Articole medicale
insuficienta-cardiaca.jpg

Insuficienţa cardiacă este o afecţiune care s-a democratizat recent: îi afectează, în egală măsură, şi pe tineri, şi pe adulţi. Specialiştii spun, însă, că în ultimii ani sunt diagnosticaţi tot mai mulţi pacienţi cu vârste cuprinse între 20 şi 30 de ani. Insuficienţa cardiacă este o boală cronică şi, dacă nu este diagnosticată şi tratată la timp, poate fi fatală, avertizează medicii.

Dr. Florian Stoian, medic primar interne şi specialist în cardiologie, vorbeşte despre cauzele şi simptomele insuficienţei cardiace, dar şi despre cele mai frecvente afecţiuni ale inimii. Dr. Stoian explică faptul că tehnica medicală în investigarea problemelor cardiace este foarte bine dezvoltată.

„Coronarografia este standardul de aur în investigarea arterelor coronare“, spune medicul, menţionând că aceasta este o procedură minim invazivă care astăzi le poate prelungi viaţa unor pacienţi care nu aveau şanse prea mari în trecut.

 

Care sunt principalele simptome pe care le acuză un bolnav de inimă?

În linii mari, acuzele pacienţilor cardiaci sunt durerea în piept, oboseala la efort şi palpitaţiile. Durerea în piept sau angina este consecinţa existenţei unor vase de sânge care nu hrănesc bine muşchiul cardiac, pentru că au îngustări, uneori severe, prin plăci de colesterol. Oboseala bolnavului de inimă este dată, în general, de existenţa unor baraje în calea trecerii sângelui din camerele inimii în vasele de sânge – de exemplu, stenoza aortică – sau de treceri de cantităţi de sânge dintr-o cavitate în alta, pentru că structurile care le despart, numite valve cardiace, se îmbolnăvesc şi nu se mai închid cum trebuie – de exemplu, insuficienţa mitrală. Oboseala mai are o cauză importantă, atunci când muşchiul inimii este el însuşi afectat, deşi este bine hrănit, cum se întâmplă în cardiomiopatii.

Dar palipatiţiile, pe care le au foarte mulţi oameni?

Palpitaţiile sunt expresia unor modificări în circuitele electrice ale inimii, manifestate fie prin puls accelerat – regulat sau neregulat –, fie prin pauze, fie prin puls scăzut, cu ameţeli şi, uneori, senzaţie de leşin. Cea mai frecventă afecţiune asociată şi cu unele dintre simptomele deja enumerate este hipertensiunea arterială. Practic, când inima nu mai poate face faţă atâtor afecţiuni, vorbim despre insuficienţă cardiacă.

Ce este insuficienţa cardiacă?

Insuficienţa cardiacă înseamnă imposibilitatea inimii de a asigura suficient sânge pentru organe şi ţesuturi. De aici rezultă că organele primesc mai puţin sânge pentru că inima, cu funcţie de pompă, nu mai trimite suficient sânge, iar sângele se acumulează în organe, pentru că inima nu-l mai poate primi.

Ce poate provoca această afecţiune?

O inimă devine „insuficientă“ atunci când arterele care o hrănesc sunt ocupate în proporţii variabile de colesterol, care, odată depus, îngustează vasele şi inima nu se mai poate hrăni cu sânge în cantitatea necesară. Asta înseamnă boala cardiacă ischemică. Putem vorbi despre angină stabilă, angină instabilă, sindroame coronariene, acestea din urmă având două subgrupe, în funcţie de modificările electrocardiogramei. Unele sunt cu supradenivelare de segment ST, altele – fără supradenivelare de segment ST. Am ţinut neapărat să spun aceste lucruri, pentru că pacienţii citesc astăzi documente medicale la externarea lor sau a celor din familie şi încearcă să înţeleagă termeni medicali care uneori nu sunt explicaţi îndeajuns.

Cum se comportă arterele inimii odată cu înaintarea în vârstă?

