Articole medicale
tiroida-autoimuna.jpg

Tiroida cronica autoimuna (Tiroida Hashimoto)

Tiroidita  Hashimoto este o boală autoimună în care sistemul imunitar atacă glanda tiroidă, cu distrugerea progresivă a țesutului tiroidian și cu scăderea producției de hormoni. Reprezintă cea mai frecventă cauză de hipotiroidie.

Tiroidita Hashimoto este de 5-10 ori mai frecventă în rândul femeilor decât al bărbaților și debutează de cele mai multe ori la vârsta adultă. Pe un fond genetic preexistent (predispoziţia pentru boală se transmite în cadrul familiei), acţionează un factor declanșator al bolii (stres, sarcină, naştere, aport excesiv de iod -alimentar, Spirulină, Jodid, vitamine ce conţin iod, substanţe de contrast, amiodarona).

Din cauza apariției pe un teren cu predispoziție pentru bolile autoimune, tiroidita cronică  se poate asocia cu: vitiligo, psoriazis, poliartrită reumatoidă, lupus, diabet zaharat, hepatită cronică autoimună, gastrită autoimună, anemia Biermer, insuficiență corticosuprarenaliană cronică autoimună (boala Addison), insuficienţă ovariană autoimună (amenoreea secundară, menopauză precoce).

Cel mai frecvent, boala e descoperită întâmplător, în urma unui control medical de rutină, în faza de eutiroidie (funcție tiroidiană normală).

Dacă boala e descoperită în faza de hipotiroidie (deficit hormonal) pot să apară:

  • astenie,
  • intoleranţă la frig,
  • somnolenţă,
  • tendinţa la îngrăşare,
  • tulburări de memorie şi concentrare,
  • labilitate emoţională,
  • căderea părului,
  • retenţie exagerată de apă în organism,
  • puls scăzut (bradicardie),
  • tulburări ale ciclului menstrual,
  • tulburări de dinamică sexuală.

Boala poate evolua și cu tireotoxicoză (exces de hormoni tiroidieni), manifestată prin: agitaţie psihomotorie, insomnii, palpitaţii (tahicardie, fibrilaţie atrială), scădere ponderală, intoleranță la căldură, tremor al extremităților, transpirații abundente.

Tiroidita cronică autoimună se poate însoți și de gușă ( marirea de volum a tiroidei). Gușa din tiroidită cronică este de consistență fermă, cu o suprafață discret neregulată și este nedureroasă. Există totuși pacienți la care această creștere în volum a tiroidei nu apare.

Diagnosticul se face prin dozarea anticorpilor anti-tiroidieni (anticorpi anti-TPO  și anticorpi anti-Tg), a hormonilor tiroidieni (TSH, fT4) , precum și prin  efectuarea echografiei tiroidiene.

Anticorpii antitireoperoxidaza (ATPO) și anticorpii antitireoglobulina (ATGL) sunt prezenți în titru variabil. Aceștia reprezintă anticorpi secretați de limfocite împotriva unor componente ale tiroidei (enzima numită tireoperoxidaza, implicată în sinteza hormonilor tiroidieni și proteina numită tireoglobulină, care se regăsește în structura hormonilor tiroidieni). Dacă aceştia sunt pozitivi, nu mai e necesară dozarea lor pe parcursul bolii pentru că, deşi valoarea lor poate varia, această variaţie nu are nicio semnificaţie clinică.

Testele funcționale tiroidiene (TSH, fT4)  sunt variabile. În funcție de statusul funcțional, putem descrie trei situații:

1 tiroidita autoimună cu eutiroidie (funcție tiroidiană normală) – testele funcționale sunt în limite normale (TSH, fT4 cu valori în intervalul de referință).

2 tiroidita autoimună cu tireotoxicoza (exces de hormoni tiroidieni) – TSH scăzut, fT4 crescut.

3 tiroidita autoimună cu hipotiroidie (deficit de hormoni tiroidieni) – cu TSH crescut și fT4 scăzut.

 

Ecografia tiroidiană evidenţiază modificările specifice pentru inflamaţia cronică a glandei tiroide (aspect neomogen, hipoecogen, pseudonodular, “ mâncat de molii”).

