Articole medicale
gazo.jpg

Gazometria arteriala reprezinta masurarea nivelului oxigenului si dioxidului de carbon in sangele arterial.

Aceste niveluri reflecta hematoza (imbogatirea sangelui in oxigen si epurarea dioxidului de carbon din el prin plamani). Prelevarea sangelui se face plecand de la o artera superficiala, in general artera radiala de la incheietura mainii.

Rezultatul, obtinut in citeva minute, este exprimat in „presiune partiala” arteriala: PaO2 pentru oxigen (in mod normal de la 11,3 la 13,3 kilopascali, adica de la 85 la 100 milimetri coloana in vechile unitati, aceste valori micsorandu-se cu varsta); PaC02 pentru dioxidul de carbon (in mod normal de la 4,9 la 5,7 kilopascali, adica de la 37 la 43 milimetri coloana de mercur, valoare care nu se modifica cu varsta).

Aceste masuratori sunt facute intotdeauna cuplat cu cele ale altor parametri de importanta fiziologica considerabila: pH (reflecta concentratia sangelui in ioni bicarbonat si in dioxid de carbon); procentul de hemoglobina oxigenata (de la 97 la 100% in sangele arterial); cantitatea de hemoglobina sangvina; nivelurile de bicarbonati sangvini.

Plecand de la totalitatea acestor elemente, este posibil sa se evalueze situatia respiratorie a unui bolnav, sa se aprecieze perturbatiile echilibrului acido-bazic, sa se determine, atunci cand se cunoaste debitul cardiac, cantitatea de oxigen pe care inima si plamanii le furnizeaza tesuturilor periferice.

Examinarea gazelor din sange face parte din explorarea functionala respiratorie. Ea permite evaluarea gravitatii unei insuficiente respiratorii si determinarea cauzei sale, fiind in acelasi timp utila pentru interpretarea perturbatiilor de echilibru acido-bazic sangvin (acidoza, alcaloza), pentru evaluarea aportului si utilizarii oxigenului.

De asemenea, gazometria arterială este utilă în evaluarea pacientilor cu apnee în somn, a pacienților cu obezitate hipoventilație.

Dr Doina Pîrîu, medic primar pneumologie

MEDSTAR General Hospital


pneumonia.png

Bronsita sau pneumonie?

Cand se instaleaza raceala sau gripa, deja stii la ce sa te astepti. Ai o senzatie de zgarietura in gat, te simti slabit si te trezesti in pat, inconjurat de multe servetele.

Dar cand vine vorba de bronsita si pneumonie, este mai greu sa stii ce se intampla.

Bronsita este atunci cand tuburile bronsice, care transporta aerul in plamani, se infecteaza si se umfla. Afectiunea poate fi acuta sau cronica.

Bronsita acuta dureaza cateva saptamani si, de obicei, dispare de la sine.

Bronsita cronica este mai grava iar fumatul poate favoriza aparitia.

Pneumonia este o alta infectie la plamani, dar nu se manifesta la nivelul tuburilor bronsice, precum la bronsita, ci la nivelul alveolelor, mici saculeti de aer din plamani. De obicei, nu este o afectiune grava, insa in cazul persoanelor peste 65 de ani sau a celor cu sisteme imunitare slabe, poate deveni serioasa.

Simptomele bronsitei acute

Probleme cu respiratia, cum ar fi:
Congestie in piept
Tuse productiva
Dificultati de respiratie
Respiratie cu suieraturi

De asemenea, puteti prezenta unele dintre simptomele racelii sau gripei, cum ar fi:

Dureri de corp
Frisoane
Febra scazuta
Nas infundat
Durere de gat

Simptomele pneumoniei

Tuse (puteti produce mucus galben, verde sau chiar sangeros)
Febra
Dificultati in respiratie (pentru unii, acest lucru se intampla numai atunci cand urca scarile, de ex.)

De asemenea, puteti avea:

Dureri toracice (s-ar putea sa resimtiti o durere ascutita care este mai grava atunci cand tusiti sau respirati profund)
Confuzie (mai frecventa la adulti cu varsta peste 65 de ani)
Sentiment de slabire
Durere de cap
Transpiratii grele si piele umeda

Iata cateva lucruri pe care le puteti face pentru a va usura simptomele:

Beti multa apa.
Cat mai multa odihna
Utilizati un umidificator sau incercati o inhalatie de aburi pentru a reduce cantitatea de mucus; un dus fierbinte poate fi benefic.