Arterele inimii se numesc artere coronare şi sunt în număr de două: dreaptă şi stângă. Fiecare arteră are, la rândul ei, ramuri mai mari şi mai mici. Circulaţia celor două artere se întrepătrunde şi putem compara această circulaţie cu coroana copacilor: arterele sunt ramurile copacului, de grosimi diferite. Putem să ne închipuim arterele ca fiind nişte tuburi prin care sângele circulă şi acestea, odată cu înaintarea în vârstă, suferă un proces de ateroscleroză, adică de depunere de colesterol pe pereţii vaselor. Atunci când se ajunge la o îngustare critică a acestor artere, apare durerea toracică denumită angină pectorală.

Cum se manifestă durerea în piept? Şi cum ştim când o durere în piept vine de la inimă?

Durerea este localizată în mijlocul toracelui, mai rar în zona muşchiului pectoral. Are o durată de la câteva minute la ore şi, de obicei, iradiază. Poate iradia pe mâna stângă, până în ultimele două degete, sau la nivelul cefei, al ambilor umeri, sau la încheieturile mâinii, sau în epigastru, sau chiar la nivelul mandibulei. Caracterul durerii este de strângere, constrictiv, iar intensitatea durerii poate varia. De obicei, apare la efort şi cedează la repaus sau la administrarea de nitroglicerină sub limbă. Toate acestea sunt valabile pentru angina stabilă. Angina instabilă este caracterizată prin episoade de dureri la eforturi din ce în ce mai mici, chiar spontane. Episoadele dureroase durează mai mult, nu cedează la repaus, nitroglicerina are răspuns slab sau absent, iar durerea a debutat de mai puţin de o lună. Dacă în angina stabilă îngustarea arterei coronare este fixă, în angina instabilă placa de aterom se fisurează, putându-se forma cheaguri ce obstrucţionează vasele.

Ce alte cauze determină o durere toracică?

Sunt multe boli care pot da durere toracică: pneumonia, pleurezia, pericardita, boala de reflux gastro-esofagian, hernia hiatală, disecţia de aortă, ulcerul, pancreatita, nevralgia intercostală, dureri iradiate de la nivelul coloanei cervicale, inflamaţii ale articulaţiilor condrosternale, osteoporoza, celulita, anxietatea, atacul de panică. Iată ce capacitate de sinteză, de a discerne rapid şi de a face un diagnostic diferenţial este necesară în a distinge o durere cardiacă adevărată faţă de suferinţele altor organe.

Se complică lucrurile atunci când bolnavii de inimă mai au şi alte afecţiuni?

Evident. Lucrurile devin şi mai dificile în prezenţa diabetului zaharat: durerea nu apare, din cauza afectării nervilor de către boala metabolică. De asemenea, o proporţie semnificativă de pacienţi au boli asociate, fie cardiace – cel mai frecvent hipertensiune arterială, tulburări de ritm –, fie grade diferite de insuficienţă renală, boli respiratorii, diabet, obezitate, dislipidemie. Aceasta din urmă e o afecţiune caracterizată prin alterarea metabolismului grăsimilor, evidenţiată prin modificarea valorilor colesterolului.

Ce investigaţii trebuie să efectueze un pacient suferind de ateroscleroză coronariană?

O electrocardiogramă. Această investigaţie medicală poate fi normală la pacientul cu angina stabilă, dar are modificări în angina instabilă şi infarct. Vorbim şi de radiografia pulmonară, care arată dimensiunile cordului, ale vaselor. Un bilanţ biologic este eminamente necesar pentru a avea o imagine asupra constantelor organismului, de la hemogramă, până la valoarea colesterolului total, a fracţiunii LDL, a trigliceridelor, a transaminazelor şi la funcţia renală şi cea tiroidiană. Ecografia cardiacă este o altă investigaţie foarte importantă pentru a obţine date complete despre dimensiunile inimii, mişcarea muşchiului cardiac, starea valvelor cardiace, despre forţa de contracţie a inimii, existenţa sau nu a lichidului pericardic. Testul de efort e util atunci când este necesar a aduce dovezi în privinţa etiologiei durerii toracice ca fiind de natură cardiacă. Examinarea AngioCT coronarian a ajuns astăzi, prin performanţa aparaturii şi calitatea oamenilor ce-l interpretează, o investigaţie foarte valoroasă şi un instrument util în evaluarea pacientului cardiac. Coronarografia este standardul de aur în investigarea arterelor coronare.

