ARTICOLE MEDICALE

hernia-inghinala-2-1.png

1. Ce este o hernie inghinală?

Regiunea inghinală are orificii naturale la rădăcina coapsei, pentru a lăsa să treacă elementele anatomice care merg la membrul inferior sau către testicul la bărbați.
Relaxarea anatomică a acestor orificii poate fi cauza apariției unei hernii inghinale sau crurale (femurale) care este eliberarea, printr-un orificiu natural mărit, a unei părți din conținutul cavității abdominale.

O hernie se manifestă, în general, ca umflare localizată inghinală, agravată de statul în picioare și de efort.
Herniile pot apărea la orice vârstă. Herniile inghinale sunt mai frecvente la bărbați, herniile crurale (femurale) sunt mai frecvente la femei. Herniile la copii rezultă dintr-un defect congenital specific.

2. Care sunt consecințele?

Odată formată hernia, apare de regulă creșterea treptată a volumului acesteia, dar se observă cu o viteză variabilă de evoluție.

Vindecarea fără intervenție chirurgicală nu există!
Evoluția naturală crește disconfortul în timp. Strangularea herniei este riscul major progresiv: este încarcerarea intestinului in hernie. Hernia devine ireductibilă și foarte dureroasă. Acest lucru necesită o consultație chirurgicală de urgență.

Riscul de strangulare variază in funcție de tipul anatomic al herniei: mic pentru hernia inghinală in varietatea ei directa, este mare pentru hernia crurală (femurală). Acest risc trebuie discutat cu chirurgul în timpul consultației.
Există hernii care sunt însoțite de dureri locale în absența strangulării. Această durere poate fi legată de alte patologii și nu de hernie și poate persista după repararea herniei.

3. Care este tratamentul herniei inghinale?

Tratamentul curativ pentru hernia inghinală este intervenția chirurgicală.
Reducerea herniei și încercarea acesteia de a o menține cu un bandaj special sau improvizat pentru hernie NU este o opțiune terapeutică care să fie reținută astăzi.
O eventuală abținere terapeutică poate fi propusă NUMAI după un consult chirurgical în funcție de patologiile asociate, vârsta și bineînțeles opțiunea pacientului.

4. Cum se repară o hernie?

La adulți:
Au fost dezvoltate două tipuri de proceduri:
– Reconstrucția peretelui prin sutură (cusătură) folosind țesuturi anatomice.
– Armarea peretelui folosind un voal din material sintetic (vorbim apoi de reparare prin „placă, proteză, voal, plasă, “mesh”).

Există două variante tehnice și sunt diferențiate de locul de implantare a armăturii peretelui:
– Abord anterior direct (o singură incizie de câțiva centimetri în zona inghinală).
– Abord laparoscopic (mini-incizii aproape de buric).
Sunt posibile mai multe tipuri de anestezie. Alegerea finală a tehnicii alese este validată la finalul consultului de anestezie.

Calea laparoscopică necesită anestezie generală. Calea anterioară este posibilă sub anestezie locală sau loco-regională.
În toate cazurile, perioada postoperatorie de consolidare finală este de trei-patru săptămâni timp în care se recomandă evitarea efortului fizic major.

Hernia congenitală la copii nu necesită de obicei întărire protetică.

5. Care sunt riscurile operației de hernie inghinală?

Complicații rare legate de orice intervenție chirurgicală abdominală:
– Complicații tromboembolice (flebita, embolie pulmonara)
– Complicații hemoragice (plăgi vasculare, hematoame)
– Complicații infecțioase la incizii, catetere, drenuri și sonde. – Plăgi digestive, căpăstrui și ocluzii intestinale secundare
– Plăgi ale vezicii urinare, retenție de urină postoperatorie
Există, de asemenea, complicații excepționale legate de laparoscopie:
– Apar când abdomenul este umflat sau când se introduce primul trocar la începutul operației, acestea pot necesita transformarea într-o deschidere mare (laparotomie).
– Acestea sunt in general leziuni ale vaselor mari precum aorta abdominala sau leziuni ale organelor apropiate locului de operație, in principal digestive (intestine) sau urinare (ureter, vezica urinara). Aceste leziuni accidentale pot fi favorizate de complexitatea intervenției sau de circumstanțe anatomice neprevăzute. Recunoașterea lor imediată permite în general repararea fără sechele, dar uneori pot trece neobservate în timpul operației și pot provoca peritonită sau un abces postoperator. Ele pot duce în mod excepțional la moartea pacientului.

