Afecțiunile tiroidei reprezintă de departe cea mai frecventă cauză a prezenței la medicul endocrinolog.

Ce este această tiroidă și care este rolul ei? Ei bine, este un organ impar situat la nivelul lojei anterioare a gâtului specializată în sinteza de hormoni tiroidieni. De menționat faptul că hormonii tirodieni au ca materie primă iodul.

Așadar, pentru acei pacienți care din motive subiective renunță la consumul de sare iodată sau elimină iodul din alimentație nu este o decizie foarte corectă deoarece și acest element are un rol foarte important în organism. De asemenea, aș dori să specific faptul că hormonii tiroidieni sunt vitali pentru multiple funcții ale organismului, începând din viața fetală – contribuie la dezvoltarea și creșterea fătului, la dezvoltarea sistemului nervos central, la sistemului nervos central la copil, are multiple efecte asupra funcțiilor cardiovasculare, este implicat în contractilitatea miocardului, este implicat în reglarea metabolismelor glucidic, respectiv lipidic. Este implicat în motilitatea gastrointestinală, în reglarea motilității gastrointestinale.

Dintre afecțiunile tiroidiene despre care aș dori să discut, ocupă un loc fruntaș tiroida cronică autoimună.

Aceasta este o boală cronică inflamatorie a tiroidei, caracterizată de prezența unor anticorpi orientați împotriva propriilor celule tiroidiene. Acești anticorpi produc în timp o distrucție a structurii tiroidiene, a celulelor tiroidiene, motiv pentru care reprezintă și cea mai frecventă cauză de hipotiroidism. La ce categorie de pacienți apare această tiroidită autoimună? La aceia care au o rudă – mamă, frați, surori, cu patologie tiroidiană, cu tiroidită autoimună. Pacienți de sex feminin sunt cei care prezintă o incidență mai crescută a acestei patologii autoimune tiroidiene. Nu am putea spune că există factori determinanți ci factori de risc pentru această patologie. Revenind la manifestările tiroiditei cronice autoimune, ei bine, atunci când anticorpii se pozitivează practic nu există o simptomatologie specifică. Pozitivarea anticorpilor nu dă simptome pacientului. În momentul în care anticorpii au distrus și au incapacitat o bună parte a țesutului tiroidian, bineînțeles că funcția tiroidei o să aibă de suferit. Și repet, în acest context, apare hipotiroidismul.

Deci disfuncțiile tiroidiene sunt cele care sunt însoțite de o serie de simptome, variabile de la pacient la pacient. În cazul hipotiroidismului, am spus, presupune un deficit al hormonilor tiroidieni. Care sunt simptomele cu care pacientul se prezintă? Oboseală, fatigabilitate, somnolență, tulburări de atenție, de concentrare, tendința la constipare, tulburări ale menstruației la femei. Acestea devin fie mai abundente, fie își prelungesc perioada, fie au tendința de a întârzia. De asemenea, pacienții cu hipotiroidism prezintă adeseori și un disconfort cervical anterior, mai ales în condițiile în care tiroidita cronică autoimună poate prezenta și o hipertrofie, o creștere în volum a tiroidei, acea gușă despre care se vorbește. A nu se confunda gușa, adică creșterea în volum a tiroidei, cu acea dispunere neplăcută a țesutului adipos sub bărbie. Gușa este un termen medical, strict asociat modificărilor de volum ale tiroidei.

Care este tratamentul pacienților cu hipotiroidism? Ei bine, îi dăm tiroidei practic, îi dăm organismului practic ce îi lipsește. Adică hormoni tiroidieni, acea levotiroxină care, dintr-un moment al vieții este inevitabil și nu creează dependență, așa cum se crede, este un necesar pentru ca organismul să funcționeze în parametri normali. Altfel, tendința pacienților sau tendința simptomelor este să se agraveze într-un sens destul de neplăcut și ireversibil. În cealaltă extremă, în cazuri extrem de rare, tiroidita cronică autoimună poate să debuteze cu hipertiroidism sau tirotoxicoză. De regulă, acest proces este unul cumva limitat, ușor de tratat medicamentos iar în majoritatea cazurilor evoluția hipertiroidismului va fi de fapt către extrema cealaltă, de hipotiroidizare. Debutează așa, printr-un proces mult mai impresionant, un exces de producție de hormoni tiroidieni, după care resursele s-au epuizat și pacientul rămâne în extrema hipotiroidismului. Așadar, și în cazul acesta, tratamentul necesar este cel cu levotiroxină.