Odată identificată artera sau arterele afectate, leziunile se pot trata prin implantare de stenturi. Apariţia centrelor de coronarografie a dus la salvarea a poate zeci de mii de oameni în ţară, a condus la creşterea supravieţuirii în boala cardiacă ischemică, redând familiilor şi societăţii oameni care în trecutul nu foarte îndepărtat n-aveau şanse de supravieţuire.

În ce constă tratamentul bolii cardiace ischemice?

Combaterea durerii toracice, în angina stabilă, se face cu nitroglicerină şi nitrat cu acţiune mai lungă. De asemenea, se recomandă tratament în cazul hipertensiunii arteriale, a dislipidemiei, al afecţiunilor pulmonare, renale şi metabolice asociate şi identificarea cazurilor ce trebuie îndrumate la coronarografie prin criterii clinice şi test de efort. În schimb, angina instabilă şi infarctul au protocoale speciale, incluzând recoltarea seriată de markeri de necroză, internare, coronarografie imediată sau amânată, în funcţie de criterii definite, stentare sau trimitere spre chirurgie cardiacă atunci când leziunile coronariene nu se pot stenta.

Care este cea mai grea afecţiune a inimii?

Infarctul miocardic acut este cea mai mare dramă a inimii, alături de disecţia de aortă, având cel mai mare risc vital în această patologie. Durerea din infarct este descrisă ca fiind foarte intensă, uneori chiar şocogenă, adică este capabilă să provoace un şoc. O astfel de manifestare apare adesea în repaus şi este însoţită de transpiraţii reci, de lipsa de aer, de slăbiciune, ameţeală, paloare, palpitaţii, greaţă, vărsături şi epigastralgie în infarctul inferior.

Ce se întâmplă în timpul unui infarct?

În infarct, o arteră a inimii este blocată cu un cheag şi, astfel, muşchiul cardiac nu se mai hrăneşte cu sânge. Oprirea circulaţiei în zona deservită de arteră nu se produce imediat, este direct proporţională cu importanţa arterei. Astfel, cu cât o arteră este mai mare şi hrăneşte mai mult miocard, cu atât infarctul e mai întins şi riscul vital este mai mare.

În ce fel influenţează alimentaţia bolile de inimă?

Măsurile nefarmacologice sunt extrem de necesare: reducerea consumului de sare, evitarea produselor conservate, a cărnii roşii, a alimentelor cu conţinut ridicat de grăsimi, abandonarea fumatului, scăderea greutăţii corporale. Mersul pe jos în ritm alert timp de 30 de minute – dacă e posibil, zilnic, dacă nu, măcar de trei ori pe săptămână –, evitarea situaţiilor stresante şi o viaţă echilibrată, plus tratament adecvat, duc la creşterea speranţei de viaţă.

Pacientul cu boli de inimă e mai vulnerabil atunci când temperatura de afară este ridicată?

Da, iar dacă mai adăugăm şi stresul din viaţa de zi cu zi, avem imaginea spitalelor, cabinetelor şi camerelor de gardă suprasolicitate. Expunerea prelungită la soare produce dilatarea vaselor de sânge şi scăderea valorilor tensiunii arteriale, în aşa fel încât pacienţii hipertensivi trebuie să evite mersul pe jos în perioadele cu risc ale zilei, iar dacă totuşi este necesar, să-şi protejeze capul, să poarte haine deschise la culoare, să se deplaseze în zone aerisite, cum sunt parcurile, şi, foarte important, să se hidrateze corespunzător. Alţi pacienţi acuză creşterea frecvenţei durerilor de piept de tip anginos sau creşteri tensionale manifestate prin cefalee fronto-occipitală, ameţeli, zgomote în urechi, tulburări de vedere. În general, pacienţii ştiu ce trebuie să facă în aceste situaţii: să-şi administreze nitroglicerină sub limbă şi/sau Captopril, repaus fizic într-o zonă cu umbră şi prezentarea la o unitate medicală dacă durerea nu cedează. Mulţi dintre pacienţii cu afecţiuni cardiace au în schema de tratament medicamente diuretice, care elimină apa din organism. Expunerea la temperaturi crescute contribuie şi ea la procesul de deshidratare, care în stadii incipiente se manifestă prin sete, dureri de cap şi ameţeli, iar în stadii severe se ajunge până la pierderea cunoştinţei. În acest context, pacienţii cu tratament diuretic trebuie să-şi măsoare tensiunea în mod repetat, să sesizeze tendinţa la scăderea valorilor tensiunii şi să discute cu medicul ajustarea dozelor de medicamente.

