Senzația de furnicături sau amorțeală la nivelul mâinilor sau picioarelor este o experiență comună, care apare frecvent după menținerea unei poziții incomode și dispare rapid odată cu reluarea mișcării. Însă, dacă aceste manifestări persistă, reapar frecvent sau se intensifică, ele pot indica o problemă medicală care nu trebuie ignorată. Din punct de vedere medical, aceste simptome poartă denumirea de parestezii și sunt, de cele mai multe ori, rezultatul iritării, compresiei sau afectării nervilor periferici.

Centrul Medical de Diagnostic și Tratament MEDSTAR 2000 din Constanța, bulevardul Mamaia nr. 222, vă stă la dispoziție cu o investigație numită „stimulare magnetică transcraniană” (TMS).

În continuare puteți citi reportajul realizat de publicația Constanța 100% oe tema acestei investigații cu dr. Daniela Mușat, medic primar neurologie.

Ce este stimularea magnetică transcraniană și ce indicații are. Dr. Daniela Mușat, MEDSTAR 2000 Clinic: „La acest tratament pot apela atât pacienții cu afecțiuni neurologice, psihiatrice, dar și cei perfect sănătoși”

MEDSTAR 2000 Clinic vă oferă o nouă investigație, din sfera neurologiei – stimularea magnetică transcraniană, sau, pe scurt, TMS.

Această investigație este realizată de medicul neurolog Mușat Daniela, cu ajutorul unui aparat dedicat acestei investigații, existent în clinică.

Ce este stimularea magnetică transcraniană?

Stimularea magnetică transcraniană (TMS) este o formă neinvazivă de stimulare a creierului în care se utilizează un câmp magnetic în schimbare pentru a provoca curent electric într-o anumită zonă a creierului prin inducție electromagnetică. Campul magnetic se aplica la nivelul scalpului prin intermediul unei bobine conectate la un aparat de stimulare magnetica.

Stimularea magnetică se poate aplica atât central, pe cap, cât și periferic, transcutan, având ca rol modularea excitabilității și a modului de transmitere a impulsurilor nervoase de la nivelul nervilor periferici.

Este o metoda non invaziva, nedureroasa, sigura, usor de utilizat,cu peste trei decenii de cercetare stintifica in spatele ei.

Cum funcționează?

Echipamentul constă într-un stimulator magnetic care generează un curent de aproximativ 6000 A ce trece printr-o bobină de stimulare, generând astfel un puls magnetic ce poate ajunge până la câțiva tesla.

Dacă bobina este plasată pe capul pacientului, pulsul magnetic generat este capabil să străbată scalpul, osul cranian, meningele și stratul de lichid cerebrospinal, inducând astfel un câmp electric ce va fi suficient pentru depolarizarea superficială a axonilor și pentru activarea sau inhibarea a diferite rețele neuronale din cortex.

Cum decurge o ședință?

În cursul evaluării iniţiale se verifică:

dacă pacientul are indicaţie de terapie prin TMS,
se verifică contraindicaţiile procedurii,
se stabilesc parametrii şi zona de stimulare,
se stabileşte numărul de şedinţe necesare,
pacientul este informat despre posibilele reacţii adverse care pot apărea,
se explică şi se exemplifică procedura pentru a testa tolerabilitatea individuală.

În timpul şedinţei de stimulare, pacientul este aşezat pe un scaun comod, într-o postură relaxată, iar prin intermediul unui dispozitiv (bobină) plasat la nivelul capului sunt descărcate pulsuri de stimuli într-o zonă prestabilită, în funcţie de patologie şi în funcţie de scopul urmărit. O şedinţă durează aproximativ 30 minute, sunt necesare între 10 – 30 şedinţe efectuate în zile consecutive/alternative pentru a obţine un efect terapeutic optim.

Care sunt contraindicațiile?

prezenţa aparatelor biomedicale care pot fi afectate de câmpul magnetic: stimulator cardiac, implanturi auditive, șunt ventriculo-peritoneal
prezenţa implanturilor metalice în zona capului: clipsuri, placuţe, şuruburi, etc.
pacienţii care suferă de epilepsie (contraindicație relativă)
deprivare de somn, consum de droguri, toxice.

Care sunt reactiile adverse?

Efectele adverse ale TMS sunt puţine şi apar rar. Printre principalele efecte adverse se numără:

ușoară senzaţie de disconfort, amorţeală, durere la locul stimulării
sincopă
criză convulsivă (din fericire foarte rar înregistrată şi apărută în cazul nerespectării normelor de singurantă sau a contraindicaţiilor).