Complicații specifice precoce:
– Seroame (bulgări de lichid limpede) și echimoze (placă albastră) care se pot difuza în țesuturile penisului și
a pungilor (între 5 și 10% din cazuri).
– Impactul asupra sensibilităţii suprapubiene, volumului şi sensibilitatea testiculului si bursei datorită disecției
cordonului spermatic și care poate duce la atrofia ischemică a testiculului (în mai puțin de 1% din cazuri).
– Infecții excepționale ale protezei numite impropriu „respingeri” și care pot necesita reintervenție pentru
ablație (mai puțin de 0,35% din cazuri).

Complicații specifice tardive:
– Durerea cu sechele, cel mai adesea regresând în cei doi ani de la intervenție și care par a fi observate mai
frecvent după abord anterior (2-4%).
– Recidiva herniei (aproximativ 2% după armarea peretelui folosind plasarea unei plase protetice).

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
The Art of Hernia Surgery – a step-by-step Guide – autor: Giampiero Campanelli (Editura Springer)
Federația Franceză de Chirurgie Viscerală și Digestivă
Asociația Franceză de Chirurgie
Societatea Franceză de Chirurgie Digestivă
European Hernia Society

 

Dr. Alexandru Doșa, medic specialist chirurgie generală


DSC_0035-scaled-3-1-1024x678.jpg

Litiaza biliară sau prezența ʺpietrelor la fiereʺ, așa cum este cunoscută în limbaj popular, este o afecțiune medico-chirurgicală extrem de frecventă, cu apariția manifestărilor clinice încă de la vârste tinere.

Această afecțiune presupune prezența de calculi la nivelul veziculei biliare(colecistului), care reprezintă un rezervor de bilă, favorizată cel mai frecvent de depunerile de colesterol la acest nivel și a căror prezență favorizează apariția simptomelor specifice, după mese bogate, colecistokinetice (grăsimi, afumături, prăjeli).

Litiaza biliara

Care sunt simptomele litiazei biliare și cum punem diagnosticul?

Litiaza biliară și apariția simptomelor sale apar de regulă în prezența unor factori de risc. Printre cei mai frecvent întâlniți în practica curentă cităm sexul feminin, cu vârsta de peste 40 de ani, sedentarismul, sarcina, dietele bogate în colesterol sau obezitatea.

Litiaza biliară poate fi uneori o boală asimptomatică, dar apariția simptomelor trebuie să alarmeze pacientul și să îl oblige la prezentarea la medic.

Principalele simptome ale bolii apar în special după mese consistente și sunt reprezentate de:

  • Durere intensă la nivelul porțiunii superioare a abdomenului ce iradiază în spate și în umăr
  • Greață, vărsături
  • Balonare
  • Stare generală alterată

Durerea este astfel principalul simptom în ʺcriza de fiereʺ, având un debut brusc, o intensitate crescută și forțând de regulă pacientul să se prezinte la medic.

În această fază a bolii diagnosticul litiazei biliare este facil. Primul pas este consultul la medicul de specialitate pe baza simptomelor prezente împreună cu un set complet de analize de laborator.

Cea mai utilă investigație în diagnosticul litiazei biliare este ecografia abdominală. Aceasta este o investigație ușor de realizat, neinvazivă și ușor de suportat de către pacient dar extrem de valoroasă în sensul diagnosticului, prin posibilitatea depistării ʺpietrelorʺ la nivelul colecistului, a numărului și dimensiunilor acestora precum și a impactului lor asupra organelor de vecinătate.

Care sunt complicațiile litiazei biliare?