 

Articol preluat din www.adevarul.ro


z.jpg

Soare, valuri, nisip, cireșe, planuri de vacanță, veselie, toate acestea și multe altele înseamnă vară. Dar, acest anotimp aduce și temperaturi ambientale crescute, umiditate mare, uneori variații bruște ale presiunii atmosferice, chiar diferențe importante de grade Celsius între zi și noapte, sau între zile consecutive. Toate acestea influențează starea de sănătate, cu atât mai mult aceea a pacienților cu boli cardiovasculare.

În linii mari, acuzele pacienților cardiaci sunt durerea în piept, oboseala la efort și palpitațiile.

Durerea în piept – angina este consecința existentei unor vase de sânge care nu hrănesc bine mușchiul cardiac pentru că au îngustări uneori severe prin plăci de colesterol.

Oboseala bolnavului de inimă e dată, în general, de existența unor baraje în calea trecerii sângelui din camere ale inimii, în vase de sânge,- de exemplu stenoza aortică, sau de treceri de cantități de sânge dintr-o cavitate în alta pentru că niște structuri ce le despart, numite valve cardiace se îmbolnăvesc și nu se mai închid cum trebuie, de exemplu insuficiența mitrală. Oboseala mai are o cauză importantă atunci când mușchiul inimii este el însusi afectat, deși este bine hrănit, cum se întâmplă în cardiomiopatii.

Palpitațiile sunt expresia unor modificări în circuitele electrice ale inimii, manifestate fie prin puls accelerat, regulat sau neregulat, fie prin pauze, sau prin puls scăzut, cu amețeli și uneori senzație de leșin.

Cea mai frecventa afecțiune asociată și cu unele din cele de mai sus este hipertensiunea arterială, iar când inima nu mai poate face față atâtor afecțiuni, vorbim despre insuficiență cardiacă.

Expunerea prelungită la soare produce dilatarea vaselor de sânge și scăderea valorilor tensiunii arteriale, în așa fel încât pacienții hipertensivi trebuie să evite mersul pe jos în perioadele cu risc ale zilei, iar dacă totuși este necesar, să își protejeze capul, să poarte haine deschise la culoare, să se deplaseze în zone aerisite, cum sunt parcurile, și foarte important să se hidrateze corespunzător.

Alți pacienți acuză creșterea frecvenței durerilor de piept de tip anginos, sau creșteri tensionale manifestate prin cefalee fronto-occipitală, amețeli, zgomote în urechi, tulburări de vedere. În general, pacienții știu ce trebuie să facă în aceste situații: Nitroglicerină sub limbă și/sau Captopril, repaus fizic în zonă cu umbră și prezentare în unitate medicală dacă durerea nu cedează.

Mulți dintre pacienții cu afecțiuni cardiace au în schema de tratament medicamente diuretice, adică ce elimină apa din organism. Expunerea la temperaturi crescute contribuie și ea odată în plus la acest lucru, proces denumit deshidratare, în stadii incipiente manifestată prin sete, dureri de cap, amețeli, iar în stadii severe până la pierderea conștientei.

În acest context, pacienții cu tratament diuretic trebuie să își măsoare tensiunea în mod corect, să sesizeze tendința la scăderea valorilor tensiunii și să discute cu medicul ajustarea dozelor de medicamente. Deshidratarea favorizează creșterea numărului de evenimente neurologice și cardiace!

Transpirația determinată de soarele puternic determină pierderi importante de potasiu, calciu, magneziu, sodiu, aceste perturbări putând declanșa palpitații, adică aritmii. De aceea, aportul de fructe, legume verzi, hidratarea, reprezintă tot atâtea „arme” de luptă cu temperaturile crescute.