Pentru informații suplimentare și programări ne puteți contacta la numărul de telefon 0341-174.600 sau prin mesaj Whatsapp la numărul 0725-532.551

Revista Viata medicala prezinta, in editia tiparita, concluziile cele de-a doua editii a workshopului pe tema magneziului, neurostiintelor si nutritiei („2nd Workshop on Magnesium, Neuroscience and Nutrition – în current COVID-19 pandemia”) care s-a desfasurat online, in zilele de 28 si 29 mai a.c. Iata cateva fragmente din acest articol.

La a doua ediţie a workshopului pe tema magneziului, neuroştiinţelor şi nutriţiei au participat cercetători din mai multe ţari europene, dar şi din SUA, Japonia, Australia, Mexic.

Magneziul în hipertensiunea arterială

Profesor dr. Rhian Touyz, director al Institutului de Ştiinţe Cardiovasculare şi Medicale al Universităţii din Glasgow, a abordat un subiect extrem de important, respectiv magneziul şi implicaţiile lui în patologia umană, cu accent pe rolul TRPM în funcţionarea normală, dar şi în patologia cardiovasculară. S-a susţinut ideea că administrarea de magneziu ar fi benefică pentru a reduce dezvoltarea fibrozei la bolnavii hipertensivi. Una dintre cauzele incidenţei ridicate a HTA şi a sindromului metabolic în SUA trebuie căutată în scăderea permanentă în cursul ultimului secol a cantităţii de magneziu introdusă zilnic în organism prin aport alimentar.

Protecţie cerebrală

Laura Locatelli şi colegii ei din Milano au pus la punct un foarte interesant model experimental pentru studierea în vitro a barierei hematoencefalice şi au arătat că magneziul reduce hiperpermeabilitatea indusă acesteia de către lipopolizaharid (LPS) şi bradikinină. Aceste date recomandă administrarea terapeutică de magneziu în toate cazurile patologice în care există o astfel de creştere. Satoski Kida (Japonia) a demonstrat efectul deficienţei magneziului în neuroinflamaţie. Menga Tao (SUA) a demonstrat că administrarea de magneziu şi de vitamina D a determinat o creştere a funcţiilor cognitive la adulţi.

Implicaţii în boala bipolară

Mihai Nechifor şi colaboratorii arată că atât în faza depresivă, cât şi în faza maniacală a psihozei bipolare de tip I există o cădere a nivelului magneziului. În cercetările noastre am pus accentul nu numai pe determinarea concentraţiei magneziului, zincului şi a altor cationi plasmatici, dar şi pe determinarea concentraţiei magneziului intracelular.

Modulator al microbiotei digestive

Importanţa axei intestin-creier este binecunoscută azi, cum este şi implicarea perturbărilor microbiotei în variate procese patologice. Ceea ce nu se ştia este faptul că magneziul are un rol modulator la nivelul microbiotei digestive şi că favorizează normalizarea acesteia, fapt arătat de Federica di Chierico (Italia). Julie Auwercx şi colegii săi (Franţa) au arătat că la nivelul unor cancere digestive (esofagian, gastric şi colorectal) există o modificare a expresiei unor transportori de magneziu.

Factor agravant în formele grave de COVID-19

În general s-a demonstrat că un nivel scăzut al magneziului creşte riscul unor forme mai grave de boală. Magneziul joacă roluri multiple la nivelulsistemului imunitar, iar reducerea concentraţiei acestuia scade apărarea imunitară. În cazul formelor grave de COVID-19, la care se produce aşa-numita “furtună de citokine’’, lipsa magneziului este un factor agravant, deoarece magneziul reduce sinteza de IL-9, de TNF şi a altor cytokine.

Ecografia Doppler este o metoda neinvaziva, care se poate realiza fara o pregatire speciala a bolnavului, repetitiva, se realizeaza ori de câte ori medicul considera necesara efectuarea acesteia, si care nu iradiaza în niciun fel bolnavul.

Electromiografia (EMG) este o procedura care evalueaza sanatatea muschilor si a nervilor periferici care ii controleaza.

Nervii periferici motori transmit semnale electrice catre muschi, iar acestia se contracta. Electromiografia traduce aceste semnale in grafice, sunete sau valori numerice pe care medicul specialist le interpreteaza.

