• BPOC: ce este și cum afectează plămânii?
• Cauzele BPOC: care sunt principalii factori de risc?
• Simptomele BPOC: cum se manifestă boala?
• Diagnostic BPOC: cum se depistează prin spirometrie?
• Tratament BPOC: ce opțiuni există pentru controlul bolii?

BPOC: ce este și cum afectează plămânii?

BPOC este o boală respiratorie cronică care afectează atât bronhiile (bronșita cronică) cât și plămânii (emfizem) și se manifestă prin îngustarea progresivă și ireversibilă a bronhiilor, însoțită de o scădere progresivă a capacității respiratorii.

Cauzele BPOC: care sunt principalii factori de risc?

Principala cauză a BPOC este FUMATUL! În marea majoritate a cazurilor, BPOC apare la fumători, după vârsta de 40 de ani. Nu toți fumătorii fac BPOC, dar s-a constatat ca o proporție de 10-15% dintre ei, care au probabil o predispoziție încă neprecizată, reacționează exagerat la fumul de țigară. Rezultatul este o inflamație cronica a bronhiilor și plămânilor care se soldează cu îngustarea progresivă a bronhiilor și distrugeri ale pereților alveolelor pulmonare (emfizem).

Simptomele BPOC: cum se manifestă boala?

1. TUSE. Fumătorii consideră că este normal să tușească, de aceea tusea, deși este prezentă la mulți pacienți cu BPOC, nu-i alarmează.
2. DISPNEE ȘI OBOSEALĂ LA EFORT. Pe măsură ce bronhiile se îngustează și capacitatea respiratorie se reduce, bolnavii încep să resimtă o lipsă de aer la eforturi pe care anterior le făceau ușor. Adesea, când oboseala la efort este destul de supărătoare ca să se adreseze medicului, capacitatea respiratorie a scăzut deja la jumătate.
4. CRIZE DE SUFOCARE ȘI EPISOADE INFECȚIOASE. Pe fondul acestei reduceri a toleranței la efort pot apărea crize de sufocare (confundate de unii cu astmul) și frecvente episoade infecțioase respiratorii, mai ales iarna, cand pacientul tușește mai mult și expectorează purulent.
Adesea, BPOC este depistată cu ocazia unui asemenea episod infecțios supra-adăugat.
5. EDEME ȘI CIANOZĂ PERIORALĂ. Cu timpul, pot apărea și complicații din partea inimii: picioarele se umflă (edeme), buzele se învinețesc (cianoza periorală), iar pacientul pare să se ocupe exclusiv cu respiratul.
Cu timpul, pe măsură ce boala progresează, dispneea este resimțită la eforturi din ce în ce mai mici, până când ajunge invalidantă, țintuind bolnavul în casă. Imobilitatea indusă de boală determină depresie și nervozitate.
Fără tratament, BPOC determină reducerea prematură și severă a capacității respiratorii, ceea ce duce la invaliditate și moarte prematură.
S-a apreciat că în următorii 20 de ani mortalitatea prin BPOC va crește atât de mult încât o va depăși pe cea prin boli cardio-vasculare.

Diagnostic BPOC: cum se depistează prin spirometrie?

Boala trebuie suspectată la toți fumătorii care acuză dispnee la eforturi moderate. Pentru un diagnostic corect, ca și pentru evaluarea severității și a evoluției în timp, este indispensabilă SPIROMETRIA (măsurarea capacității respiratorii). Pacientului i se cere sa expire în aparat (spirometru) cât de profund și de puternic poate. Spirometria evidențiază un sindrom obstructiv bronșic, cu reducerea unui parametru numit VEMS (volum expirator maxim în prima secundă a expirului). Severitatea bolii se apreciază în functie de reducerea VEMS. De cele mai multe ori, pacienții ajung la medic cand VEMS ajunge deja în jur de 50% din normal.
BPOC este o boală ireversibilă; de obicei intervenția terapeutică nu reușește să readucă capacitatea respiratorie către normal, ci doar să-i stopeze scăderea în continuare; prin urmare, depistarea precoce a bolii este foarte importantă.

Tratament BPOC: ce opțiuni există pentru controlul bolii?

Obiectivele tratamentului: odată constituită, această boală nu mai da înapoi; tratamentul nu poate face decât să stopeze declinul parametrilor spirometrici (VEMS) și să amelioreze dispneea de efort resimțită de pacient. Deși par neînsemnate, aceste realizări sunt majore pentru un bolnav imobilizat în casă, dacă în urma tratamentului el reușește să iasă în lume și să se ajute singur.
Abandonul fumatului. Prima măsură de tratament este oprirea factorului determinant al bolii, fumatul; oprirea acestui obicei îi aduce beneficii directe.
Tratament medicamentos cronic. Bronhodilatatoare administrate cu regularitate, cu unul sau mai multe medicamente sau mai mult. Cele mai utile sunt bronhodilatatoarele inhalatorii cu acțiune prelungită (salmeterol, tiotropium). Pentru stadiile moderat și sever, este utilă asocierea unui inhalator cortizonic. Aceste medicamente pot ajuta efectiv pacienții prin ameliorarea simptomelor, prin rărirea episoadelor acute și prin încetinirea declinului funcției ventilatorii.
Nu s-a dovedit că alte medicamente, cum ar fi antitusivele, expectorantele sau antibioticele administrate preventiv ar avea vreo eficacitate.
Vaccinarea antigripală toamna s-a dovedit însă foarte eficientă în prevenirea episoadelor acute virale.
Utilizarea corecta a spray-urilor.
Tratamentul exacerbărilor. Considerăm exacerbare a BPOC o perioadă în care simptomele se agravează sau apar simptome noi: tusea se intensifică, devine productivă, cu expectorație purulentă, dispneea se accentuează încât pacientul obosește la cele mai mici eforturi. Episodul poate fi declanșat de o viroză sau de alți factori neidentificați. Medicul trebuie să aprecieze dacă exacerbarea se poate trata acasă sau este necesară internarea. Uneori exacerbarea poate fi atât de severă încât se impune internarea la terapie intensivă, la unii bolnavi fiind necesară ventilația mecanică pentru a le salva viața. Tratamentul exacerbărilor presupune de obicei creșterea dozei de bronhodilatatoare și introducerea unui antibiotic și / sau cortizon administrat oral. În spital, bolnavii beneficiază de oxigen și de tratamentul complicațiilor cardiace.

Clasificare conform ghidurilor GOLD 2024