Cafeaua în exces și alcoolul în cantități crescute determină deshidratare, dacă adăugăm și expunerea prelungită la soare, plus afecțiuni cardiace avem iată adevăratul tablou al efectelor adverse ale temperaturilor crescute asupra bolnavului de inimă.

În concluzie, pacientul cu boli de inimă este vulnerabil atunci când temperatura ambientală este crescută, iar dacă mai adăugăm și stresul din viața de zi cu zi, avem imaginea spitalelor, cabinetelor și camerelor de gardă suprasolicitate în perioada verii.

 

Dr.Florian Stoian

Medic primar interne/specialist cardiologie

Medstar General Hospital

Șef secție Medicala


wntd-2018-poster-630.jpg

Fumatul si bolile cardiovasculare. În fiecare an, pe 31 mai, Organizația Mondială a Sănătății marchează Ziua Mondială fără Tutun.

În anul 2018, tema acestei zile a fost Tutunul si bolile cardiovasculare.

 

Fumatul reprezinta un importanta factor de risc pentru morbiditate si mortalitate prin boala ischemica cardiaca, accident vascular cerebral si boli vasculare periferice.

Fumatul contribuie notabil la cele mai multe dintre principalele cauze de deces pe plan mondial; jumatate dintre fumatori vor muri de o boala legata de consumul de tutun.

fumatul

fumatul

 

fumatul

Informatii furnizate de Directia de Sanatate Publica Judeteana Constanta


hipertensiunea-arteriala-1200x628.png

In practica de zi cu zi a multor specialitati – medicina de familie, medicina interna, cardiologie, nefrologie, intalnim deseori pacienti cu trei, patru medicamente folosite in tratamentul hipertensiunii arteriale si la care aceste valori se mentin in continuare deasupra valorilor tinta, in acest caz putandu-se vorbi de hipertensiune rezistenta la tratament.

In judecata clinica a unui astfel de pacient trebuie facute cateva precizari importante.

Prima intrebare pe care ar trebui sa ne-o adresam este aceea daca tensiunea arteriala este corect masurata, manseta aparatului atent pozitionata si cu pacientul in pozitie sezanda, relaxat si la distanta de un efort fizic – nu vom determina tensiunea arteriala dupa ce un om a urcat patru etaje – in mod normal valoarea tensiunii arteriale creste la efort si scade la repaus, sau in conditii de incordare psihica si stres, in aceasta situatie cresterea tensiunii este determinata de secretia de hormoni de stres in exces pentru scurta durata.

A doua consideratie – respecta pacientul schema terapeutica asa cum am recomandat si, mai ales, explicat si scris intr-un act medical? De multe ori, din graba, pacientii nu primesc suficiente explicatii asupra dozelor, momentelor din zi cand sa se administreze medicatia.

A treia consideratie – respecta pacientul indicatia de a reduce consumul de sare din alimentatie? Nu este recomandata restrictia totala de sare, nici nu este posibil asa ceva, ar fi un adevarat chin o dieta strict desodata. Pacientii vor trebui indrumati sa scoata din alimentatie branza telemea, produsele conservate, muraturile, varza murata si alte alimente la care sarea se foloseste pentru preparare.

A patra problema – consuma cumva pacientul in mod obisnuit antiinflamatorii nesteroidiene sau steroidiene – Indometacin, Diclofenac, Ketonal, Ketoprofen, Prednison? Toate aceste medicamente cresc valorile tensiunii arteriale ca efect advers. De asemenea, anticonceptionalele pot avea ca efect cresteri ale valorilor tensiunii arteriale, folosirea unor suplimente alimentare a caror compozitie este insuficient cunoscuta poate explica uneori valorile greu de controlat.

O entitate speciala o reprezinta apneea in somn, cu alte cuvinte oprirea respiratiei in timpul somnului, intalnita la pacientii obezi, aceasta fiind o alta cauza a cresterii valorilor tensiunii arteriale.

Tot in cadrul valorilor crescute ale tensiunii arteriale trebuiesc eliminate cauze de hipertensiune secundara, stiut fiind ca exista o seama intreaga de boli ce determina cresteri ale tensiunii arteriale – Stenoza de artera renala, uni- sau bilaterala, Hiperaldosteronisul primar, tumori ale glandelor suprarenale, hipertiroidia, Coarctatia de aorta – adica ingustarea unei portiuni din aorta toracica la jonctiunea cu artera subclavie.

