Articole medicale
pneumonia.png

Bronsita sau pneumonie?

Cand se instaleaza raceala sau gripa, deja stii la ce sa te astepti. Ai o senzatie de zgarietura in gat, te simti slabit si te trezesti in pat, inconjurat de multe servetele.

Dar cand vine vorba de bronsita si pneumonie, este mai greu sa stii ce se intampla.

Bronsita este atunci cand tuburile bronsice, care transporta aerul in plamani, se infecteaza si se umfla. Afectiunea poate fi acuta sau cronica.

Bronsita acuta dureaza cateva saptamani si, de obicei, dispare de la sine.

Bronsita cronica este mai grava iar fumatul poate favoriza aparitia.

Pneumonia este o alta infectie la plamani, dar nu se manifesta la nivelul tuburilor bronsice, precum la bronsita, ci la nivelul alveolelor, mici saculeti de aer din plamani. De obicei, nu este o afectiune grava, insa in cazul persoanelor peste 65 de ani sau a celor cu sisteme imunitare slabe, poate deveni serioasa.

Simptomele bronsitei acute

Probleme cu respiratia, cum ar fi:
Congestie in piept
Tuse productiva
Dificultati de respiratie
Respiratie cu suieraturi

De asemenea, puteti prezenta unele dintre simptomele racelii sau gripei, cum ar fi:

Dureri de corp
Frisoane
Febra scazuta
Nas infundat
Durere de gat

Simptomele pneumoniei

Tuse (puteti produce mucus galben, verde sau chiar sangeros)
Febra
Dificultati in respiratie (pentru unii, acest lucru se intampla numai atunci cand urca scarile, de ex.)

De asemenea, puteti avea:

Dureri toracice (s-ar putea sa resimtiti o durere ascutita care este mai grava atunci cand tusiti sau respirati profund)
Confuzie (mai frecventa la adulti cu varsta peste 65 de ani)
Sentiment de slabire
Durere de cap
Transpiratii grele si piele umeda

Iata cateva lucruri pe care le puteti face pentru a va usura simptomele:

Beti multa apa.
Cat mai multa odihna
Utilizati un umidificator sau incercati o inhalatie de aburi pentru a reduce cantitatea de mucus; un dus fierbinte poate fi benefic.

 

MEDSTAR General Hospital

Specialitati medicale


Tuberculoza.jpg

In ziua de 24 martie, Romania marcheaza, alaturi de intreaga lume, “Ziua Mondiala de lupta impotriva Tuberculozei”, al carei slogan este “UNITE TO END TB!” / “Uniti, STOPAM Tuberculoza!”

Consideram ca este important sa informam populatia cu privire la aceasta problema de sanatate publica. La nivel mondial, 1,8 milioane de oameni mor anual din cauza TBC, iar la fiecare 18 secunde, un om moare din cauza acestei boli.

Romania este pe primul loc in Uniunea Europeana ca numar de cazuri de tuberculoza (12.153 cazuri in 2016) si ca incidenta a bolii (cu 64 cazuri la 100.000 de locuitori).

DEPISTAREA TUBERCULOZEI

Conform ghidului metodologic de implementare a Programului national de prevenire, supraveghere si control al TBC, depistarea prin simptome a TBC este o activitate ce revine atat medicilor de asistenta medicala primara, cat si celor de diverse alte specialitati.

Pacientii care se prezinta din proprie initiativa la medic si care prezinta tuse, subfebrilitate, astenie fizica, inapetenta, paloare, transpiratii nocturne, insomnie, nervozitate, scadere ponderala, simptome cu o vechime de peste 2-3 saptamani, trebuie consoderati ca potentiali bolnavi de TBC = subiecti TBC. In aceste cazuri, este necesara dirijarea catre Dispensarele de Pneumoftiziologie teritoriale, unde vor fi investigati pentru precizarea diagnosticului.

Orice persoana cu semne si simptome sugestive pentru diagnosticul de TB trebuie sa se adreseze medicului de familie sau medicului specialist din Dispensarul de Pneumoftiziologie.

Dr. Georgeta Popescu, medic specialist pneumologie, MEDSTAR 2000 Clinic

INFO

Ce este tuberculoza?

