Articole medicale Archives | MEDSTAR General Hospital

Așa cum bine știți, în cadrul celei de-a 72-a Adunări Generale a OMS, în vederea recunoașterii siguranței pacienților că o prioritate globală a sănătății, s-a stabilit că, începând din anul 2019, ziua de 17 septembrie să fie declarată Ziua Mondială a Siguranței Pacientului.

În fiecare an, o nouă temă este selectată pentru a evidenția un domeniu prioritar al siguranței pacienților care necesită acțiuni urgente și concertate. Recunoscând importanța fundamentală a diagnosticelor corecte și în timp util în asigurarea siguranței pacienților, „Îmbunătățirea diagnosticului pentru siguranța pacienților” a fost selectată că temă pentru Ziua Mondială a Siguranței Pacienților 2024.

Planul Global de Acțiune pentru Siguranța Pacienților 2021 – 2030 evidențiază necesitatea de a asigura siguranța proceselor de diagnosticare și încurajează țările să adopte strategii care reduc erorile de diagnostic, care apar adesea dintr-o combinație de factori cognitivi și de sistem care influențează recunoașterea semnelor și simptomelor cheie ale pacienților, precum și interpretarea și comunicarea rezultatelor testelor.

Amploarea erorilor de diagnosticare este profundă, reprezentând aproape 16% din vătămările care pot fi prevenite în sistemele de sănătate. Prin sloganul „Un diagnostic corect înseamnă siguranță!”, OMS solicită eforturi concertate pentru a reduce semnificativ erorile de diagnostic prin intervenții asupra modului de abordare a temei la nivelul sistemelor de sănătate, asupra factorului uman și prin implicarea activă a pacienților, a familiilor acestora, a lucrătorilor și a liderilor din domeniul sănătății.

Aceste intervenții includ, dar nu se limitează la stabilirea istoricului complet al pacientului, efectuarea unei examinări clinice amănunțite, îmbunătățirea accesului la testele de diagnosticare, implementarea metodelor de identificare și de învățare din erorile de diagnostic precum și adoptarea de soluții bazate pe tehnologie.

Informații suplimentare despre Programul de Screening

Populația-țintă: Programul de screening se adresează bărbaților și femeilor cu vârsta între 50 și 74 de ani, fără semne de cancer colorectal.

Algoritmul de Testare:

Se vor invita activ persoanele asimptomatice de 50-74 de ani.

Screening Timpuriu: Pentru persoanele cu risc crescut, screeningul poate începe de la vârsta de 45 de ani, conform cancer-plan.ro.

Teste de Screening:

Test Imunochimic Fecal (FIT): Pentru depistarea hemoragiilor oculte în materiile fecale, recomandat persoanelor cu risc.

Endoscopie Digestivă Inferioară: Recomandată tuturor persoanelor eligibile cu risc înalt.

Rezultate FIT:

Negativ: Reprogramare peste 2 ani.

Pozitiv: Programare pentru endoscopie digestivă inferioară.

Rezultate Endoscopie:

Negativ: Reprogramare peste 5 ani.

Pozitiv: Diagnosticul, tratamentul și monitorizarea conform protocoalelor.

Impactul Screeningului: Un screening adecvat ar putea preveni o treime din decese. Anual, în România se înregistrează aproximativ 13.500 de cazuri noi de cancer colorectal, fiind a doua cauză de cancer la femei și a treia la bărbați.

Statistici de Mortalitate: Mortalitatea prin cancer colorectal a crescut cu 8% între 2011 și 2019, cu o creștere estimată de 9,4% la femei și 16,6% la bărbați până în 2040. Anual, sunt înregistrate 7.300 de decese, cancerul colorectal fiind a doua cauză de deces prin cancer.

În perioada 15-16 martie, profesioniștii din sănătate au participat la a XII-a ediție a Conferinței Naționale RoVaccin. Evenimentul a prilejuit organizarea de sesiuni științifice, la care s-au dezbătut subiecte importante pe tema vaccinării în România.

Principalele obiective ale RoVaccin sunt de a informa corect opinia publică prin mesaje bazate pe dovezi venite din partea profesioniștilor, precum și încurajarea unei comunicări eficiente medic-pacient referitoare la vaccinare.