 

MEDSTAR General Hospital

Specialitati medicale


Tuberculoza.jpg

In ziua de 24 martie, Romania marcheaza, alaturi de intreaga lume, „Ziua Mondiala de lupta impotriva Tuberculozei”, al carei slogan este „UNITE TO END TB!” / „Uniti, STOPAM Tuberculoza!”

Consideram ca este important sa informam populatia cu privire la aceasta problema de sanatate publica. La nivel mondial, 1,8 milioane de oameni mor anual din cauza TBC, iar la fiecare 18 secunde, un om moare din cauza acestei boli.

Romania este pe primul loc in Uniunea Europeana ca numar de cazuri de tuberculoza (12.153 cazuri in 2016) si ca incidenta a bolii (cu 64 cazuri la 100.000 de locuitori).

DEPISTAREA TUBERCULOZEI

Conform ghidului metodologic de implementare a Programului national de prevenire, supraveghere si control al TBC, depistarea prin simptome a TBC este o activitate ce revine atat medicilor de asistenta medicala primara, cat si celor de diverse alte specialitati.

Pacientii care se prezinta din proprie initiativa la medic si care prezinta tuse, subfebrilitate, astenie fizica, inapetenta, paloare, transpiratii nocturne, insomnie, nervozitate, scadere ponderala, simptome cu o vechime de peste 2-3 saptamani, trebuie consoderati ca potentiali bolnavi de TBC = subiecti TBC. In aceste cazuri, este necesara dirijarea catre Dispensarele de Pneumoftiziologie teritoriale, unde vor fi investigati pentru precizarea diagnosticului.

Orice persoana cu semne si simptome sugestive pentru diagnosticul de TB trebuie sa se adreseze medicului de familie sau medicului specialist din Dispensarul de Pneumoftiziologie.

Dr. Georgeta Popescu, medic specialist pneumologie, MEDSTAR 2000 Clinic

INFO

Ce este tuberculoza?

Tuberculoza este o boala cauzata de o bacterie. Bacteriile sunt organisme mici, invizibile, care se gasesc pretutindeni, inclusiv in interiorul corpului oamenilor. Cele mai multe bacterii sunt inofensive, unele chiar folositoare. Dar alte bacterii sunt primejdioase si pot provoca boli numite boli infectioase. Bacteria care provoaca TB se numeste bacilul Koch. Daca aceasta bacterie ajunge in corpul dumneavoastra si incepe sa se multiplice, iar organismul dumneavoastra nu reuseste sa se apere, veti face boala numita tuberculoza. Cea mai comuna forma de tuberculoza este cea pulmonara, dar boala poate aparea si in alte parti ale corpului (de ex. in oase, ganglioni limfatici sau creier)

www.control-tb.marius-nasta.ro


apnee-in-somn.jpg

Sindromul de apnee in somn – ce este?

Afecţiune cu consecinţe destul de grave, pacientul cu apnee în somn putând avea ca o consecinţă a acestei boli tulburări ale ritmului cardiac, hipertensiune arterială, accidente ischemice cardiace, accidente vasculare cerebrale, tulburări metabolice (obezitatea, diabetul zaharat), precum şi agravări ale simptomatologiei la pacienţii care au boli obstructive pulmonare.

Apneea în somn reprezintă o întrerupere a fluxului de aer, pacienţii cu apnee acuzând perioade repetitive de sufocare bruscă în timpul somnului. Pacienţii care prezintă această boală au un somn fragmentat de numeroase perioade în care se trezesc datorită acestor pauze în respiraţie şi ca urmare au un somn neodihnitor; netratată, boala poate duce la oboseală cronică, respectiv somnolență la volan și accident rutier sau chiar la moarte subită în somn, prin infarct şi accident vascular cerebral.

Care sunt persoanele predispuse a avea această boală?

Apneea în somn este mai frecventă la persoanele care prezintă creşteri ale circumferinţei taliei şi gâtului, însoţite de sforăit. Există totuşi un procent de 30 % dintre persoanele cu greutate normală care au apnee în somn. Alte persoane care pot prezenta această boală sunt pacienţii cardiaci, diabeticii, unii din pacienţii cu boli obstructive pulmonare. Ar fi de dorit ca tratamentul afectiunilor cronice cum ar fi hipertensiunea, diabetul zaharat, sindromul metabolic, afectiunile cardiace sau cerebrale sa includa si evaluarea somnului.

Cum recunoaştem apneea în somn? Ce simptome prezintă cei afectaţi de această boală?