Dar, dincolo de aspectul sa zicem teoretic, vine aspectul practic, cum procedam?

Un palier foarte important este componenta “fara pastile” din tratament, as pune aici increderea pacientului in doctor, explicarea pe larg a riscurilor netratarii hipertensiunii arteriale, renuntarea la fumat, scaderea in greutate prin reducerea painii, dulciurilor, grasimilor, cresterea activitatii fizice, monitorizarea proprie sau prin Holter si dialogul cu medicul.

Importante sunt si efectele adverse ale medicatiei, acestea de multe ori ducand la abandonarea tratamentului si cresterea riscului de accident vascular, infarct, tulburari de ritm.

Obligatoriu din schema de tratament va trebui sa fie prescris un diuretic, celelalte medicamente vor trebui folosite la dozele maxim admise si, foarte important, pentru cresterea compliantei la tratament, utilizarea combinatiilor fixe de doua, trei medicamente, pot duce la controlul optim al valorilor tensionale, la cresterea sperantei de viata si evitarea spitalizarilor.

In partea a doua a materialului voi trece in revista analizele de sange si investigatiile ce trebuiesc efectuate la pacientul cu hipertesiune greu controlata.

 

Dr. FLORIAN STOIAN, medic primar medicina interna, specialist cardiologie

Sef Sectie Medicala MEDSTAR General Hospital


diabet-zaharat-tip-2-1200x630.jpg

Diabetul zaharat  tip 2 poate fi considerat endemic, dacă ținem cont de faptul că în anul 2015, peste 415 milioane de persoane erau afectate de această boală. Datele furnizate de Federația Internațională de Diabet arată de asemenea, că peste 200 de milioane de oameni au această formă a bolii, dar nu au fost diagnosticați.

Dintre persoanele deja diagnosticate, aproape 90% au diabet de tip 2. De la debutul bolii până la apariția manifesărilor clinicepot apare deja complicații cum ar fi boala renală cronică, retinopatie, neuropatie, insuficiență cardiacă. Diagnosticul precoce și tratamentul eficient pot salva vieți și pot preveni sau întârzia semnificativ complicațiile devastatoare ale diabetului.

Diabetul zaharat a dus la aproximativ 5 milioane de decese în 2015.

În ultimii ani s-au făcut progrese semnificative în ceea ce privește medicamentația, administrarea insulinei și tehnologiile de monitorizare a glucozei. Din nefericire, nu toți pacienții și profesioniștii din domeniul medicinei au acces la tehnologiile de ultimă oră. Aproximativ 75% dintre adulții cu diabet zaharat locuiesc în țări cu venituri mici și medii.

Federația Internațională de Diabet a dat o serie de recomandări clinicienilor și pacienților pentru a ușura deciziile în practica de zi cu zi.

 

diabetul zaharat tip 2

Recomandări pentru screening:

–    Să se monitorizeze persoanele cu factori de risc pentru diabet zaharat: copii cu antecedente familiale, vârsta de peste 40 de ani, obezitatea, hipertensiunea arterială

–    Să se folosească testele de screening acceptate la această dată: testul rapid de glucoză, Scorul FINDRISC. Persoanele cu rezultate pozitive la aceste teste vor continua investigațiile pentru certificarea diagnosticului. De asemenea, se recomandă evaluări anuale.

 

Recomandări pentru prevenirea diabetului zaharat tip 2:

–    reducerea greutății corporale cu 5-7%

–   creșterea activității fizice

–   modificarea alimentației zilnice

–   stil de viață sănătos

–    medicii de familie, împreună cu ceilalți specialiști, vor elabora un program de prevenire a diabetului zaharat pacienților cu risc

–    medicamente antidiabetice orale pot fi prescrise persoanelor care nu reușesc în prima etapă să își modifice stilul de viață (alimentație, lipsa activități fizice, fumatul, etc)

Tratamentul modern al diabetului zaharat cuprinde numeroase clase terapeutice, grupate în două categorii: insuline și antibiabetice orale. La această dată au apărut chiar și tratamente injectabile care nu conțin insulină.