Deși este considerată o afecțiune care în fazele inițiale de evoluție este ușor diagnosticabilă și tratabilă,  litiază biliară poate da o serie de complicații redutabile :

  • Colecistita acută – situația care poate apărea după multiple ʺcrizeʺ și care se caracterizează prin inflamația severă a colecistului, tradusă prin dureri extrem de violente în partea superioară a abdomenului, greață și vărsături. Această fază reprezintă o urgență chirurgicală și trebuie diagnosticată și tratată precoce.
  • Migrarea calculilor în căile biliare și blocarea lor la acest nivel – situația în care pacientul va prezența icter (colorația galbenă a pielii și sclerelor), secundar blocării circulației normale a bilei din cauza calculilor blocați
  • Pancreatita acută – o afecțiune și complicație severă ce pune in pericol viața. Constă în inflamația pancreasului secundară blocării canalului său principal prin calculi de mici dimensiuni proveniți din colecist. Va fi tradusă prin dureri violente și alterarea profundă a stării pacientului, ce trebuie să se adrese de urgență la medic.

Calculi si pancreatita acuta

Tratamentul litiazei biliare?

Deși durerea ce de regulă apare în cadrul bolii este controlată de pacienți cu diverse diete sau medicamente antispastice, tratamentul chirurgical este singurul capabil să aducă vindecarea completă.

Tratamentul chirurgical al litiazei biliare este reprezentat de colecistectomia laparoscopică – îndepărtarea veziculei biliare împreună cu calculii.

Intervenția chirurgicală se realizează astfel pe cale minimă invazivă, prin abord laparoscopic, evitând intervențiile chirurgicale clasice, cu incizii de mari dimensiuni, greu de suportat de către pacienți.

Avantajele colecistectomiei pe cale laparoscopică sunt reprezentate de :

  • Recuperarea rapidă a pacientului, ce va avea doar 3 incizii de 5mm și 10 mm ce ii conferă posibilitatea de a se mobiliza foarte rapid după operație
  • Discomfort postoperator minim, spitalizare de scurtă durată
  • Risc minim de apariție a complicațiilor plăgilor postoperatorii
  • Inspectarea întregii cavități abdominale și posibilitatea diagnosticării și altor patologii, posibil necunoscute de către pacient

Externarea pacientului cu colecistectomie laparoscopică poate fi realizată inclusiv în primele 24-48 de ore de la operație, în funcție și de starea generală a acestuia, vârsta și posibilele patologii asociate.

Principalele recomandări la externare vor avea în vedere elementele de dietă și evitarea temporară, preț de câteva săptămâni, a unor alimente grase, dar fără a necesita ulterior controale periodice multiple.

youtube placeholder image

Dr. Andrei Ghioldiș, medic specialist chirurgie generală


apendicita-acuta-2-1-1.png

TRATAMENTUL MODERN ACTUAL AL CELEI MAI FRECVENTE URGENȚE CHIRURGICALE

 Apendicita acută este considerată cea mai frecventă urgență chirurgicală, având predominanță la vârstele tinere, dar putând apărea oricând pe parcursul vieții, cu diverse forme evolutive și posibile complicații redutabile.

Principala cauză de apariție a afecțiunii este actual considerată obstrucția apendicelui, ce poate fi dată de acumulare de materii fecale, sub denumirea de coproliți, foliculi limfatici sau paraziți intestinali.

Cum se manifestă o apendicită acută?

Putem suspiciona că suntem la debutul unei apendicite acute prin diverse semne și modificări ale stării noastre generale, ce trebuie să ne alarmeze și să ne oblige la prezentarea la medic, pentru un diagnostic precoce și pentru evitarea formelor complicate ale bolii.

Avem astfel în vedere :

  • dureri abdominale aparute la nivel ombilical ce migrează apoi în partea de jos a abdomenului
  • distensia abdomenului
  • greața și vărsăturile,  pierderea poftei de mâncare

Diagnosticul în această fază a afecțiunii este facil medicului, bine susținut și de analizele de laborator recomandate.

Trebuie însă să ținem cont de formele complicate ale afecțiunii ce pot duce, în cazul prezentării târzii la medic, la forme complicate cu peritonite locale sau generalizate sau abcese, care se vor traduce asupra pacientului cu alterarea severă a stării generale.

Tratamentul apendicitei acute?

Apendicita acută este considerată o urgență chirurgicală extrem de frecventă. Fiind astfel o urgență, se recomandă un tratament precoce instalat, pentru a preveni alterarea stării generale și apariția formelor complicate.