Boala este uşor de recunoscut, pacienţii prezentând perioade în timpul somnului când au întreruperi ale respiraţiei,întreruperi constatate de partener sau anturaj, sunt sforăitori puternici,au un somn agitat, neodihnitor, se trezesc extrem de obosiţi, au somnolenţă  excesivă în timpul zilei, au tulburari de memorie, atenţie şi concentrare datorită perioadelor de privare de somn.

Care sunt consecinţele acestei boli?

Consecinţele sunt extrem de grave. Perioadele de întreruperi ale respiraţiei duc la scăderea oxigenului în sînge pe parcursul nopţii, scădere care afectează în special creierul şi inima. Prin somnolenţa diurna excesiva sindromul de apnee in somn (SAS) netratat poate avea consecinte vitale pentru pacient iar daca pacientul este sofer pe mijloacele de transport in comun, controlor de trafic aerian sau alte meserii in care o decizie gresita poate face victime inocente, riscurile pot fi incalculabile.

  • Administratia federala pentru siguranta transportului rutier (FMCSA) din SUA apreciaza ca aproximativ 28% din posesorii de licenta de sofer profesionist pentru transport comercial sufera de apnee in somn, dintre care aproape 12% in forma grava
  • Cercetari recente sugereaza ca riscul de accidente rutiere creste de la de 2 ori pina la de 13 ori pentru cei care sufera de sindromul de apnee. Pina la 16% din totalul accidentelor rutiere se coreleaza cu apneea in somn.
  • Alte studii arata ca aproximativ 33% dintre cei care sufera de sindromul de apnee obstructiva in somn (SAOS) au avut un accident rutier in ultimii 5 ani. Procentul estimat de accidente rutiere date de adormirea la volan este de 20%.
  • Un alt studiu elvetian arata ca raportul dintre numarul mediu de accidente la un milion de kilometri pentru grupul cu SAOS este de 13 fata de grupul de control la care este de 0,78.

Cum se diagnostichează apneea în somn?

Extrem de simplu. Există un aparat numit poligraf  care se monteaza seara, pacientul doarme cu acest aparat la domiciliu si il returneaza a doua zi. Parametrii inregistrati sunt fluxul de aer nasobucal, efortul toracic, saturatia oxigenului in sangele arterial, sforaitul, pozitia corpului. Medicul interpreteaza datele obtinute si stabileste daca exista un sindrom de apnee in somn (SAS) si tipul acestuia.

În România aproximativ 4 – 6% din adulţi pot avea sindrom de apnee în somn de tip obstructiv în timpul somnului, adică 1 milion de români suferă de această afecţiune, dintre care doar o mică parte au fost diagnosticaţi.

Dr. DOINA PIRIU – medic primar pneumologie si alergologie

MEDSTAR General Hospital


spirometrie.png

Ce este spirometria?

Spirometria este un test simplu, nedureros si foarte precis prin care se apreciaza functia pulmonara a unei persoane.
Spirometria este importanta pentru diagnosticul si monitorizarea unor afectiuni cronice ale bronhiilor si plamânilor precum astmul, BronhoPneumopatia Obstructiva Cronica (BPOC), emfizemul, fibroza pulmonara. Spirometria este recomandata de ghidurile internationale si nationale drept STANDARD DE AUR pentru diagnosticul BronhoPneumopatiei Obstructive Cronice (BPOC).

Indicatiile spirometriei

– Detectarea prezentei sau absentei disfunctiei respiratorii sugerate prin examen clinic (tuse cronica, productie crescuta de sputa si senzatia de lipsa brusca de aer) si/sau radiografie pulmonara;
– Evaluarea functiei pulmonare la persoane peste 40 ani;
– Evaluarea unei boli pulmonare cunoscute;
– Evaluarea tratamentului administrat in afectiuni asociate cu tulburarea functiei pulmonare;
– Evaluarea persoanelor care fumeaza sau sunt expuse noxelor profesionale si de mediu;
– Evaluarea riscului unor interventii chirurgicale ce afecteaza functia pulmonara;
– Evaluarea starii generale de sanatate inaintea inceperii programelor ce implica activitate fizica;

Cum se face o spirometrie?

