Bolile reumatice afectează atât copiii, tinerii cât și vârstnicii, de aceea dorim să spulberam mitul potrivit căruia reumatismul ar fi apanajul vârstei a III-a, respectiv al înaintării în vârstă.
Reumatismul este, de fapt, un termen folosit pentru a defini practic afecțiunile ce interesează sistemul musculo-scheletal, în special articulațiile. Concepția generală este aceea că reumatismul afectează persoanele în vârstă, însă realitatea ne arată că poate fi afectată orice categorie de vârstă.
Afecțiunile reumatice pot fi împărțite în afecțiuni inflamatorii, cum sunt bolile reumatice autoimune (precum artrita reumatoidă, lupusul eritematos sistemic, sclerodermia, vasculite sistemice) sau afecțiuni degenerative determinate de degradarea progresivă, fiziologică a componentelor articulare (precum osteoartrita, tendinitele, bursitele).
Cauzele precise ale majorității afecțiunilor articulare rămân necunoscute, următorii factori joacă un rol important în declanșarea bolilor reumatice:
– sexul: femeile prezintă un risc mai mare în cazul unor boli precum artrita reumatoidă, sclerodermia, fibromialgia. Bărbații sunt mai predispuși la gută și spondilartropatii;
– bagajul genetic și istoricul familial;
– stil de viață: fumatul, dieta;
– unele infecții;
– suprasolicitarea – uzura cronică a articulațiilor.
Simptomele frecvente ale bolilor reumatice sunt :
– durerea articulară;
– inflamația locală;
– deformarea articulară;
– dureri sau slăbiciune musculară;
– pierderea amplitudinii mișcărilor sau a flexibilității articulare;
– oboseala;
– stare de rău general.
Diagnosticul în afecțiunile reumatologice este complex și se bazează pe criterii clare, stabilite la nivel internațional. Acestea includ:
– investigații de laborator – analize uzuale (VSH și Proteina C Reactivă), cât și analize complementare cum ar fi anticorpii (ex: anticorpi antinucleari, anticorpi anti CCP) sau anumiți markeri genetici (ex: HLA B 27 sau HLA B 51). Prezența sau absența unor markeri biologici caracteristici nu confirmă sau infirmă diagnosticul, iar simpla prezență a unor anticorpi, în lipsa manifestărilor clinice nu pun diagnosticul de boală reumatică autoimună.
– investigații imagistice – radiografii ale segmentelor osoase afectate, RMN, CT, ecografie musculoscheletală, test pentru măsurarea densității osoase în cazul osteoporozei, investigarea altor aparate și sisteme în cazul bolilor autoimune pentru a depista afectarea altor organe (ecografie abdominală EKG, ecocardiografie, etc.).
Deoarece bolile reumatice sunt boli cronice, cu pacienții afectați se stabilește o relație lungă și strânsă, tratamentul fiind adaptat continuu la viața, nevoile și biologia unică a fiecărui pacient.
În managementul afecțiunilor reumatice medicul reumatolog coordonează tratamentul, dar uneori este necesară abordarea multidisciplinară (cu medicul cardiolog, pneumolog, gastroenterolog, nefrolog, neurolog, dermatolog), fiind boli cu determinism multisistemic.
Bolile reumatice sunt printre cele mai răspândite, invalidante și împovărătoare boli afectând semnificativ calitatea vieții bolnavilor. Acestea, netratate corespunzător, afectează activitățile zilnice, cum ar fi: mersul, urcatul scărilor, îmbrăcatul, gătitul, cu efect profund asupra capacității de muncă.
Tratamentul este stabilit în funcție de diagnostic și implică utilizarea de medicamente care ajută la reducerea durerii și inflamației și uneori, la prevenirea deteriorării articulațiilor. Aceste medicamente includ analgezice, antiinflamatoare nesteroidiene corticosteroizi, medicamente antireumatice care modifică boala sau terapie biologică.
În prezent, datorită dezvoltării diverselor clase terapeutice, alături de îngrijirea multidisciplinară și personalizată au dus la un prognostic mai bun al bolilor.
Prevenția afecțiunilor reumatologice – un stil de viață sănătos care să includă:
– Dieta: fructele, legumele și proteinele de calitate au proprietăți antiinflamatoare
– Renunțarea la fumat: tutunul reduce eficiența anumitor medicamente, iar în cazul artritei reumatoide crește riscul de boală și se asociază cu forme mai severe
– Păstrarea unei greutăți corporale optime: obezitatea degradează articulațiile
– Evitarea sedentarismului – activitatea fizică regulată dezvoltă musculatură și păstrează flexibilitatea articulațiilor
– Reducerea stresului- stresul prelungit poate duce la apariția bolilor reumatice autoimune sau poate agrava simptomele acestora
Deoarece stabilirea diagnosticului corect al bolilor reumatice are un impact foarte mare asupra evoluției și prognosticului bolii, recomandăm pacienților prezentarea la medic mai rapidă pentru ca șansele de a controla boala să fie mai mari.
