Sedentarismul, factori de risc
Sedentarismul nu este o boala, ci un factor de risc ce poate duce la declansarea unei patologii diverse, incepand cu obezitatea si alte boli metabolice (diabetul de tip 2, dislipidemiile), bolile cardiovasculare (hipertensiunea arteriala, boala coronariana ischemica, accidentul vascular cerebral ischemic), osteoporoza, tulburarile depresive si chiar cancerul (in special cel de colon, care se coreleaza mult si cu constipatia indusa de sedentarism).
Efectele sunt cu atat mai negative cu cat, la multe persoane, nu este singurul factor de risc, ci se asociaza in mod frecvent cu fumatul, stresul, alimentatia nerationala, prea bogata in carbohidrati si grasimi etc.
Am lasat intentionat deoparte patologia coloanei vertebrale. S-a incetatenit obiceiul de a oferi gadgeturi copiilor de la varste destul de fragede, in detrimentul jucatului in aer liber. Asta face ca marea majoritate a copiilor si adolescentilor sa dezvolte scolioze, iar la nici 30 ani sa aibe mai multe complicatii precum hernie de disc atat lombara, cat si cervicala, dar si dureri cronice la nivelul diferitelor segmente ale coloanei.
Din pacate, in Romania, nici sistemul de invatamant nu ajuta, intrucat ora de educatie fizica a devenit un fel de Cenusareasa si se practica o data, maxim de 2 ori pe saptamana. Si atunci, multi parinti, neintelegand ca nu toata lumea e de 10 la sport, fac rost de scutiri copiilor pentru ca, vezi-doamne, profesorii le strica media daca le pun un 7 sau un 8. Si asa, prin gadgeturi si scutiri, tocmai parintii sunt cei care ajung sa afecteze mult sanatatea copiilor lor pe care, de altfel, afirma ca ii iubesc si ca ar face totul ca sa le fie bine in viata. Ce fel de bine ma intreb eu, asa… pur retoric?
Din fericire mai avem si persoane inteligente care, citind lucruri serioase pe net, doresc sa faca ceva in sensul imbunatatirii starii lor generale. Acestora le pot da sfaturi foarte simple, de genul: de cate ori suna telefonul, sa incerce sa se ridice in picioare si chiar sa vorbeasca in picioare; cand au mici nevoi fiziologice sa mearga la cea mai indepartata toaleta din casa sau institutie, iar dupa spalarea mainilor, sa profite si de cateva momente in fata oglinzii, nu pentru o noua aplicare a rujului, ci pentru cateva exercitii banale, de cele mai multe ori invatate in ciclul primar cand se facea inviorarea; sa prefere intalnirile cu prietenii nu la terase, ci la plimbare in parc; sa coboare din autobuz cu 1-2 statii mai devreme decat e cazul sau sa parcheze masina mai departe de locul de munca, astfel incat sa fie nevoiti sa faca si cativa pasi in plus; sa coboare-urce pe scari, chiar daca blocul are lift; daca locuiesc la parter – et.1 sa urce 1-2 etaje in plus, inainte de a intra in casa. Trucuri sunt destule, vointa sa fie!