Analizele uzuale de laborator, un „rau” necesar

analize-uzuale.jpg

Mulți români au teamă de ace, de a merge la medic, de a se confrunta cu un diagnostic. De aceea am numit analizele de laborator un „rău” necesar.

Încă dinainte de a ne naște „facem” analize, prin intermediul mamei. Dacă mama are carențe (de exemplu anemie feriprivă, hipocalcemie, carența vitaminei D), va avea și copilul. Așa încât, corectând carențele mamei, prevenim carențele bebelușului. La vârsta de un an este utilă Hemograma, întrucât anemia feriprivă este frecventă la sugar și copilul mic. Pe măsură ce cresc, copiii se confrunta cu infecții repetate care le cresc imunitatea, dar pot avea și consecințe pe termen lung, cum este cazul streptococului betahemolitic de grup A, situație în care analizele pot face diferența între formele de boală, necesitatea introducerii sau nu a unui antibiotic, durata tratamentului. În acest scop, pe lângă examenul clinic, sunt utile exudatul faringian, hemograma, probele inflamatorii, ASLO, uneori chiar ureea și creatinina care reflectă funcția rinichilor. Aceste analize sunt stabilite de către medic, în mod individual, în urma consultației.

Examenul clinic înainte de a face analize este extrem de necesar, întrucât există proverbul „analize bune, pacientul mort”, precum și reversul: analize un pic modificate, dar care nu exprimă vreo suferință reală a organismului, ci pur și simplu nu se încadrează în intervalul statistic al normalului. Doar corelând analizele cu consultația (anamneză plus examen clinic) putem trage niște concluzii pertinente, nicidecum citind interpretarea de pe internet pentru analiza respectivă.

Cu ce periodicitate ar trebui făcute analize?

Răspunsul nu este unul standard, ci se stabilește în funcție de problemele fiecărui organism. Un copil sau o persoană sănătoasă, care are sub 40 ani și face vizita medicală anuală la medicul de familie, poate face analize o dată la 3 ani, gravidele fac analize în fiecare trimestru de sarcină, persoanele cu boli cronice, indiferent de vârstă, din 6 in 6 luni, uneori și mai des, cei peste 40-45 ani fără boli cronice anual.

Cine recomandă analize de laborator?

În mod uzual, medicul de familie, dar și specialistul de altă specialitate clinică ce are în evidență sau consultă un pacient cronic (de exemplu diabetic, cardiac, hipotiroidian, oncologic etc.).

Analizele sunt de multe feluri, impresionant de multe și de scumpe, unele dintre ele (de exemplu markerii tumorali). De aceea nu este recomandat ca pacientul să vină la recepția unui laborator și să ceară „vreau să fac toate analizele”, cum am auzit frecvent. În primul rând pentru că nu are sânge pentru a le face pe toate, dar mai ales pentru faptul că analizele date fără o țintă pot speria inutil omul, întrucât ele nu pot fi interpretate decât într-un context sau pot fi scăpate din vedere analize care ar putea salva viața ( caz concret: o banală sângerare ocultă din fecale la un pacient cu formă foarte ușoară de anemie , care nu prea consuma carne, fără alte simptome a condus la decizia unei colonoscopii care a relevat tumoră malignă de colon, cu markeri tumorali negativi, soluționată chirurgical).

Sper ca exemplul de mai sus să fie decisiv pentru fiecare om de a avea o legătură bună cu medicul curant prin controlul medical periodic, în urma căruia prescrierea de analize să fie de un real folos pentru clarificarea stării de sănătate, iar nu o angoasă inutilă. Cum „repetarea este mama învățăturii”, dacă o problemă nu trece în câteva zile, mergeți la medic, nu direct la laborator, tocmai pentru a nu avea parte de „analize bune, pacientul mort”!

Acces nevazatori

Descarcati programul NonVisual Desktop Acces, care ofera persoanelor cu dizabilitati vizuale posibilitatea de a consulta site-ul nostru.

Apasa AICI

Urmareste-ne pe Facebook

Urmareste-ne pe Facebook

Call Now Button
Page Reader Press Enter to Read Page Content Out Loud Press Enter to Pause or Restart Reading Page Content Out Loud Press Enter to Stop Reading Page Content Out Loud Screen Reader Support