În România sunt disponibile toate tipurile de insulină prezente în Europa și aproape toate tipurile de terapii noninsulinice.

 

Recomandări pentru diagnosticarea diabetului zaharat:

–    Utilizarea criteriilor de diagnosticare propuse în prezent de către Organizația Mondială a Sănătății și Federația Internațională de Diabet

–    Testul HbA1c (hemoglobina glucozilată) trebuie luat în considerare ca test de diagnosticare în cazul persoanelor susceptibile de a avea boala pentru a decide modalitatea de tratament și monitorizarea eficientă a acestuia

 

diabetul zaharat tip 2

Recomandări privind controlul glucozei la pacienții cu diabet zaharat tip 2:

–    Valoarea glucozei în cazul acestor pacienți trebuie să fie mai mică cu 7% (53 mg/dL)

–    Reducerea nivelului HbA1c este de dorit, în același timp cu evitarea creșterii în greutate, prin tratamente corespunzătoare

–    Valorile de peste 8% ale HbA1c nu sunt acceptate

–    Nivelul glucozei din sânge sub 3 mg/dL trebuie evitat

 

diabetul zaharat tip 2

Recomandări pentru cura de slăbire:

–    Pacienții supraponderali sau obezi cu diabet zaharat tip 2 ar trebui să reducă aportul caloric zilnic cu până la 500 – 600 de calorii. Atunci când este posibil, ar trebui să se adreseze unui dietetician care să îi ajute să urmeze o dietă cu nivel caloric scăzut (800 – 1200 de calorii pe zi).

–    Persoanele cu diabet zaharat tip 2 ar trebui să consume alimente cu conținut bogat în fibre și cu aport glicemic scăzut

–    Zahărul, dulciurile și băuturile îndulcite trebuie evitate

 

Recomandări pentru activitate fizică:

–    Persoanele cu diabet zaharat tip 2 ar trebui să meargă pe jos cel puțin 150 de minute pe săptămână, la intervale ce nu depășesc 48 de ore

–    Persoanele supraponderale au nevoie de un program mai intens de exerciții fizice pentru a grăbi pierderea în greutate și pentru a evita luarea în greutate

De asemene, se recomandă:

–    Evitarea fumatului

–    Evitarea consumului excesiv de alcool

 

diabetul zaharat tip 2

Recomandări privind chirurgia bariatrică:

–    Clinicienii pot recomanda intervenția chirurgicală bariatrică în cazul pacienților cu diabet zaharat tip 2 și indice de masă corporală ≥35 kg / m², care apoi să fie monitorizați de o echipă bariatrică multidisciplinară pe o perioadă îndelungată

–    Clinicienii ar trebui să informeze pacienții cu IMC cuprins între 30 și 35 kg /m² , când răspunsul la tratamentele normale este scăzut, despre posibilitatea aplicării chirurgiei bariatrice

 

diabetul zaharat tip 2

Recomandări pentru controlul tensiunii arteriale:

  • Tensiunea arterială a pacienților hipertensivi și cu diabet zaharat tip 2 ar trebui menținută la 130 cu 80 mmHg; dacă pacienții sunt mai tineri, există alți factori de risc cardiovascular sau boli microvasculare, această valoare ar trebui scăzută
  • Sarea de masă ar trebui eliminată din dieta acestor pacienți, pentru controlul tensiunii arteriale
  • Pacienții cu tensiune arterială crescută ar trebui să înceapă un tratament cu inhibitori de enzimă de conversie (IEC) sau blocanţi ai receptorilor de angiotensină (BRA)

sursa: www.idf.org

MEDSTAR General Hospital


Acces nevazatori

Descarcati programul NonVisual Desktop Acces, care ofera persoanelor cu dizabilitati vizuale posibilitatea de a consulta site-ul nostru.

Apasa AICI

Urmareste-ne pe Facebook

Urmareste-ne pe Facebook

Call Now Button
Page Reader Press Enter to Read Page Content Out Loud Press Enter to Pause or Restart Reading Page Content Out Loud Press Enter to Stop Reading Page Content Out Loud Screen Reader Support