Tuberculoza este o boala cauzata de o bacterie. Bacteriile sunt organisme mici, invizibile, care se gasesc pretutindeni, inclusiv in interiorul corpului oamenilor. Cele mai multe bacterii sunt inofensive, unele chiar folositoare. Dar alte bacterii sunt primejdioase si pot provoca boli numite boli infectioase. Bacteria care provoaca TB se numeste bacilul Koch. Daca aceasta bacterie ajunge in corpul dumneavoastra si incepe sa se multiplice, iar organismul dumneavoastra nu reuseste sa se apere, veti face boala numita tuberculoza. Cea mai comuna forma de tuberculoza este cea pulmonara, dar boala poate aparea si in alte parti ale corpului (de ex. in oase, ganglioni limfatici sau creier)

www.control-tb.marius-nasta.ro


apnee-in-somn.jpg

Sindromul de apnee in somn – ce este?

Sindromul de apnee în somn reprezintă o întrerupere a fluxului de aer, pacienţii cu apnee acuzând perioade repetitive de sufocare bruscă în timpul somnului. Pacienţii care prezintă această boală au un somn fragmentat de numeroase perioade în care se trezesc din cauza acestor pauze în respiraţie şi ca urmare au un somn neodihnitor. Netratată,  boala poate duce la oboseala cronica, respectiv somnolenta la volan si accident rutier sau chiar la moarte subita in somn prin infarct şi accident vascular cerebral.

Care sunt persoanele predispuse a avea această boală?

Apneea în somn este mai frecventă la persoanele care prezintă creşteri ale circumferinţei taliei şi gâtului, însoţite de sforăit. Există totuşi un procent de 30 % dintre persoanele cu greutate normală care au apnee în somn. Alte persoane care pot prezenta această boală sunt pacienţii cardiaci, diabeticii, unii din pacienţii cu boli obstructive pulmonare. Ar fi de dorit ca tratamentul afectiunilor cronice cum ar fi hipertensiunea, diabetul zaharat, sindromul metabolic, afectiunile cardiace sau cerebrale sa includa si evaluarea somnului.

Cum recunoaştem apneea în somn? Ce simptome prezintă cei afectaţi de această boală?

Boala este uşor de recunoscut, pacienţii prezentând perioade în timpul somnului când au întreruperi ale respiraţiei,întreruperi constatate de partener sau anturaj, sunt sforăitori puternici,au un somn agitat, neodihnitor, se trezesc extrem de obosiţi, au somnolenţă  excesivă în timpul zilei, au tulburari de memorie, atenţie şi concentrare datorită perioadelor de privare de somn.

Care sunt consecinţele acestei boli?

Consecinţele sunt extrem de grave. Perioadele de întreruperi ale respiraţiei duc la scăderea oxigenului în sînge pe parcursul nopţii, scădere care afectează în special creierul şi inima. Prin somnolenţa diurna excesiva sindromul de apnee in somn (SAS) netratat poate avea consecinte vitale pentru pacient iar daca pacientul este sofer pe mijloacele de transport in comun, controlor de trafic aerian sau alte meserii in care o decizie gresita poate face victime inocente, riscurile pot fi incalculabile.

  • Administratia federala pentru siguranta transportului rutier (FMCSA) din SUA apreciaza ca aproximativ 28% din posesorii de licenta de sofer profesionist pentru transport comercial sufera de apnee in somn, dintre care aproape 12% in forma grava
  • Cercetari recente sugereaza ca riscul de accidente rutiere creste de la de 2 ori pina la de 13 ori pentru cei care sufera de sindromul de apnee. Pina la 16% din totalul accidentelor rutiere se coreleaza cu apneea in somn.
  • Alte studii arata ca aproximativ 33% dintre cei care sufera de sindromul de apnee obstructiva in somn (SAOS) au avut un accident rutier in ultimii 5 ani. Procentul estimat de accidente rutiere date de adormirea la volan este de 20%.
  • Un alt studiu elvetian arata ca raportul dintre numarul mediu de accidente la un milion de kilometri pentru grupul cu SAOS este de 13 fata de grupul de control la care este de 0,78.