Pentru tiroidita Hashimoto NU EXISTĂ un  tratament cauzal. În cazul în care tiroidita cronică autoimună se însoțește de o funcție tiroidiană normală (TSH și fT4 în limite normale), nu se recomandă tratament. Pacientul va fi urmărit periodic, la interval de 3-6 luni, pentru a se vedea dacă evoluează spre hipotiroidism. Evaluarea se va face prin măsurarea TSH, Ft4.

În cazul hipotiroidiei se administrează levotiroxina (hormon tiroidian identic cu cel uman). Hormonii tiroidieni se administrează dimineaţa, cu minimum 30 de minute înainte de prima masă, cu apă,   NU cu suc, lapte, cafea, mâncare, alte  medicamente, deoarece nu se mai absorb eficient.

Tratamentul este permanent (va fi continuat tot restul vietii). Evaluarea endocrinologică se face inițial la 6 săptămâni de la inițierea tratamentului, ulterior la un interval stabilit de medicul specialist (de obicei 6 luni – un an).

În caz de tireotoxicoză de distrucție, tratamentul este simptomatic, tulburarea rezolvându-se de la sine în câteva săptămâni, o dată cu epuizarea depozitelor intratiroidiene de hormoni.

Obiectivul tratamentului este normalizarea TSH, Ft4.

Nu există alternativă naturistă sau homeopată la tratamentul hormonal. Preparate de tipul Spirulina, Jodid, suplimente alimentare cu aport de iod pot agrava evoluţia bolii, putând chiar declanşa un episod de hipertiroidism tranzitor.

Îndepartărea chirurgicală a glandei tiroide este rezervată cazurilor cu gușă voluminoasă cu fenomene compresive sau în caz de noduli cu suspiciune de malignitate. Nodulii în contextul tiroiditei Hashimoto cel mai des sunt benigni, dar tiroidita Hashimoto se asociază cu o incidență mai mare a limfomului tiroidian ca și eventuală malignitate.

O atenție deosebită trebuie acordată pacientelor  diagnosticate cu tiroidita Hashimoto care își doresc o sarcină. Tratamentul substitutiv la gravidele hipotiroidiene e obligatoriu pe toată durata sarcinii şi alăptării, în doze adaptate la nevoile organismului (necesarul de hormoni tiroidieni creşte cu 30-50% faţă de doza necesară anterior sarcinii). Netratat, hipotiroidismul din timpul sarcinii poate duce la naştere prematură și în cazul nou născutului la guşă, icter prelungit, hernie ombilicală, plâns răgușit, alimentație dificilă, hipotonie („copilul moale, care plânge rar”).

Hipotiroidismul copilului (după naștere) dacă nu e tratat sau e tratat necorespunzător produce retard mental ireversibil, tulburări de vorbire (vorbirea întârziată), tulburări de comportament, dezvoltare pshihică și motorie încetinită (nu ridică capul la timp, nu stă în funduleț, nu merge la timp, nu vorbește la timp), creștere în greutate, incapacitate de concentrare, învățare, paloare, apatie, lentoare, astenie permanentă, retard de creștere în înălțime, retard în instalarea pubertății.

Sub un tratament corect condus de medic şi respectat de pacient, simptomele dispar, iar calitatea vieţii e identică cu a unei persoane sănătoase.

Dacă boala nu este diagnosticată sau tratamentul nu este urmat, se va instala hiptiroidia severă cu incetinirea globală a metabolismului și cu risc de apariție a comei mixedematoase. Aceasta este forma extremă de hipotiroidism și este frecvent mortală.

 

Dr AURELIA STEFANOPOL, medic specialist endocrinologie

MEDSTAR General Hospital

 


Acces nevazatori

Descarcati programul NonVisual Desktop Acces, care ofera persoanelor cu dizabilitati vizuale posibilitatea de a consulta site-ul nostru.

Apasa AICI

Urmareste-ne pe Facebook

Urmareste-ne pe Facebook

Page Reader Press Enter to Read Page Content Out Loud Press Enter to Pause or Restart Reading Page Content Out Loud Press Enter to Stop Reading Page Content Out Loud Screen Reader Support
× Cu ce te pot ajuta?