Spirometria in diagnosticul bolilor pulmonare

Ce este spirometria?

Spirometria este un test simplu, nedureros şi foarte precis prin care se apreciază funcţia pulmonară a unei persoane.
Spirometria este importantă pentru diagnosticul şi monitorizarea unor afecţiuni cronice ale bronhiilor şi plamânilor precum astmul, BronhoPneumopatia Obstructivă Cronică (BPOC), emfizemul, fibroza pulmonară. Spirometria este recomandată de ghidurile internaţionale şi naţionale drept STANDARD DE AUR pentru diagnosticul BronhoPneumopatiei Obstructive Cronice (BPOC).

Indicatiile spirometriei

- Detectarea prezentei sau absentei disfunctiei respiratorii sugerate prin examen clinic (tuse cronica, productie crescuta de sputa si senzatia de lipsa brusca de aer) si/sau radiografie pulmonara;
- Evaluarea functiei pulmonare la persoane peste 40 ani;
- Evaluarea unei boli pulmonare cunoscute;
- Evaluarea tratamentului administrat in afectiuni asociate cu tulburarea functiei pulmonare;
- Evaluarea persoanelor care fumeaza sau sunt expuse noxelor profesionale si de mediu;
- Evaluarea riscului unor interventii chirurgicale ce afecteaza functia pulmonara;
- Evaluarea starii generale de sanatate inaintea inceperii programelor ce implica activitate fizica;

Cum se face o spirometrie?

Spirometria se face cu ajutorul unui dispozitiv – SPIROMETRU – care masoara cantitatea de aer pe care un subiect o poate inspira sau expira voluntar.
Testarea este simpla si dureaza doar citeva minute.
Spirometria se poate înregistra uşor începând cu vârsta de 5 ani,
când majoritatea copiilor pot coopera corect în vederea efectuării unor manevre respiratorii forţate.
De obicei sunt necesare minim 3 masuratori corecte.

Inainte de efectuarea spirometriei:

- se înregistrează datele pacientului (inaltime, greutate, varsta) pe baza carora se calculeaza valorile spirometrice de referinta (prezise, normale) la care se raporteaza cele masurate in cazul pacientului.
- se noteaza medicatia administrata inhalator (Ventolin, Berotec, Symbicort, Seretide,Spiriva) sau oral (TheoSR, Teotard, Miofilin, Metoprolol).
- subiect stabil clinic, fara infectii de tract respirator.
- pentru testarea reversibilitatii se va opri medicatia inhalatorie astfel: Ventolin cu 2-4 ore, Spiriva cu 24-36 ore, Symbicort cu 12-24 ore, Teofilina cu 12 ore.

Se evita urmatoarele activitati:
- consumul de alcool , cu 4 ore inainte;
- mesele copioase, cu 2 ore inainte;
- fumatul, cu 1 ora inainte;
- exercitii fizice intense, cu 30 minute inainte;
- haine care impiedica expansiunea toracelui/abdomenului
Subiectul trebuie sa:
- stea asezat pe un scaun cu spatele drept, capul in extensie (aplecarea capului inainte ingusteaza caile aeriene superioare) si cu nasul pensat cu o clema nazala;
- respire printr-o piesa bucala (buzele pacientului strans lipite pe tubul de carton) conectata la sistemul de masurare;
- inspira si expira initial normal prin aparat;
- apoi inspira profund si expira puternic si cat mai rapid;

Riscuri si contraindicatii

Spirometria este o procedură neinvazivă, sigură pentru majoritatea pacienţilor. Manevrele de inspir si expir fortate necesare pentru efectuarea spirometriei duc la cresterea presiunilor intracraniene, intratoracice si intraabdominale, astfel existand cateva contraindicatii de care medicul trebuie sa tina cont:
- hemoptizia si pneumotoraxul (sange, respectiv aer in cavitatea pleurala);
- bolile cardio-vasculare instabile: infarct miocardic recent, trombembolism pulmonar recent, hipertensiune necontrolata;
- anevrisme (cerebrale, aortice);
- interventii chirurgicale abdominale, toracice si oftalmologice recente;

Complicaţiile sunt rare şi se datorează manevrelor ventilatorii forţate:
- lipotimie, datorită hiperventilaţiei
- sincopă, datorită expirului forţat prelungit
- criză de bronhospasm declanşată de expirul profund, la pacienţii cu astm bronşic.

Ce masoara mai exact spirometria?

Parametrii care pot fi evaluati prin spirometrie sunt:
– Volumul maxim expirat in prima secunda (VEMS sau FEV1) – cat aer poate sa expire o persoana in prima secunda, dupa ce a efectuat o inspiratie cat mai profunda posibil.
– Capacitatea vitala fortata (CVF) – cantitatea totala de aer pe care o persoana o poate expira dupa ce a efectuat o inhalatie cat mai profunda posibil.
– Raportul VEMS/CVF (Indice Tiffneau) – cat din aerul total expirat poate fi dat afara din plamani in prima secunda (altfel spus, cat de repede poate o persoana sa isi goleasca plamanii de aer).
– PEF – fluxul maxim obtinut in urma unui expir maximal fortat (expresia fluxului de aer in caile respiratorii mici).
– FEF 25, 50, 75 – fluxuri maximale obtinute cand a mai ramas in plaman 25%, 50%, 75% din CVF (utile pentru diagnosticul precoce al afectiunile obstructive prin afectarea cailor respiratorii mici).

Cum se interpreteaza rezultatele spirometriei?

Interpretarea unui test de functionalitate pulmonara trebuie sa se faca in contextul anamnezei si examenului clinic.
Parametrii spirometrici sunt considerati in limite normale daca:
- VEMS, CVF sunt 80-120% din valorile de referinta;
- VEMS/CV peste 70%
Anomaliile constatate sunt clasificate in sindrom obstructiv (debite anormal de mici-Astm si BPOC), sindrom restrictiv (volume anormal de mici-fibroze pulmonare) si sindrom mixt (asocierea lor).

Dr. Mihaela Trenchea,
medic pneumolog