Cum se diagnostichează apneea în somn?

Extrem de simplu. Există un aparat numit poligraf  care se monteaza seara, pacientul doarme cu acest aparat la domiciliu si il returneaza a doua zi. Parametrii inregistrati sunt fluxul de aer nasobucal, efortul toracic, saturatia oxigenului in sangele arterial, sforaitul, pozitia corpului. Medicul interpreteaza datele obtinute si stabileste daca exista un sindrom de apnee in somn (SAS) si tipul acestuia.

În România aproximativ 4 – 6% din adulţi pot avea sindrom de apnee în somn de tip obstructiv în timpul somnului, adică 1 milion de români suferă de această afecţiune, dintre care doar o mică parte au fost diagnosticaţi.

Dr. DOINA PIRIU – medic specialit pneumologie si alergologie

MEDSTAR General Hospital


spirometrie.png

Ce este spirometria?

Spirometria este un test simplu, nedureros si foarte precis prin care se apreciaza functia pulmonara a unei persoane.
Spirometria este importanta pentru diagnosticul si monitorizarea unor afectiuni cronice ale bronhiilor si plamânilor precum astmul, BronhoPneumopatia Obstructiva Cronica (BPOC), emfizemul, fibroza pulmonara. Spirometria este recomandata de ghidurile internationale si nationale drept STANDARD DE AUR pentru diagnosticul BronhoPneumopatiei Obstructive Cronice (BPOC).

Indicatiile spirometriei

– Detectarea prezentei sau absentei disfunctiei respiratorii sugerate prin examen clinic (tuse cronica, productie crescuta de sputa si senzatia de lipsa brusca de aer) si/sau radiografie pulmonara;
– Evaluarea functiei pulmonare la persoane peste 40 ani;
– Evaluarea unei boli pulmonare cunoscute;
– Evaluarea tratamentului administrat in afectiuni asociate cu tulburarea functiei pulmonare;
– Evaluarea persoanelor care fumeaza sau sunt expuse noxelor profesionale si de mediu;
– Evaluarea riscului unor interventii chirurgicale ce afecteaza functia pulmonara;
– Evaluarea starii generale de sanatate inaintea inceperii programelor ce implica activitate fizica;

Cum se face o spirometrie?

Spirometria se face cu ajutorul unui dispozitiv – SPIROMETRU – care masoara cantitatea de aer pe care un subiect o poate inspira sau expira voluntar.
Testarea este simpla si dureaza doar citeva minute.
Spirometria se poate înregistra usor începând cu vârsta de 5 ani,
când majoritatea copiilor pot coopera corect în vederea efectuarii unor manevre respiratorii fortate.
De obicei sunt necesare minim 3 masuratori corecte.
Inainte de efectuarea spirometriei:
– se înregistreaza datele pacientului (inaltime, greutate, varsta) pe baza carora se calculeaza valorile spirometrice de referinta (prezise, normale) la care se raporteaza cele masurate in cazul pacientului.
– se noteaza medicatia administrata inhalator (Ventolin, Berotec, Symbicort, Seretide,Spiriva) sau oral (TheoSR, Teotard, Miofilin, Metoprolol).
– subiect stabil clinic, fara infectii de tract respirator.
– pentru testarea reversibilitatii se va opri medicatia inhalatorie astfel: Ventolin cu 2-4 ore, Spiriva cu 24-36 ore, Symbicort cu 12-24 ore, Teofilina cu 12 ore.

Se evita urmatoarele activitati:
– consumul de alcool , cu 4 ore inainte;
– mesele copioase, cu 2 ore inainte;
– fumatul, cu 1 ora inainte;
– exercitii fizice intense, cu 30 minute inainte;
– haine care impiedica expansiunea toracelui/abdomenului
Subiectul trebuie sa:
– stea asezat pe un scaun cu spatele drept, capul in extensie (aplecarea capului inainte ingusteaza caile aeriene superioare) si cu nasul pensat cu o clema nazala;
– respire printr-o piesa bucala (buzele pacientului strans lipite pe tubul de carton) conectata la sistemul de masurare;
– inspira si expira initial normal prin aparat;
– apoi inspira profund si expira puternic si cat mai rapid;