Vaccinarea a jucat un rol crucial în eradicarea sau controlul eficient al unor boli în întreaga lume. Iată câteva exemple notabile de boli care au fost eradicate sau au fost controlate semnificativ datorită programelor de vaccinare:

– Variola (ciuma neagră)

– Poliomielita (polio),

– Rujeola,

– oreionul și rubeola (MMR),

– Tetanosul,

– Difteria.

Este important să recunoaștem că respectarea schemelor de vaccinare joacă un rol crucial în prevenirea reapariției unor boli infectioase și în menținerea nivelurilor de imunitate colectivă necesare pentru protejarea întregii comunități. Dacă un număr semnificativ de persoane nu sunt vaccinate sau nu completează schemele de vaccinare recomandate, poate apărea un declin în imunitatea colectivă, ceea ce favorizează răspândirea bolilor.

Reapariția unor boli infecțioase considerate eradicate sau controlate într-o anumită măsură poate fi atribuită mai multor factori, printre care răspândirea dezinformării și a scepticismului față de vaccinuri, accesul limitat la vaccinuri sau mișcările de populație și călătoriile internaționale (Vaccinarea călătorilor – un proces în continuă schimbare, dr. Simin Aysel Florescu, medic specialist boli infecțioase). Astfel, unele comunități au fost afectate de dezinformare sau scepticism față de siguranța și eficacitatea vaccinurilor, ceea ce a condus la descurajarea oamenilor de a se vaccina sau de a-și vaccina copiii.

Este esențial ca autoritățile de sănătate publică să continue să promoveze importanța vaccinării și să ofere acces la vaccinuri sigure și eficace (Implicarea autorităților de sănătate publică și rolul medicilor de familie în implementarea programului de compensare a vaccinurilor, Alexandru Rafila, Gindrovel Dumitra, Sandra Adalgiza Alexiu, Radu Gănescu, Adriana Pistol). Educația și informarea corectă a publicului despre beneficiile vaccinării și despre riscurile bolilor infecțioase sunt, de asemenea, esențiale pentru a contracara dezinformarea și scepticismul față de vaccinuri.

O temă importantă a fost aceea a vaccinării împotriva hepatitei B, ca parte esențială în menținerea imunității colective. Respectarea vaccinării împotriva hepatitei B încă din prima perioadă a vieții, conform schemei recomandate de autoritățile sanitare, este esențială pentru asigurarea protecției individuale și colective împotriva acestei boli grave. Virusul hepatitei B poate duce la afecțiuni hepatice grave, cum ar fi hepatita cronică, ciroza hepatică și chiar cancerul hepatic iar vaccinul împotriva hepatitei B este considerat sigur și eficace și face parte din programele de vaccinare obișnuite în multe țări din întreaga lume.

Pe de altă parte, un mare regret al lumii științifice medicale îl reprezintă faptul că nu există, la această oră, un vaccin împotriva hepatitei C. În comparație cu hepatita B, care poate fi prevenită, hepatita C este mai dificil de tratat și de prevenit prin intermediul vaccinării. Cu toate acestea, există eforturi continue pentru dezvoltarea unui vaccin împotriva hepatitei C, însă cercetările sunt într-un stadiu incipient. Tratamentul pentru hepatita C a avansat semnificativ în ultimii ani, iar mai multe opțiuni terapeutice sunt disponibile pentru a gestiona infecția și a preveni complicațiile.

O altă preocupare a specialiștilor din sănătate o reprezintă supravegherea activă a personalului medical împotriva afecțiunilor infecțioase. Acest proces este esențial pentru menținerea sănătății și siguranței acestora, precum și pentru prevenirea răspândirii bolilor în cadrul instituțiilor medicale. Printre măsurile și practicile recomandate în acest sens se numără:

– vaccinarea – asigurarea că personalul medical este vaccinat împotriva unor boli infecțioase comune pentru care există vaccinuri disponibile, cum ar fi gripa, hepatita B și rujeola,

– instruirea și educația – poate include tehnici de igienă adecvate, utilizarea echipamentului de protecție personală, procedurile corecte de sterilizare și dezinfectare și gestionarea corespunzătoare a deșeurilor medicale,

– monitorizarea simptomelor – personalul medical ar trebui să fie conștient de semnele și simptomele comune ale bolilor infecțioase și să raporteze imediat orice simptom sau expunere suspectă. Acest lucru poate contribui la identificarea și izolarea rapidă a cazurilor de infecții și la prevenirea răspândirii ulterioare.

