autoimune sau alte afectiuni tiroidiene.
  9. Obezitate morbida BMI>40kg/m2
  10. Consum de medicamente precum amiodarona sau litium sau substanta de contrast iodata, folosita recent.
  11. Persoanele care traiesc intr-o zona cunoscuta cu deficit de iod.

 

In zonele cu deficit de iod este recomandata suplimentarea dietei cu Iod cu trei luni anterior conceptiei si pe parcursul sarcinii.

Tratamentul recomandat in sarcina pentru hipotiroidism este cu  Levotiroxina (FT4).

Expertii nu recomanda tratament cu Seleniu pentru pacientele cu tiroidita autoimuna, eutiroidiene care raman gravide.

In concluzie, la pacientele cu risc crescut se testeza TSH si anticorpi (daca TSH>2,5MU/L) imediat ce pacienta afla ca este gravida. Daca TSH este peste 10 se initiaza tratamentul cu Tiroxina indiferent de tipul anticorpilor.

Riscurile pentru copil, daca mama nu trateza hipotiroidismul, depasesc cu mult reactiile adverse ale tratamentului cu tiroxina. Acestea pot fi :

  • Risc de nastere prematura
  • Greutate mica la nastere
  • Detresa respiratorie a nou-nascutului
  • Deficit mental si motor permanent
  • Diverse grade de retard mintal.

Pentru prevenirea acestor riscuri si din cauza faptului ca mare parte din populatia tarii sufera de deficit de iod, testarea TSH ar trebui facuta tuturor tinerelor aflate  la varsta fertila, sau macar in primul trimestru de sarcina.

DR AMALIA COSTEA, medic specialist endocrinologie

MEDSTAR 2000 Clinic


pneumonia.png

Bronsita sau pneumonie?

Cand se instaleaza raceala sau gripa, deja stii la ce sa te astepti. Ai o senzatie de zgarietura in gat, te simti slabit si te trezesti in pat, inconjurat de multe servetele.

Dar cand vine vorba de bronsita si pneumonie, este mai greu sa stii ce se intampla.

Bronsita este atunci cand tuburile bronsice, care transporta aerul in plamani, se infecteaza si se umfla. Afectiunea poate fi acuta sau cronica.

Bronsita acuta dureaza cateva saptamani si, de obicei, dispare de la sine.

Bronsita cronica este mai grava iar fumatul poate favoriza aparitia.

Pneumonia este o alta infectie la plamani, dar nu se manifesta la nivelul tuburilor bronsice, precum la bronsita, ci la nivelul alveolelor, mici saculeti de aer din plamani. De obicei, nu este o afectiune grava, insa in cazul persoanelor peste 65 de ani sau a celor cu sisteme imunitare slabe, poate deveni serioasa.

Simptomele bronsitei acute

Probleme cu respiratia, cum ar fi:
Congestie in piept
Tuse productiva
Dificultati de respiratie
Respiratie cu suieraturi

De asemenea, puteti prezenta unele dintre simptomele racelii sau gripei, cum ar fi:

Dureri de corp
Frisoane
Febra scazuta
Nas infundat
Durere de gat

Simptomele pneumoniei

Tuse (puteti produce mucus galben, verde sau chiar sangeros)
Febra
Dificultati in respiratie (pentru unii, acest lucru se intampla numai atunci cand urca scarile, de ex.)

De asemenea, puteti avea:

Dureri toracice (s-ar putea sa resimtiti o durere ascutita care este mai grava atunci cand tusiti sau respirati profund)
Confuzie (mai frecventa la adulti cu varsta peste 65 de ani)
Sentiment de slabire
Durere de cap
Transpiratii grele si piele umeda

Iata cateva lucruri pe care le puteti face pentru a va usura simptomele:

Beti multa apa.
Cat mai multa odihna
Utilizati un umidificator sau incercati o inhalatie de aburi pentru a reduce cantitatea de mucus; un dus fierbinte poate fi benefic.