Riscuri si contraindicatii

Spirometria este o procedura neinvaziva, sigura pentru majoritatea pacientilor. Manevrele de inspir si expir fortate necesare pentru efectuarea spirometriei duc la cresterea presiunilor intracraniene, intratoracice si intraabdominale, astfel existand cateva contraindicatii de care medicul trebuie sa tina cont:
– hemoptizia si pneumotoraxul (sange, respectiv aer in cavitatea pleurala);
– bolile cardio-vasculare instabile: infarct miocardic recent, trombembolism pulmonar recent, hipertensiune necontrolata;
– anevrisme (cerebrale, aortice);
– interventii chirurgicale abdominale, toracice si oftalmologice recente;

Complicatiile sunt rare si se datoreaza manevrelor ventilatorii fortate:
– lipotimie, datorita hiperventilatiei
– sincopa, datorita expirului fortat prelungit
– criza de bronhospasm declansata de expirul profund, la pacientii cu astm bronsic.

Ce masoara mai exact spirometria?

Parametrii care pot fi evaluati prin spirometrie sunt:
– Volumul maxim expirat in prima secunda (VEMS sau FEV1) – cat aer poate sa expire o persoana in prima secunda, dupa ce a efectuat o inspiratie cat mai profunda posibil.
– Capacitatea vitala fortata (CVF) – cantitatea totala de aer pe care o persoana o poate expira dupa ce a efectuat o inhalatie cat mai profunda posibil.
– Raportul VEMS/CVF (Indice Tiffneau) – cat din aerul total expirat poate fi dat afara din plamani in prima secunda (altfel spus, cat de repede poate o persoana sa isi goleasca plamanii de aer).
– PEF – fluxul maxim obtinut in urma unui expir maximal fortat (expresia fluxului de aer in caile respiratorii mici).
– FEF 25, 50, 75 – fluxuri maximale obtinute cand a mai ramas in plaman 25%, 50%, 75% din CVF (utile pentru diagnosticul precoce al afectiunile obstructive prin afectarea cailor respiratorii mici).

Cum se interpreteaza rezultatele spirometriei?

Interpretarea unui test de functionalitate pulmonara trebuie sa se faca in contextul anamnezei si examenului clinic.
Parametrii spirometrici sunt considerati in limite normale daca:
– VEMS, CVF sunt 80-120% din valorile de referinta;
– VEMS/CV peste 70%
Anomaliile constatate sunt clasificate in sindrom obstructiv (debite anormal de mici-Astm si BPOC), sindrom restrictiv (volume anormal de mici-fibroze pulmonare) si sindrom mixt (asocierea lor).

MEDSTAR General Hospital

Echipa medicala POLICLINICA


astm.png

Tipuri de dispozitive inhalatorii

1. SPRAY

Clasicul “SPRAY” (aerosoli presurizati) se prezinta sub forma unei mici butelii metalice, care contine o anumita cantitate de medicament, dizolvata intr-un lichid. Pentru ca medicamentul sa fie eliberat din butelie, producatorul a introdus, sub presiune, un gaz propulsor. Butelia este introdusa intr-un cilindru de plastic prevazut cu manson pentru introdus intre buze (piesa bucala).

Atunci cind apasati pe flacon, o anumita cantitate de medicament, bine dozata, este eliberata impreuna cu o anumita cantitate de gaz (aerosoli). Gazul se evapora instantaneu, lasind libere particule foarte fine de medicament, care trebuie corect inhalate pentru a ajunge pe bronhii.

Cum se utilizeaza corect dispozitivul tip “spray”?

Daca medicul prescrie administrarea a doua pufuri, se asteapta aproximativ un minut si se da al doilea puf dupa aceeasi tehnica:

  1. Stati intr-o pozitie relaxata, pe un scaun (sau in picioare);
    2. Scoateti capacul de protectie al spray-ului;
    3. Tineti spray-ul cu piesa bucala in jos, in “pensa’” formata intre degetul mare si aratator;
    4. Agitati flaconul de 3 – 4 ori;
    5. Dati aerul afara din plamani;
    6. Puneti spray-ul intre buze, cu buzele bine lipite de flacon;
    7. Incepeti un inspir profund; imediat ce ati inceput inspirul, apasati o singura data pe flacon;
    8. Continuati inspirul pina la capat si blocati respiratia 10 secunde (numarati pana la 10);

Care sunt greselile de utilizare?