– testarea regulată – în anumite perioade, testarea regulată a personalului medical pentru anumite boli infecțioase poate fi recomandată pentru identificarea și gestionarea rapidă a infecțiilor și pentru prevenirea răspândirii acestora către alți pacienți sau personal medical.

Din lucrările prezentate a reieșit interesul maxim acordat personalului medical în ideea prevenirii infecțiilor personale sau intraspitalicești.

Mulțumim tuturor celor implicați în efortul de a crește procentul celor vaccinați cu scopul de a limita bolile infecțioase grave în România și în lume.

Bolile reumatice afectează atât copiii, tinerii cât și vârstnicii, de aceea dorim să spulberam mitul potrivit căruia reumatismul ar fi apanajul vârstei a III-a, respectiv al înaintării în vârstă.

Reumatismul este, de fapt, un termen folosit pentru a defini practic afecțiunile ce interesează sistemul musculo-scheletal, în special articulațiile. Concepția generală este aceea că reumatismul afectează persoanele în vârstă, însă realitatea ne arată că poate fi afectată orice categorie de vârstă.

Afecțiunile reumatice pot fi împărțite în afecțiuni inflamatorii, cum sunt bolile reumatice autoimune (precum artrita reumatoidă, lupusul eritematos sistemic, sclerodermia, vasculite sistemice) sau afecțiuni degenerative determinate de degradarea progresivă, fiziologică a componentelor articulare (precum osteoartrita, tendinitele, bursitele).

Cauzele precise ale majorității afecțiunilor articulare rămân necunoscute, următorii factori joacă un rol important în declanșarea bolilor reumatice:

– sexul: femeile prezintă un risc mai mare în cazul unor boli precum artrita reumatoidă, sclerodermia, fibromialgia. Bărbații sunt mai predispuși la gută și spondilartropatii;

– bagajul genetic și istoricul familial;

– stil de viață: fumatul, dieta;

– unele infecții;

– suprasolicitarea – uzura cronică a articulațiilor.

Simptomele frecvente ale bolilor reumatice sunt :

– durerea articulară;

– inflamația locală;

– deformarea articulară;

– dureri sau slăbiciune musculară;

– pierderea amplitudinii mișcărilor sau a flexibilității articulare;

– oboseala;

– stare de rău general.

Diagnosticul în afecțiunile reumatologice este complex și se bazează pe criterii clare, stabilite la nivel internațional. Acestea includ:

– investigații de laborator – analize uzuale (VSH și Proteina C Reactivă), cât și analize complementare cum ar fi anticorpii (ex: anticorpi antinucleari, anticorpi anti CCP) sau anumiți markeri genetici (ex: HLA B 27 sau HLA B 51). Prezența sau absența unor markeri biologici caracteristici nu confirmă sau infirmă diagnosticul, iar simpla prezență a unor anticorpi, în lipsa manifestărilor clinice nu pun diagnosticul de boală reumatică autoimună.

– investigații imagistice – radiografii ale segmentelor osoase afectate, RMN, CT, ecografie musculoscheletală, test pentru măsurarea densității osoase în cazul osteoporozei, investigarea altor aparate și sisteme în cazul bolilor autoimune pentru a depista afectarea altor organe (ecografie abdominală EKG, ecocardiografie, etc.).

Deoarece bolile reumatice sunt boli cronice, cu pacienții afectați se stabilește o relație lungă și strânsă, tratamentul fiind adaptat continuu la viața, nevoile și biologia unică a fiecărui pacient.

În managementul afecțiunilor reumatice medicul reumatolog coordonează tratamentul, dar uneori este necesară abordarea multidisciplinară (cu medicul cardiolog, pneumolog, gastroenterolog, nefrolog, neurolog, dermatolog), fiind boli cu determinism multisistemic.

Bolile reumatice sunt printre cele mai răspândite, invalidante și împovărătoare boli afectând semnificativ calitatea vieții bolnavilor. Acestea, netratate corespunzător, afectează activitățile zilnice, cum ar fi: mersul, urcatul scărilor, îmbrăcatul, gătitul, cu efect profund asupra capacității de muncă.