 

MEDSTAR General Hospital

Specialitati medicale


diabetul-zaharat-1200x630.png

Diabetul zaharat este o boala cronica, complexa, din ce în ce mai des întâlnita în zilele noastre, caracterizata cum bine stim toti prin cresterea valorii de glicemie în sânge. Dar este o afectiune mult mai complexa care cuprinde cel putin doua cai patogenice. Pe de o parte, scaderea secretiei de insulina la nivel pancreatic, si pe de alta parte, rezistenta periferica crescuta la insulina, ceea ce face organismul mai “lenes” în a prelua glucoza si a o metaboliza.

De aceea, în functie de aceste cai patogenice, diabetul zaharat este de tip 1, daca predomina secretia deficitara de insulina, sau diabetul zaharat de tip 2, în care predomina insulino-rezistenta periferica.

Diabetul zaharat de tip 1 este o afectiune care si-a mentinut cumva incidenta. La noi în tara, diabetul zaharat, la modul general, prevalenta este de 11,6%, 5% sau 10% din acesta constituind diabet zaharat de tip 1. La tineri, incidenta diabetului zaharat de tip 1 este de peste 75% tara noastra având o incidenta de 11,27 la suta de mii de locuitori pe an, încadrându-ne în rândul tarilor cu o incidenta medie mare la diabetul zaharat de tip 1.

Diabetul zaharat de tip 1 este o afectiune zgomotoasa, se manifesta cu foame, poliurie, scadere ponderala, oboseala, inconstanta tânarului sau copilului si de cele mai multe ori ajunge sa fie diagnosticat în maximum 14 zile de la declansare. De obicei, pacientul este adus într-o unitate de terapie intensiva sau la Urgenta. Declansarea diabetului de tip 1 este accentuata de factori infectiosi, de stres, si este o adevarata tragedie, sa zic asa, în rândul familiei care are un copilas cu diabet de tip 1 declansat dar treptat, cu ajutorul echipei medicale, familia si pacientul ajung sa controleze aceasta boala. Diabetul de tip 1 se poate declansa din prima zi de viata pâna la ultima zi de viata.

Incidenta diabetului de tip 2 la copil este din ce în ce mai mare la noi în tara si în multe tari civilizate. Datorita stilului de viata afectat, datorita consumului de alimente procesate, scaderea consumului de fructe, legume proaspete si cresterea incidentei sedentarismului. Trei din zece copii de la noi din tara sunt supraponderali sau obezi, 8% din ei având obezitate. Dintre acestia, multi se selecteaza pentru a deveni diabetici de tip 2 înca de la vârsta mica. De aceea, trebuie controlata glicemia, eventual hemoglobina glicata la un copil supraponderal peste 8 ani.

Când ne aflam în fata unui copil supraponderal mai ales daca are factori de risc declansator, adica diabet gestational al mamei sau rude de gradul I sau gradul II parinti, bunici cu diabet zaharat de tip 2, trebuie sa constituie factori de risc. Cauzele obezitatii sunt complexe si tin, în primul rând, si de educatia din familie si educatia de la scoala, educatia alimentara. În primul rând, cauzele psihologice nu trebuie uitate pentru ca sunt parinti care fac un lucru nu tocmai bun, recompenseaza cu dulciuri copilul care a luat nota mare sau care a facut un lucru bun, si cumva în subconstient i se greveaza ideea ca dulcele este o recompensa. Acest lucru este un comportament pagubos în timp si nu ar fi bine sa recurgem la el.

De asemenea, sunt multi parinti care îsi aduc copilasii la control sa slabeasca, dar ei însisi fiind supraponderali sau obezi. Eu zic sa fim atenti în primul rând atenti la stilul nostru de viata la mâncarea pe care o mâncam în familie si dupa aia sa avem pretentie la copilas sa fie normoponderal. Pentru ca veriga esentiala în diabetul zaharat de tip 2 la copil este obezitatea.