In practica se intilnesc doua mari greseli care scad mult eficienta medicamentului:
1.Daca nu sincronizati momentul inceperii inspirului cu apasarea pe flacon, aerosolii se descarca in git si deci nu ajung in bronhii;
2. Daca la sfirsitul inspirului nu blocati respiratia 10 secunde (minim 5), o mare parte din aerosoli (medicament) vor fi eliminati prin expir (se pierd).

Ce cantitate de medicament mai exista in spray?

Pentru a verifica ce cantitate de medicament mai exista in spray, puneti flaconul (fara carcasa de plastic) intr-un vas cu apa: daca este plin, se va scufunda; daca este gol va pluti; daca este inclinat, mai are aproximativ un sfert din continut.

2.CAMERA DE INHALATIE (SPACER-ul)

A fost special creata pentru pacientii care nu pot utiliza corect dispozitivele tip spray.

Este singura modalitate de a administra medicatia sub forma de spray la copiii sub 5 ani.

Camera de inhalatie este un recipient de plastic care are la un capat un orificiu la care se adapteaza spray-ul, iar la celalalt capat un cilindru de care lipiti buzele. Piesa bucala este prevazuta cu o valva, care va permite sa inhalati aerul din camera dar va impiedica sa expirati prin ea.

Cum se utilizeaza corect o camera de inhalatie?

  1. Agitati de 2 –3 ori spray-ul si atasati-l la camera;
  2. Descarcati 1 puf in camera;
  3. Lipiti buzele pe piesa bucala si efectuati un prim inspir profund, dupa care blocati respiratia timp de 10 secunde; apoi expirati;
  4. Repetati inspirul prin camera inca de doua – trei ori, fara sa mai apasati pe spray;
  5. Daca doza recomandata este de 2 pufuri – repetati pasii de mai sus.

Remarcati ca nu a mai fost necesara sincronizarea inspirului cu apasarea pe spray.

Este important volumul camerei?

Sunt eficiente camerele mai mari, cu volum de 750 – 1500 ml. Dezavantajul camerelor de inhalatii mari este dificultatea transportului, ele raminind, in principal, accesorii foarte utile, dar care se utilizeaza la domiciliu.

Cum se intretine camera de inhalatie?

Camera de inhalatie ar trebui curatata lunar prin spalare cu detergent si uscare la aer.
Inlocuirea lor se va face dupa 6 luni – 1 an de folosire.

3. INHALATOARELE CU PULBERE USCATA

Pentru cei care nu pot utiliza corect dispozitivele tip spray sau pentru cei care nu tolereaza gazul din aceste dispozitive, au fost concepute si realizate inhalatoare cu pulbere uscata. Cele mai cunoscute, in prezent, pe piata romaneasca sunt:

A. DISPOZITIVUL TIP TURBOHALER

Este un dispozitiv cilindric in care au fost incarcate doze de medicament (50-200), sub forma de pulbere foarte fina.

Este extrem de important sa utilizati corect un turbohaler, urmand pasii:

  1. Desurubati capacul de protectie;
    2. Tineti dispozitivul vertical, in mina stanga;
    3. Cu mina dreapta rasuciti inelul colorat aflat la baza turbohalerului spre dreapta, 15-20 grade, apoi spre stinga, pina auziti un ,,clic”;
    4. Treceti dispozitivul in pozitie orizontala;
    5. Dati aerul afara din plamini;
    6. Lipiti buzele de virful dispozitivului si inspirati profund;
    7. Tineti respiratia 10 secunde, dupa care reluati o respiratie normala;
    8. Stergeti turbohalerul si insurubati capacul protector.

RETINETI:

O fereastra laterala va anunta, prin aparitia unei benzi rosii, cind ajungeti la ultimele doze.