O altă patologie autoimună tiroidiană despre care aș vrea să discut este Boala Graves. Este mult mai impresionantă ca simptomatologie comparativ cu tiroidita cronică autoimună, care la debut poate să fie asimptomatică sau simptomele pot fi cumva nespecifice, pe când Boala Graves impresionează prin simptomele pe care pacientul le prezintă: transpirație, scădere în greutate, insomnie, agitație, un tranzit intestinal accelerat. Un element foarte, foarte specific Bolii Graves o reprezintă afectarea oculară. Practic, în acest caz, acei anticorpi pot afecta și țesutul retroorbital și apare acea exoftalmie pe care adesea unii pacienți o pot asocia. Variază acest aspect. Nu toți pacienții cu Boală Graves vor prezenta o exoftalmie sau manifestările oculare nu o să fie la fel de severe la orice pacient cu Boală Graves. De menționat faptul că pacienții fumători sunt mult mai susceptibili de a avea formă mai severă a oftalmopatiei.

Tratamentul în cazul Bolii Graves presupune administrarea de antitiroidiene de sinteză, medicație care are rolul de a bloca sinteza hormonală în exces, și bineînțeles odată cu regresia simptomatologiei, pacientul în cele din urmă va fi îndrumat către serviciul de chirurgie întrucât Boala Graves este o boală care evoluează în pusee de activitate, fiind influențată foarte mult de episoade stresante, o încărcare emoțională negativă, prezența unor infecții, pot declanșa sau duce la recădere.

O altă patologie despre care țin să menționez și care este cel mai adesea și asimptomatică, este descoperită întâmplător în cadrul unor consultații de rutină, este vorba despre nodulii tiroidieni. În cazul nodulilor tiroidieni simptomatologia variază în funcție de dimensiunea nodulilor. Practic este proporțională cu dimensiunea nodulilor. În condițiile în care descoperim ecografic un nodul mic, mediu de cele mai multe ori pacientul nu prezintă niciun fel de simptomatologie, pe când în cazul în care nodulul este un macronodul, depășește clar 2 cm sau este cât un întreg glob tiroidian, acesta dă fenomene de compresie.

Ce înseamnă fenomene de compresie? Pacientul poate resimți un disconfort atunci când respiră, o ușoară dispnee, poate să resimtă un disconfort atunci când înghite, o disfagie, sau poate să prezinte o răgușeală oarecum instalată progresiv și pentru care nu găsește o explicație. În cele mai multe cazuri, în fața unor noduli tiroidieni trebuie menționat că analizele în general ies perfect normale, însă discuția se pune pe aspectul ecografic și caracterele acestui nodul, de benignitate sau malignitate. În acest caz, în condițiile în care un nodul este mai hipoecogen, mai slab delimitat, prezintă o vascularizație mai crescută, prezintă microcalcificări sau calcificări intranodular, aici se pune discuția de a efectua o puncție biopsie cu ac fin în vederea determinării tipului de nodul, malign respectiv benign. Nodulii care nu prezintă caractere de malignitate în general sunt evaluați periodic, ecografic, la 6 luni, la 1 an, variază în funcție de dimensiunile nodulilor, în funcție de recomandările medicului curant, pe când în caz de altă suspiciune pentru un nodul canceros, puncție biopsie sugestivă pentru malignitate se indică tratamentul chirurgical.

La Clinica MEDSTAR 2000, toate afecțiunile tiroidiene pe care le-am descris pot fi investigate și pot fi tratate corespunzător de către echipa de aici. Clinica dispune de laborator propriu, de servicii de imagistică superioară și de medici endocrinologi specializați pe patologia tiroidiană.

Dr. Bîtcă Romeo, medic specialist endocrinolog