Problema este ca un diabet declansat devreme în timpul copilariei sau adolescentei, reprezinta o adevarata drama pentru toata viata pentru individ. Sa nu uitam ca diabetul zaharat, o data declansat, semnifica un risc de patru ori mai mare de boli cardiovasculare si infarct de miocard si acesti pacienti trebuie sa stea toata viata cu sabia lui Damocles deasupra capului, sa nu uitam. Este esential sa slabeasca pacientii, copilasii sa faca mai multa activitate fizica, sa se joace mai mult, sa practice un sport, pentru a preveni acumularea de grasime în timp si declansarea diabetului zaharat. Sunt, de asemenea, factori psihologici, unele forme de anxietate, de depresie, împing la declansarea unor tulburari de comportament alimentar atât la copil, cât si la adult sau la tânar. Este important ca familia sa semnaleze astfel de probleme si sa nu astepte sa se declanseze tulburari mai severe de tip obezitate, bulimie, mâncat compulsiv, samd.

Tratamentul este individualizat, nu putem vorbi de tratament general. Dar sunt tratamente si copilasul trebuie vazut ca o entitate separata de adult si trebuie tratat ca atare. Trebuie sa ne adresam tuturor problemelor diabetice si metabolice sa nu ne concentram numai pe glicemie, trebuie sa tratam si eventualele dislipidemii care sunt asociate frecvent în obezitate si diabet de tip 2 sau alte probleme.

Nu avem de unde sa stim când se va declansa diabetul zaharat nefiind o boala care da semnale clare în special la diabetul de tip 2 simptomatologia este foarte stearsa. Daca în diabetul de tip 1 simptomatologia este zgomotoasa, apare în 7-10 zile, alerteaza familia si pacientul, în diabetul zaharat de tip 2 simptomele sunt mult atenuate. Poate este mai obosit individul, poate urina mai frecvent, este mai apatic, sunt simptome care nu atrag atentia.

Din pacate, nu de putine ori, declansarea diabetului de tip 2. Din pacate, nu de putine ori, declansarea diabetului de tip 2 o aflam la aparitia altor complicatii ale diabetului, când pacientul face deja un infarct de miocard când capata deja o arteriopatie cu gangrena, când deja sunt probleme oculare de retinopatie diabetica, deci deja târziu.

De aceea este important ca controlul glicemiei si eventual al hemoglobinei glicate sa faca parte din controalele periodice pentru a putea vedea daca este sau nu declansat diabet zaharat, mai ales la un pacient cu risc. Ce ar fi de facut? Pentru un adult care are risc de diabet
dar mai ales are rude de gradul I cu diabet sau are în antecedente diabet gestational si este femeie, este sa încerce sa îsi mentina greutatea. Este principala arma pe care o avem de lupta împotriva declansarii diabetului. Deci mentinerea unei greutati normale scade foarte mult riscul de aparitie a diabetului zaharat de tip 2. Indiferent cum: prin reducerea consumului de alimente procesate, prin mentinerea unui stil de viata activ toate acestea sunt lucruri bune de facut care împiedica aparitia diabetului zaharat de tip 2.

DR ECATERINA AMZA, medic primar diabet si boli de nutritie

MEDSTAR 2000 CLINIC


MGH-la-RHHD.png

MEDSTAR General Hospital, prezent la Romanian Hand Hygiene Days 2018

 

Îngrijirea curată este o îngrijire sigură – a constituit prima provocare globală în ceea ce privește siguranța pacienților, lansată de Organizația Mondială a Sănătății (OMS) în urma adunării generale din 2002 și a adoptării rezoluției 55.18.

“Mâini curate” a devenit obiectivul cel mai vizibil: o idee care a ajuns cu succes, în egală măsură la pecienți și familiile acestora, la clinicieni și manageri de spitale, la miniștri ai sănătății și la jurnaliști.

Conferinta Romanian Hand Hygiene data s-a desfășurat  în perioada 13-14 martie 2018, la hotelul JW Marriott din Bucuresti. Conferinta a fost deschisă de Sorina Pintea, Ministrul Sănătății, urmată de profesorul Didier Pittet fondatorul programului Organizației Mondiale a Sănătății pentru siguranța pacientului “Clean care is saver care”.