Spirometria se face cu ajutorul unui dispozitiv – SPIROMETRU – care masoara cantitatea de aer pe care un subiect o poate inspira sau expira voluntar.
Testarea este simpla si dureaza doar citeva minute.
Spirometria se poate înregistra usor începând cu vârsta de 5 ani,
când majoritatea copiilor pot coopera corect în vederea efectuarii unor manevre respiratorii fortate.
De obicei sunt necesare minim 3 masuratori corecte.
Inainte de efectuarea spirometriei:
– se înregistreaza datele pacientului (inaltime, greutate, varsta) pe baza carora se calculeaza valorile spirometrice de referinta (prezise, normale) la care se raporteaza cele masurate in cazul pacientului.
– se noteaza medicatia administrata inhalator (Ventolin, Berotec, Symbicort, Seretide,Spiriva) sau oral (TheoSR, Teotard, Miofilin, Metoprolol).
– subiect stabil clinic, fara infectii de tract respirator.
– pentru testarea reversibilitatii se va opri medicatia inhalatorie astfel: Ventolin cu 2-4 ore, Spiriva cu 24-36 ore, Symbicort cu 12-24 ore, Teofilina cu 12 ore.

Se evita urmatoarele activitati:
– consumul de alcool , cu 4 ore inainte;
– mesele copioase, cu 2 ore inainte;
– fumatul, cu 1 ora inainte;
– exercitii fizice intense, cu 30 minute inainte;
– haine care impiedica expansiunea toracelui/abdomenului
Subiectul trebuie sa:
– stea asezat pe un scaun cu spatele drept, capul in extensie (aplecarea capului inainte ingusteaza caile aeriene superioare) si cu nasul pensat cu o clema nazala;
– respire printr-o piesa bucala (buzele pacientului strans lipite pe tubul de carton) conectata la sistemul de masurare;
– inspira si expira initial normal prin aparat;
– apoi inspira profund si expira puternic si cat mai rapid;

Riscuri si contraindicatii

Spirometria este o procedura neinvaziva, sigura pentru majoritatea pacientilor. Manevrele de inspir si expir fortate necesare pentru efectuarea spirometriei duc la cresterea presiunilor intracraniene, intratoracice si intraabdominale, astfel existand cateva contraindicatii de care medicul trebuie sa tina cont:
– hemoptizia si pneumotoraxul (sange, respectiv aer in cavitatea pleurala);
– bolile cardio-vasculare instabile: infarct miocardic recent, trombembolism pulmonar recent, hipertensiune necontrolata;
– anevrisme (cerebrale, aortice);
– interventii chirurgicale abdominale, toracice si oftalmologice recente;

Complicatiile sunt rare si se datoreaza manevrelor ventilatorii fortate:
– lipotimie, datorita hiperventilatiei
– sincopa, datorita expirului fortat prelungit
– criza de bronhospasm declansata de expirul profund, la pacientii cu astm bronsic.

Ce masoara mai exact spirometria?

Parametrii care pot fi evaluati prin spirometrie sunt:
– Volumul maxim expirat in prima secunda (VEMS sau FEV1) – cat aer poate sa expire o persoana in prima secunda, dupa ce a efectuat o inspiratie cat mai profunda posibil.
– Capacitatea vitala fortata (CVF) – cantitatea totala de aer pe care o persoana o poate expira dupa ce a efectuat o inhalatie cat mai profunda posibil.
– Raportul VEMS/CVF (Indice Tiffneau) – cat din aerul total expirat poate fi dat afara din plamani in prima secunda (altfel spus, cat de repede poate o persoana sa isi goleasca plamanii de aer).
– PEF – fluxul maxim obtinut in urma unui expir maximal fortat (expresia fluxului de aer in caile respiratorii mici).
– FEF 25, 50, 75 – fluxuri maximale obtinute cand a mai ramas in plaman 25%, 50%, 75% din CVF (utile pentru diagnosticul precoce al afectiunile obstructive prin afectarea cailor respiratorii mici).

Cum se interpreteaza rezultatele spirometriei?

Interpretarea unui test de functionalitate pulmonara trebuie sa se faca in contextul anamnezei si examenului clinic.
Parametrii spirometrici sunt considerati in limite normale daca:
– VEMS, CVF sunt 80-120% din valorile de referinta;
– VEMS/CV peste 70%
Anomaliile constatate sunt clasificate in sindrom obstructiv (debite anormal de mici-Astm si BPOC), sindrom restrictiv (volume anormal de mici-fibroze pulmonare) si sindrom mixt (asocierea lor).

MEDSTAR General Hospital

Echipa medicala POLICLINICA


Acces nevazatori

Descarcati programul NonVisual Desktop Acces, care ofera persoanelor cu dizabilitati vizuale posibilitatea de a consulta site-ul nostru.

Apasa AICI

Urmareste-ne pe Facebook

Urmareste-ne pe Facebook

Call Now Button
Page Reader Press Enter to Read Page Content Out Loud Press Enter to Pause or Restart Reading Page Content Out Loud Press Enter to Stop Reading Page Content Out Loud Screen Reader Support