Pacientul diagnosticat cu apendicită acută trebuie internat într-o secție specializată de Chirurgie Generală unde va începe primele secvențe terapeutice ce au în vedere ameliorarea stării generale, în special prin tratament medicamentos initial, ce are în vedere de asemenea pregătirea tratamentului chirurgical.

Este obligatoriu astfel, în acest sens, monitorizarea permanent a pacientului și instituirea tratamentului antibiotic, antisecretor și de reechilibrare hidroelectrolitică.

apendicita acutaTratamentul chirurgical?

Deși este precedat de o serie de tratamente medicamentoase, tratamentul chirurgical este singurul ce poate aduce o vindecare optimă a acestei afecțiuni și este realizat precoce de la momentul diagnosticului.

Actual, evoluția procedeelor moderne și tehnologice medicale, a permis înlocuirea tratamentului chirurgical classic, prin incizii de diverse dimensiuni și cu potențiale complicații locale și generale asupra pacientului, cu tehnicile laparoscopice, a căror avantaje sunt bine cunoscute.

Apendicectomia laparoscopică reprezintă astăzi o tehnică modernă, ce poate fi actual utilizată, în beneficiul pacientului, în orice formă de apendicită acută, singura contraindicație actuală a tehnicii fiind pacientul ce nu suportă, din considerente medicale, anestezia generală.

Avantajele apendicectomiei laparoscopice?

Sunt multiple, punând în prim plan, recuperarea foarte rapidă postoperatorie a pacientului, posibilitatea precoce de mobilizare a acestuia și externarea mai rapidă din serviciul medical respectiv, lucru datorat abordului minimal invaziv, pacientul având la sfârșitul intervenției chirurgicale 3 incizii minime, de doar 5 și 10 mm.

Principalele avantaje ale tehnicii pe care le considerăm utile a fi citate

  • permite inspectarea întregii cavități abdominale și posibitatea diagnosticării și a altor patologii associate, posibil necunoscute de către pacient
  • abordarea cu mai multă siguranță a organului afectat
  • discomfort postoperator minim, recuperare rapidă, spitalizare scurtă
  • risc minim (sub 4% din cazuri) de apariție a complicațiilor de plagă (supurații, eventrații)

Externarea și recomandările la externare?

Externarea pacientului ce a suferit o apendicectomie laparoscopică depinde de mai mulți factori.

  • Starea fizică generală
  • Vârsta și posibilele patologii associate ale pacientului

În cazul unei intervenții chirurgicale clasice și ținând cont de posibilele complicații apărute, spitalizarea pacientului poate dura câteva zile.

La pacientul apendicectomizat laparoscopic, externarea se poate realiza inclusive a doua zi după intervenție, dacă criteriile amintite permit acest lucru, sau la 2-3 zile postoperator, după o monitorizare completă și permanentă a stării acestuia.

Principalele recomandări la externare vor avea în vedere elementele de dietă și de evitarea temporară a unor alimente particulare (prăjeli, afumături, grăsimi).

Tehnica laparoscopică și reintegrarea rapidă socio-profesională sunt în această perioadă cele mai importante elemente, ce nu impun pacientului controale postoperatorii periodice regulate, acestea nemaifiind necesare datorită minimelor incizii pe care acesta le va avea, ce nu necesită îngrijire suplimentară și după externare și a căror vindecare va fi foarte rapidă.

Dr Andrei GHIOLDIȘ, medic specialist chirurgie generala


abces-perianal-2-1.png

Supuraţiile ano –perianale sunt clasificate în:

  • abcese
  • flegmoane
  • fistule perianale.

Aceste suferinţe sunt, de fapt, stadii evolutive ale aceleiaşi afecţiuni.

Simptomatologia este reprezentată de durere şi sindrom infecţios (febră, frisoane, stare generală modificată, etc.).

Tratamentul este esenţial și obligatoriu chirurgical.

 

Abcesul ano-perianal

Abcesul ano-perianal este o colecție cu conținut purulent, dezvoltată în peretele canalului anal sau în țesuturile înconjurătoare.

Abcesul ano-perianal este o urgență majoră, atât prin evoluție, cât și prin complicațiile locale sau generale care pot să apară. Cu cât se intervine mai repede înainte de debutul bolii, vindecarea este mai probabilă, iar riscul de cronicizare, adică riscul de a dezvolta o fistulă se reduce.