Momentul esențial a fost semnarea de care ministrul sănătății a declarației OMS pentru siguranța pacientului prin igiena mâinilor.

Au prezentat expuneri prof. Univ Dr. Gheorghe Borcean, președintele Colegiului Medicilor; Dr. Neil Wrigglesworth, președinte al Societății pentru Prevenirea Intențiilor SPI; prof. Univ. Dr. Alexandru Rafila, președinte al Societății Române de Microbiologie si conf. Univ. Dr. Emilian Damian Popovici, președinte al Societății Române de Epidemiologie. Au urmat prezentari ale studiilor de caz ale colegilor medici si asistente medicale din Polonia, Ungaria, Slovenia, Marea Britanie și în final Romania.

Participanții la această conferință au fost manageri de spital, directori medicali, asistente medicale de îngrijiri, medici epidemiologi, coordonatori SPIAAM s.a.

MEDSTAR General Hospital a fost reprezentat la eveniment de către Dr. Mihaela Buriu, director medical, Dr Elenis Gabriela Manafu, medic primar epidemiologie, drd. Gabriela Vasile, chimist specialist, manager de calitate și Cotovițchi Raluca, biolog specialist.

În concluzie, promovarea igienei mâinilor trebuie sa fie o responsabilitate a tuturor persoanelor implicate în sistemul sanitar, fie ca sunt manageri de spitale, miniștrii, directori medicali, medici, asistente sau chiar pacienți și vizitatori. O igienă corectă a mâinilor și in momentele potrivite salvează vieți. Igiena corespunzătoare scade cu 50% riscul unei infecții intraspitalicești.

MGH la RHHD 1
MGH la RHHD 3
MGH la RHHD
MGH la RHHD 2

rujeola-1200x630.png

Rujeola – profilaxie

1) Prin izolarea pacientilor diagnosticati cu boala acuta

2) Prin vaccinare – se previne atat boala, cat si transmiterea virusului in mediu (nu exista purtatori sanatosi ca in cazul altor microbi). Ea se efectuează la 12 luni, cu un rapel la 5-7 ani. Exista o perioadă de risc, intre 6-12 luni (chiar mai devreme la copii alimentati artificial), intrucat anticorpii din laptele matern nu mai sunt suficienți pentru protecția bebelușului.

In situatii epidemiologice deosebite, se poate efectua vaccinarea mai devreme, începând cu varsta de 9 luni, cu rapel la 12 luni si la 5-7 ani, in ideea de a face o forma mai ușoară de boala (anticorpii postvaccinali nu sunt la un nivel suficient de protector sub 12 luni) și, mai ales, de a preveni complicatiile.

Acestea sunt: crupul rujeolic- faringita acuta obstruanta, bronsiolita, pneumonia interstițiala, bronsite, bronhopneumonii de suprainfectie, encefalita cu incluzii- apare precoce, cu evoluție letala, leucoencefalita posteruptiva – poate fi tratata doar cu doze mari, imunosupresoare, de corticosteroizi, panencefalita sclerozanta subacuta – mai rara, apare la 1-10 ani după boala, letala, la care sunt mai expusi copiii care au făcut boala in primul an de viata, mai rar poate aparea miocardita acuta, in timpul sarcinii, boala se soldeaza frecvent cu moartea fatului, avort sau malformații fetale.

3) Cândva, existau gamaglobuline (in prezent in România nu se gasesc) care se puteau administra in momente precoce de la contactul infectant, in ideea de a face o forma mai ușoară de boala. La fel se poate incerca prin vaccinare precoce, in primele 3 zile de la contactul confirmat, tot in speranta dezvoltarii unei forme usoare de boala.

Prin vaccinarea generala a populației, OMS a sperat sa eradice rujeola, la fel cum s-a reușit cu variola, dar, din cauza lipsei de complianta a populatiei, aceasta eradicare a eșuat.

Dr ANDRA MANOLIU, medic primar medicina de familie

MEDSTAR General Hospital


Urmareste-ne pe Facebook

Urmareste-ne pe Facebook