LABORATOR DE SOMNOLOGIE
Medic coordonator
Ce reprezinta somnologia?
Somnologia se ocupa cu studiul somnului normal si patologic, cea mai frecventa patologie a somnului fiind apneea in somn.
In Romania aproximativ 4-6% din adulti pot avea sindrom de apnee in somn de tip obstructiv in timpul somnului adica 1 milion de romani sufera de aceasta afectiune, dintre care doar 3000 au fost diagnosticati. Explicatia numarului mic de pacienti diagnosticati ar fi accesul limitat la aceasta investigatie, multi pacienti nerecunoscand boala.
Apnee obstructiva de somn
Apneea obstructiva de somn (OSA) mai este cunoscuta ca si sindromul de apnee-hipopnee – este o tulburare de somn care implica diminuarea semnificativa sau incetarea fluxului de aer inspirat. Acesta este cel mai frecvent tip de tulburare a somnului si se caracterizeaza prin episoade recurente de blocaj al cailor respiratorii in timpul somnului.
Apneea obstructiva este asociata cu somnolenta excesiva in timpul zilei. In ciuda faptului ca este o boala foarte comuna, apneea obstructiva este foarte rar diagnosticata , un procent de 80 % dintre personele bolnave de apnee nu sunt diagnosticate.
Apneea obstructiva poate sa creeze intreruperi ale respiratiei de sute de ori pe seara, intreruperi care dureaza pana la 10 secunde. Persoanele cu o forma severa de apnee sufera adesea si de oscilatii mari ale batailor inimii, scaderea sturatiei de oxigen si sforait.
Adesea, martorii perioadelor de apnee sunt membrii familiei.
Simptomele apneei obstructive
– Persoana care sufera de apnee obstructiva, de obicei, incepe cu un sforait puternic imediat dupa ce adoarme. Adesea sforaitul devine tot mai puternic. Sforaitul este apoi intrerupt pentru o perioada de timp (mai scurta sau mai lunga) de tacere, in care nu exista nici o respiratie. Acesta este urmata de un sforait puternic si o rasuflare. Acest model se repeta pe parcursul somnului.
– Persoana se trezeste neodihnita dimineata si resimte somnolenta pe parcursul zilei.
– Alte simptome si semne pot include: sufocarea, gasping-ul si dificultatea de a-si mentine starea de vigilenta in timpul zilei.
Persoanele cu apnee in somn pot fi:
– Irascibili si iritabili.
– Pot adormi in timpul lucrului, in timp ce citesc o carte sau se uita la televizor.
– Somnolenti in timp ce conduc.
– Au dureri de cap.
Probleme ce pot sa apara in aceste conditii:
– Depresie, care se accentueaza cu timpul.
– Comportament hiperactiv, in special la copii.
– Tulburari de ritm cardiac, tulburari neurologice, tulburari metabolice.
Cauze
Toti muschii din corp devin mai relaxati in timpul somnului. Aceasta include si muschii care ajuta la mentinerea cailor respiratorii deschise care permit aerului sa circule in plamani.
Sforaitul la persoanele ce sufera de apnee este cuzat de aerul care incearca sa patrunda prin caile respiratorii ingustate sau blocate. Cu toate acestea, nu toate persoanele care sforaie sufera de apnee in somn.
Alti factori care pot creste, de asemene, riscul de apnee in somn sunt:
– Obezitatea
– Un maxilar inferior scurt in comparatie cu maxilarul superior.
– Anumite forme ale palatului sau a cailor respiratorii, care provoaca restrangerea sau restrictia cailor respiratorii.
– Amigdale mari.
– Dimensiune mare la gat (femei: 16 cm sau mai mare,barbati: 17 cm sau mai mare ).
– Un istoric in familie de apnee in somn.
– Alergii, obstructie nazala cauzata de o deviatie de sept sau probleme ale sinusurilor.
– Limba mare, care poate cadea pe spate si bloca caile respiratorii.
Diagnostic
Diagnosticul se suspicioneaza la pacientii care prezinta factori de risc identificabili si / sau simptomatologie. Trebuie discutat atat cu pacientul cat si cu partenerul sau.