În apariția abcesului anal sunt incriminați un număr important de factori:

  • flora microbiană polimorfă care găsește condiții favorabile de multiplicare în grosimea peretelui ano-rectal
  • dezvoltarea florei anaerobe, care dă un caracter de gravitate deosebită infecției, atât pe plan local cât și general
  • unele afecțiuni locale preexistente – hemoroizi, fisuri anale
  • patologia asociată: diabet, tuberculoză, boli cu transmitere sexuală
  • traumatisme –  chiar și cele minore

 

Simptomatologia și examenul clinic

Simptomele care anunță un abces în zona anală sunt următoarele:

  • durerea vie, ce are caracter pulsatil, localizată la nivelul canalului anal sau a zonei înconjuratoare
  • febra
  • endem local, roșeața tegumentelor din jur
  • deformarea regiunii
  • stare generală proastă

Tratamentul

Așa cum am menționat, abcesul anal necesită un tratament chirurgical de urgență. După stabilirea diagnosticului printr-un examen proctologic, tratamentul constă în incizia și drenarea colecției, urmată de tratarea corectă a cavității abcesului pentru a reduce riscul apariției fistulei (infecție cronică, manifestată prin secreție purulentă cvasipermanentă) cu o evoluție imprevizibilă și dificil de tratat.

 

Fistula perianală

Fistula perianală este una din cele mai frecvente supurații ale regiunii ano-rectale, împreună cu abcesele reprezentând 70%. Fistula perianală reprezintă o comunicare inflamatorie între tegumentul din jurul anusului (zona perineală), la nivelul unui abces netratat corespunzător cu drenaj chirurgical, și canalul anal. Anusul este  ultima porțiune din tubul digestiv și pe la nivelul lui trec materiile fecale. Aceste fistule pot fi simple canale sau se pot ramifica. Capetele de la fistula perianală arată ca niște găurele la nivelul pielii, iar din ele se poate scurge puroi și / sau mucus. Fistula perianală este dureroasă, iar pacientul nu se poate poziționa în șezut.

 

Simptomatologia și examenul clinic

Bolnavii cu fistule perianale prezintă secreții cronice cu puroi sau materii fecale, care se observă la nivelul orificiului fistulei. Pot prezenta dureri, edemațierea zonei (înroșire și umflare) sau chiar escoriații. Pacientul poate prezenta în antecendente diverticulite, sindrom de colon iritabil, radioterapie, tratament cu corticosteroizi sau infecție cu HIV. Acestea pot sugera o fistulă mai complexă datorită scăderii imunitații pacientului.

Pentru obiectivarea orificiului primar este necesară efectuarea tușeului rectal (se introduce degetul arătător in canalul anal și se palpează mucoasa digestivă din jur). La nivelul unei cripte glandulare se simte o mică depresiune care este semn de prezență a orificiului.Dacă nu se reușește găsirea orificiului primar, se insuflă aer sau albastru de metilen în cele secundare, facilitând astfel depistarea.

 

Tratamentul

Tratamentul depinde de localizare și de complexitate. Fistula perianală trebuie reparată complet pentru prevenirea recidivei și evitarea lezării mușchilor sfincterului, care poate duce la incontinență anală.

Efectuarea intervenției chirurgicale urmărește eliminarea permanentă a fistulei și corectarea complicațiilor apărute, fără afectarea continenței. Odată cu dispariția fistulei, dispare și durerea cu inflamația și scurgerile anale asociate.

 

Dr Soră Răzvan Dumitru, medic primar chirurgie generală

Dr Sora Razvan Dumitru

 

 

 

 

MEDSTAR General Hospital


punctie-biopsie-mamara-2-1-1024x538.png

Punctie biopsie mamara

  • Ofera diagnosticul de certitudine al cancerului mamar
  • Este aplicabila tuturor tumorilor, chiar si celor cu dimensiuni de doar cativa milimetri
  • Necesita anestezie generala de scurta durata sau anestezie locala
  • Nu necesita spitalizare
  • Este nedureroasa si dureaza in jur de 30 minute

Punctia biopsie mamara se recomanda atunci cand examenele clinice si imagistice sugereaza prezenta cancerului mamar iar medicul trebuie sa cunoasca diagnosticul de certitudine (formatiune benigna/maligna) al zonei modificate pentru a putea incepe tratamentul.