Clatiti sistematic gura, cu multa apa, dupa fiecare administrare, pentru a evita dezvoltarea ciupercii bucale (candida).

B. DISPOZITIVELE TIP “DISKHALER”

Acest tip de dispozitiv poate fi incarcat cu 30 sau 60 doze si este prevazut cu un contoar care semnaleaza numarul de doze ramase.

Cum se utilizeaza un Diskhaler?

  1. Tineti dispozitivul cu mina stinga, in pozitie orizontala;
    2. Cu mana dreapta impingeti clapeta capacului de protectie; veti vedea o a doua clapeta si un orificiu ovalar de inhalatie (piesa bucala);
    3. Impingeti pana la capat clapeta a doua, care armeaza aparatul;
    4. Lipiti buzele in jurul piesei bucale si inhalati profund;
    5. Blocati respiratia timp de 10 secunde, apoi reluati o respiratie normala;
    6. Inchideti dispozitivul tragind simultan cele doua clapete.

RETINETI:

Nu uitati sa clatiti gura cu apa dupa fiecare utilizare (si intermitent cu solutie de bicarbonat de sodiu alimentar).

Important:

Sistemele cu pulbere sunt preferate fata de cele tip spray deoarece:

  1. Elimina necesitatea coordonarii inspirului cu actionarea dispozitivului;
    2. Nu contin gazul vehicul care uneori poate chiar declansa spasmul bronhiilor;

Este gresit sa renuntati la aceste dispozitive doar pentru ca nu simtiti gustul medicamentului sau nu simtiti jetul inhalator ca la spray!

Daca v-a fost recomandat un dispozitiv nou, rugati medicul sa va explice (si sa va demonstreze!) modul de utilizare. Totodata parcurgeti cu atentie prospectul si vedeti imaginile care ilustreaza pasii pe care trebuie sa-i faceti!

4.APARATELE DE AEROSOLI (NEBULIZATOARELE)

Administrarea medicatiei sub forma de aerosoli este foarte eficienta, indiferent de gradul obstructiei bronsice, pentru ca nu este necesar sa faceti eforturi de sincronizare a respiratiei si pentru ca nu trebuie sa aveti o anumita forta inspiratorie.

Aparatele de aerosoli transforma solutiile medicamentoase in vapori fini care sunt inhalati cu ajutorul unei masti speciale sau printr-o piesa bucala.

Pentru ca vaporii care contin medicamentele antiastmatice sa fie eficiente, particulele care alcatuiesc acesti vapori trebuie sa fie cat mai mici!

Este necesar sa stiti ca exista doua tipuri de aparate de aerosoli.

  1. Primul tip este pneumatic, adica un mic compresor care sufla aerul intr-un recipient special, transformand solutia in vapori. Acest tip produce particule mai mari, dintre care o parte nu ajung in alveole.
    2. Al doilea tip, mai modern, pulverizeaza solutia in particule foarte fine, cu ajutorul ultrasunetelor. Este aparatul ideal, dar costa mai mult.

Medicamentele disponibile pentru administrarea sub forma de aerosoli sunt:
– bronhodilatatoare cu actiune scurta pentru tratarea crizelor: Brycanil, Berotec, Salbutamol, Atrovent;
– cortizon inhalator pentru combaterea inflamatiei bronsice: Pulmicort ( Budesonid), Flunisolid, Beclometazona, etc;

Trebuie sa retineti ca durata de inhalare pentru o doza trebuie sa fie de 10 – 15 minute (in acest scop se adauga deseori 1 – 2 mililitri de ser fiziologic).

Dezavantajele acestor aparate sunt reprezentate de costul lor (100 – 150 euro) si dificultatea procurarii solutiilor medicamentoase.

In ciuda costului ridicat si a dificultatii procurarii solutiilor medicamentoase, pentru pacientii cu forme severe de astm bronsic, cu dificultate respiratorie permanenta, aparatele de aerosoli reprezinta o solutie foarte buna pentru administrarea medicatiei.

MEDSTAR General Hospital


Urmareste-ne pe Facebook

Urmareste-ne pe Facebook