Tratamentul este stabilit în funcție de diagnostic și implică utilizarea de medicamente care ajută la reducerea durerii și inflamației și uneori, la prevenirea deteriorării articulațiilor. Aceste medicamente includ analgezice, antiinflamatoare nesteroidiene corticosteroizi, medicamente antireumatice care modifică boala sau terapie biologică.

În prezent, datorită dezvoltării diverselor clase terapeutice, alături de îngrijirea multidisciplinară și personalizată au dus la un prognostic mai bun al bolilor.

Prevenția afecțiunilor reumatologice – un stil de viață sănătos care să includă:

– Dieta: fructele, legumele și proteinele de calitate au proprietăți antiinflamatoare

– Renunțarea la fumat: tutunul reduce eficiența anumitor medicamente, iar în cazul artritei reumatoide crește riscul de boală și se asociază cu forme mai severe

– Păstrarea unei greutăți corporale optime: obezitatea degradează articulațiile

– Evitarea sedentarismului – activitatea fizică regulată dezvoltă musculatură și păstrează flexibilitatea articulațiilor

– Reducerea stresului- stresul prelungit poate duce la apariția bolilor reumatice autoimune sau poate agrava simptomele acestora

Deoarece stabilirea diagnosticului corect al bolilor reumatice are un impact foarte mare asupra evoluției și prognosticului bolii, recomandăm pacienților prezentarea la medic mai rapidă pentru ca șansele de a controla boala să fie mai mari.

Dr Telehoi Cristina Andreea

Articol preluat din Viața Medicală

Recomandările Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) subliniază importanţa asigurării siguranţei și eficienţei sistemelor de inteligenţă artificială (IA) și oferirea sistemelor potrivite celor care au nevoie de ele. De asemenea, încurajează dialogul între cei implicaţi, inclusiv dezvoltatorii, agenţiile de reglementare, producătorii, angajaţii din Sănătate și pacienţi.

OMS recunoaște potenţialul IA de creștere a rezultatelor din domeniul Sănătăţii prin susţinerea studiilor clinice, prin îmbunătăţirea diagnosticelor medicale, a tratamentelor, a autoîngrijirii și a îngrijirii centrate pe persoană, precum și prin creșterea cunoștinţelor, aptitudinilor și competenţelor profesioniștilor din Sănătate. IA poate fi benefică în zone cu deficit de specialiști, de exemplu, ajutând în interpretarea imaginilor radiologice, arată comunicatul OMS.

„Inteligenţa artificială aduce promisiuni importante pentru Sănătate, dar vine și cu provocări serioase, inclusiv colectarea neetică de date, ameninţări de securitate cibernetică și riscul de amplificare a subiectivităţii [en.: bias] și dezinformării”, a declarat Tedros Adhanom Ghebreyesus, director general OMS.

Ca răspuns la nevoile în creștere de a gestiona responsabil dezvoltarea rapidă a tehnologiilor de tip IA, OMS evidenţiază șase arii de reglementare a utilizării IA în Sănătate. Acestea acoperă domenii precum: transparenţa și documentarea procesului de dezvoltare a produsului tehnologic; abordarea aspectelor ce ţin de managementul riscului, inclusiv prin abordarea aspectelor de securitate cibernetică; intervenţii umane și modele de training, validarea externă a datelor și formularea clară a scopului pentru care IA este folosită; angajamentul privind calitatea datelor; protejarea datelor și a intimităţii, conform
reglementărilor GDPR în Europa, respectiv HIPAA în Statele Unite; încurajarea colaborării între instituţiile de reglementare, pacienţi, profesioniști în Sănătate, reprezentanţi ai industriei și guverne, în scopul asigurării complianţei produselor și serviciilor cu reglementările pe tot parcursul ciclului lor de viaţă.

Sistemele IA sunt complexe și depind nu doar de codul de scriere, ci și de datele pe care se antrenează, iar acestea vin din context clinic și din interacţiunile cu utilizatorul. Astfel că o mai bună reglementare poate ajuta la gestionarea riscului ca IA să amplifice subiectivitatea în folosirea datelor.

Older Posts