In functie de rezultatul examenului histopatologic se stabileste conduita terapeutica, si anume: terapie chirurgicala, chimioterapie, hormonoterapie, terapie psihologica,etc.

Descoperit in fazele incipiente (stadiul 0 sau 1), cancerul mamar poate fi vindecat in proportie de peste 90%. Punctia biopsie furnizeaza material pentru examinarea histopatologica – unicul examen ce ofera un diagnostic de certitudine al cancerului mamar si care dicteaza conduita terapeutica adecvata.

Punctia biopsie consta in recoltarea a 3-5 mostre dintr-o tumora mamara solida, printr-o metoda chirurgicala, pentru un diagnostic de certitudine. Ulterior, proba recoltata este trimisa pentru a fi examinata histopatologic.

In prealabil, zona sanului este acoperita cu un camp steril, este dezinfectata si anesteziata, fiind apoi patrunsa pentru a preleva esantionul care va fi analizat.

Procedura dureaza 15-30 de minute si este urmata de o compresie manuala asupra zonei punctionate. Pacienta trebuie sa evite efortul fizic, cel putin in urmatoarele 24 de ore dupa interventie. Daca apar dureri, acestea pot fi calmate prin administrarea unor tratamente recomandate de medic.

Inainte cu 3-4 zile de efectuarea punctiei mamare nu se administreaza tratamente anticoagulante sau antiagregante (aspirina, aspenter, heparina).

Pentru efectuarea punctiei mamare nu este necesara internarea pacientei, fiind foarte rapida si eficienta in confirmarea sau infirmarea unui diagnostic. Efectele secundare sunt minime si constau, in general, in echimoze si dureri minime, riscul de infectie fiind foarte redus.

Pentru programari, sunati la 0241-940

MEDSTAR General Hospital




Întrebarea frecventă care i se adresează oricărui pacient supraponderal, sau pe care și-o pune fiecare pacient este: obezitatea, o boala metabolică? Ok. În lumea modernă, obezitatea este o problemă majoră a vieții, ce determină o scădere a speranței de viață și o scădere a calității vietii. Acești doi parametri sunt importanți în evoluția ulterioară a oricărui bolnav obez. Alături de creșterea excesului ponderal, această patologie se poate asocia cu o multitudine de afecțiuni metabolice, nutriționale, cardiovasculare, respiratorii și pulmonare, care conduc toate la scăderea calității vieții.

Cel mai mare dușman al obezității

Cel mai mare dușman al obezității îl reprezintă, din punct de vedere metabolic, diabetul zaharat de tip 2. Aproximativ 20-30% dintre pacienții cu obezitate prezintă aceasta patologie, cu creșterea valorilor glicemice, ajungând ulterior, în evoluția unor boli, la afecțiuni ale altor organe, cum ar fi nefropatia diabetică, arteriopatia diabetică, retinopatia diabetică și toate celelalte afecțiuni care sunt secundare diabetului zaharat, și care afectează calitatea vieții. Dislipidemia este, să zicem, o boală modernă, determinată, în principal, de obiceiurile alimentare nesănătoase, de tip fast-food, care, pe lângă creșterea ponderală, vorbesc aici de obezitate, determină și afectarea, în principal, a stării nutriționale a pacientului si în principal apariția acestor dislipidemii, cunoscându-se importanța controlului periodic a trigliceridelor sau a colesterolului în aceasta patologie – așa-numitul ficat gras, sau steatoza hepatică, pe care acesti pacienți o prezintă într-un procent de aproximativ 60-70%.

Riscurile severe asociate acestui sindrom metabolic pot fi reduse semnificativ prin chirurgia obezității care, la ora actuală, pe plan mondial, poartă denumirea și de chirurgie metabolică, tocmai prin implicarea metabolică a tuturor acestor mecanisme, care permit redresarea sau ameliorarea multor din aceste comorbidități.

Care sunt, de fapt, beneficiile chirurgiei bariatrice?