Aceasta procedura foloseste electrozi care transmit sau detecteaza semnalele electrice.

EMG se poate realiza in doua feluri: cu electrozi de suprafata (mici dispozitive care se lipesc de piele) sau cu electrozi cu ac.

EMG cu ac presupune introducerea unui ac direct in muschi pentru inregistrarea activitatii electrice.

EMG cu electrozi de suprafata presupune lipirea acestor dispozitive pe piele pentru a masura viteza si puterea semnalelor electrice care circula intre doua puncte.

Rezultatul EMG poate arata disfunctii ale nervilor, disfunctii ale muschilor sau probleme cu trasmiterea semnalelor nervoase intre nervi si muschi.

Cand este recomandata efectuarea EMG?

Medicul dvs va poate recomanda aceasta procedura daca aveti una din urmatoarele simptome:

– furnicaturi

– amorteli

– slabiciune musculara

– dureri musculare sau crampe

– diverse dureri la nivelul membrelor

Electromiografia mai este necesara si in cazul diagnosticarii unor afectiuni precum:

– boli musculare (distrofia musculara, polimiozita)

– boli la nivelul conexiunii dintre nervi si muschi (Miastenia Gravis)

– boli ale nervilor periferici (sindromul de tunel carpian, neuropatii periferice)

– boli care afecteaza neuronii motori din creier sau maduva spinarii (scleroza laterala amiotrofica, poliomielita)

– boli care afecteaza radacinile nervoase (hernia de disc).

Care sunt riscurile?

EMG este o procedura cu risc scazut, iar complicațiile apar foarte rar. Există un risc mic de sangerare, infectie si leziuni ale nervilor in zonele in care este introdus un electrod cu ac.

Cand sunt examinati cu un ac muschii de la nivelul peretelui toracic, exista un risc foarte mic de aparitie a pneumotoraxului.

Cum ne pregatim pentru EMG?

Medicul neurolog care va realiza aceasta procedura trebuie sa stie daca suferiti de anumite afectiuni sau daca:

– aveti un stimulator cardiac sau orice alt dispozitiv medical electric

– luati medicamente care dilueaza sangele

– suferiti de hemofilie (tulburare de coagulare a sangelui care provoaca sangerari prelungite)

Cum veti simti procedura?

Medicul neurolog va plasa electrozii pe piele sau va introduce electrozii cu ac in diverse zone, in functie de simptomele pe care le resimtiti. Electrozii vor transmite mici socuri electrice pe care le veti resimti ca un spam muscular sau ca niste intepaturi usoare. Electrodul ac poate cauza disconfort sau durere, care de obicei dispare odata ce acul a fost scos din muschi. Daca sunteti ingrijorat in legatura cu durerea sau disconfortul resimtit, puteti solicita medicului o intrerupere temporara a examinarii.

Rezultatul EMG va fi intocmit de medicul neurolog si il veti prezenta medicului care v-a recomandat procedura pentru stabilirea conduitei terapeutice ulterioare.

ELECTROMIOGAFIA (EMG) este o procedura care se efectueaza la MEDSTAR 2000 Clinic de catre Dr Daniela Musat, medic specialist neurologie.

Pentru detalii si programari, sunati la numerele 0341 174 600 / 0725 532 551

10% din populația angajată și-a luat timp liber pentru tratarea depresiei.

36 de zile lucrătoare sunt pierdute, în medie, pentru un episod depresiv.

50% dintre persoanele care suferă de depresie sunt netratate.

94% | Simptomele cognitive ale depresiei, cum ar fi dificultățile de concentrare, luarea deciziilor sau amintirea, sunt prezente în 94% din timpul unui episod de depresie, provocând un randament scăzut al muncii.

43% dintre manageri caută politici mai bune. Oamenilor le este greu să dezvăluie faptul că au probleme de sănătate mintală la locul de muncă.

MEDSTAR General Hospital

Medici Policlinica

DEMENTA si PIERDERILE DE MEMORIE – cauze, simptome si tratamente

Dementa

Dementa nu este propriu-zis o boala, ci un sindrom clinic. Acesta se caracterizeaza prin progresia si persistenta tulburarilor cognitive. De cele mai multe ori, aceasta se intampla in conditiile absentei altor tulburari cu un nivel normal de constienta.

Primul domeniu si cel mai afectat de dementa este memoria. Dar dementa se asociaza adeseori cu tulburari de limbaj, cu tulburari de alta natura, de executie, de judecata, de orientare. Toate acestea fac parte dintr-un tablou complex, in functie de etiologia dementei.