Diagnosticul diferential al somnolentei diurne este bogat si include reducerea cantitativa sau calitativa a duratei somnului din cauza unei igiene de somn necorespunzatoare; narcolepsie; sedarea sau alterarea statusului mintal pe fond medicamentos; boli cronice cardiovasculare, respiratorii sau metabolice, impreuna cu tratamentele lor aferente (de exemplu, diuretice, insulina); depresie; abuz de alcool sau droguri; alte tulburari primare de somn (de exemplu: sindromul picioarelor nelinistite, tulburarea de miscare periodica a membrelor).
Trebuie investigat istoricul somnului la toti pacientii varstnici; la cei cu simptome asteno-adinamice diurne si somnolenta; la indivizii obezi sau supraponderali; si la pacientii cu boli cronice ca hipertensiune (care poate fi produsa de apnee), insuficienta cardiaca (poate fi cauzata sau cauza pentru apnee) si atac vascular cerebral. Oricum majoritatea pacientilor care prezinta doar sforait, fara alte simptome si risc cardiovascular nu necesita investigatii suplimentare pentru apneea in somn de tip obstructiv.
Examenul fizic trebuie sa precizeze o eventuala obstructie nazala, hipertrofie amigdaliana, semne de hipertensiune prost controlata si masurari ale circumferintei cefei.
Diagnosticul este confirmat prin polisomnografie/poligrafie care cuprinde masurari continue ale efortului respirator prin pletismologie; determinarea fluxului aerian la nivelul nasului si gurii prin senzori de debit; saturatia O2 prin puls-oximetrie; arhitectura somnului prin EEG (pentru starile somnului), electromiografia barbiei (pentru hipotonie), si electro-oculograma pentru miscarile oculare rapide.
De asemenea in cazul inregistrarii polisomnografice in laboratorul de somn pacientul este monitorizat video.
Inregistrarea ECG pe parcursul noptii este utila pentru surpinderea unor eventuale aritmii care apar in timpul episodul apneic.
Alti parametri evaluati sunt activitatea musculara a membrelor(pentru a descoperi cauze nerespiratorii a trezirii din somn, cum sunt sindromul picioarelor nelinistite si tulburarea de miscare periodica a membrelor) si pozitia corpului (apneea poate aparea doar in decubit dorsal).
Tot pentru diagnosticare se pot utiliza si aparatele portabile care masoara numai frecventa cardiaca, fluxul aerian nazal si puls-oximetria. Cu toate ca unele studii au demonstrat o corelare excelenta intre aceste tehnici de monitorizare si polisomnografie, raman unele controverse in utilizarea lor de rutina, deorece tulburarile de somn coexistente (ex. sindromul picioarelor nelinistite) raman nediagnosticate.
Parametrul utilizat in mod in mod uzual pentru a descrie tulburarile riespiratorii in timpul somnului este indicele de apnee-hipoapnee (AHI) – numarul total de episoade de apnee si hipoapnee in cursul somnului, impartit la numarul orelor de somn.
Tratament
Sindomul de apnee in somn se trateaza cu ajutorul unor aparate (CPAP) care furnizeaza aer prin intermediul unei masti cuplate la aceste aparate; el functioneaza ca o atela pneumatica, deschizand caile aeriene ale pacientului cu apnee in somn.
Prognostic
Prognosticul este excelent la pacientii care au un tratament adecvat. Cu toate acestea, apneea de somn obstructiva netratata, atat de comuna prin subdiagnosticarea frecventa, poate da sechele pe termen lung, incluzand aici hipertensiune prost controlata si insuficienta cardiaca. Efectele hipersomnolentei, cum sunt pierderea slujbei si disfunctia sexuala, pot afecta familia in mod considerabil.
Probabil cel mai important este ca somnolenta diurna excesiva reprezinta un factor de risc major pentru accidentari serioase si deces prin accidente rutiere. Pacientii cu acest simptom ar trebui de aceea avertizati asupra pericolului conducerii autovehiculelor si angajarii in anumite activitati in timpul atacurilor de somn. In plus, stopul cardiac perioperator a fost atribuit apneei de somn obstructiva, probabil prin efectele anestezicelor dupa suprimarea ventilatiei mecanice la acesti pacienti, care ar trebui sa informeze anestezistul asupra diagnosticului de apnee inaintea unei interventii chirurgicale si trebuie sa trateze aceasta boala cu aparatele cu presiune continua (CPAP) in timpul spitalizarii.