Exista demente asa-zis primare, iar cea mai cunoscuta este dementa de tip Alzheimer. Sau exista demente secundare in care exista o alta conditie care duce la dementa, cum este Coreea cronica Huntigton, cum este boala Parkinson care se asociaza cu dementa. Exista si demente neevolutive, dementa posttraumatica si dementa postanoxica dupa un stop cardiorespirator neresuscitat. Acestea ar fi cauzele cele mai frecvente. Cauze mai rare sunt cauze infectioase – neurosifilisul, boala vacii nebune si de exemplu alcoolul, ca o cauza toxica a dementei.

Tratamentul dementelor este variat. In dementa Alzheimer, care este cea mai frecventa dementa, uneori complicata cu boala cerebrovasculara, avem un tratament demential specific acestei boli, dar care atentie, nu este un tratament curativ, nu vindeca boala, incetineste progresia, evolutia naturala a acestei boli.

Ne confruntam cu o subdiagnosticare a dementelor mai ales de tip degenerativ cum este dementa Alzheimer si din cauza imbatranirii populatiei. In cazul acestui sindrom, varsta are relevanta pentru ca, potrivit studiilor, unul din 15 pacienti cu varsta peste 65 de ani are risc de a face o forma de dementa. Fie ca este Alzheimer, fie ca este o dementa vasculara, o dementa mixta. Aceasta incidenta a bolii creste astfel incat la peste 85 de ani avem unul din 5 pacienti care pot face o forma de dementa.

Ce trebuie retinut este ca in dementa functionalitatea de zi cu zi a pacientului este clar afectata. Boala evolueaza mult timp pana la diagnosticul clinic. Adica, pana cand familia se sesizeaza ca nu este o uitare benigna a varstnicului, de obicei trece o perioada variabila. Deja cand diagnosticam clinic, aceasta boala este avansata din punct de vedere anatomopatologic.

As sfatui pe toata lumea sa fie mai atenta la astfel de manifestari. Pot ascunde boli variate de la lucruri comune la boli foarte grave.

Pierderile de memorie

Pierderile de memorie ar putea fi un termen larg pentru mine ca medic. Avem o tulburare cognitiva usoara, o tulburare care face o tranzitie de la o imbatranire normala la dementa propriu-zisa. Numeroase studii au incercat sa vada daca exista vreo relevanta in acest caz. Concluzia a fost ca pacientii identificati cu tulburare cognitiva usoara au risc mai mare de a dezvolta boala Alzheimer fata de populatia normala.

Cauzele pot fi nenumarate. Inclusiv afectiuni psihiatrice la tineri, tumori, infectii, boli cerebrovasculare. Pe langa bolile neurodegenerative propriu-zise, dementa Alzheimer, boala Parkinson etc.

Parerea mea este ca sfatul unui specialist trebuie cerut cat mai repede. Exista de exemplu accidente vasculare care se manifesta exclusiv prin pierderi de memorie de scurta durata. Sau primul semn al unei afectiuni neurodegenerative cum este boala Alzheimer.

Tulburarile de memorie reprezinta o cauza majora a prezentarii pacientului in cabinetul de neurologie, as putea spune de la varste tinere pana la varste inaintate. Mai frecvent la pacientii varstnici, intr-adevar, insa sunt si pacienti tineri care cer ajutor pentru aceste tulburari de memorie.

Exista o serie de teste care se aplica in aceste cazuri, teste serologice, teste imagistice si nu in ultimul rand testele psihologice care identifica domeniul tulburarii de memorie.

Dr ANA-MARIA IONESCU, medic primar neurologie

MEDSTAR General Hospital

Accidentul vascular cerebral

Accidentul vascular cerebral reprezintă a treia cauză de deces și principala cauză de invaliditate pe termen lung, România aflându-se printre țările europene cu rata de mortalitate foarte înaltă prin accident vascular. În era imagistică în care ne aflăm, investigația cea mai accesibilă o reprezintă ultasonografia cervico-cerebrală Doppler, intrată în rutina investigațiilor pacientului cu boală cerebrovasculară și o unealtă utilă a medicului neurolog. Accesibilitatea metodei, costurile reduse, reproductibilitatea și non-invazivitatea o fac atractivă pentru evaluarea prognostică și urmărirea terapeutică a paciențillor.