În primul rând, în afara reducerii excesului ponderal, și aici mi-ar plăcea sa fac o mică paranteză, pentru că vin mulți pacienți, inclusiv tineri, care o consideră doar o intervenție din punct de vedere estetic, doar să arat bine, ceea ce este greșit, eronat înțeles. Este o problemă mult mai complexă, a întregului organism, legată de starea nutrițională și de metabolismul general al organismului, și, pe lângă reducerea excesului ponderal, determină o îmbunătățire semnificativă a calității vieții și a stării generale de sănătate a oricarui pacient care recurge la o astfel de intervenție chirurgicală, într-un anumit moment. Pe de altă parte, permite ameliorarea sau chiar vindecarea unor afecțiuni asociate obezității, și aici ma refer în principal la diabetul zaharat de tip 2, inclusiv acei pacienți insulino-necesitanți, care surprinzător, chiar din primele săptamâni după operație, își reduc dozele de insulină sau chiar sunt forțaăi să renunțe la tratamentul antidiabetic injectabil sau oral, valorile glicemice rămânând undeva în limitele normale pentru tot restul vieții.

Pe lânga acestea, se ameliorează o parte din patologiile asociate, cum ar fi sindromul de apnee de somn, sau Sindromul Pickwick. Pacienții super obezi, cu obezitate depășind un Indice de masă de 50 kg/mp, prezintă disfuncții respiratorii, de multe ori severe, care îi împiedică să desfășoare o activitate profesională și socială corespunzătoare, iar o dată cu reducerea excesului ponderal au o viață normală și o integrare socio-profesională, inclusiv care să le permită o activitate sportivă sau de relaxare în parametri obișnuiți. În primul rând, în afara diabetului și a bolilor metabolice, se rezolvă o parte din celelalte afecțiuni, cum ar fi insuficiența venoasă cronică, steatoza hepatică, acel ficat gras despre care am pomenit, inclusiv afecțiuni osteo-articulare, care determină, din cauza excesului ponderal, o disfuncționalitate, cu dureri pe care pacientul le resimte atât la nivelul coloanei dorsolombare, cât si la nivelul articulației șoldului și genunchiului, favorizând, de cele mai multe ori, apariția coxartrozei sau gonartrozei, o maladie destul de frecventă la pacientul adult sau vârstnic, mai ales în lipsa unei activități sportive
sau activități zilnice de mișcare.

În primul si în primul rând, o dată cu scăderea ponderală, în urma unei astfel de intervenții, pacienții își recapătă încrederea în sine. Este foarte importantă, mai ales la pacientul tânar, care este, de cele mai multe ori, marginalizat din punct de vedere social, sau în colectivitate, la școală, sau la serviciu, după care își recapătă această încredere și voință de a fi sănătos și de a efectua activități curente, ca oricare alt pacient.

Din punct de vedere tehnic, chirurgia laparoscopică este utilizată astpzi cel mai mult pentru intervenții de tip bariatric sau metabolic. Sigur că prima intervenție, la ora actuală, ca și recomandare pe plan mondial, rămâne gastrectomia longitudinală laparoscopică, sau cum se știe „gastric sleeve”. Această intervenție se realizează pe cale laparoscopică și înseamna sau reprezinta îndepartarea unui anumit volum din stomac.

Este o metodă restrictivă, prin care se reduce capacitatea stomacului cu aproximativ 80%, ramânând un stomac mult mai mic de-a lungul micii curburi care permite ingestia, o singură dată, a aproximativ 120-150 ml. Astfel încât, o astfel de intervenție nu modifică cu nimic circuitul digestiv al alimentelor. Ceea ce este un lucru foarte important. De aceea a câștigat foarte multi adepți și la ora actuală, în toate centrele de chirurgie bariatrică, tinde să devină de primă intenție. Este o intervenție relativ scurtă ca timp, aproximativ 1 oră jumătate – 2 ore, este oarecum sigură, recuperarea este foarte rapidă și practic în 48-72 de ore pacientul poate pleca acasă.

Din punctul acesta de vedere, chirurgia bariatrică sub forma de procedee restrictive permite, pe de o parte, o scădere ponderală, iar pe de altă parte, nemodificându-se cu nimic circuitul digestiv, nu sunt modificate absorbția mineralelor și vitaminelor, sau, chiar dacă acestea apar, apar într-un procent mult mai mic. Deci un alt avantaj îl reprezintă o stare nutrițională relativ bună, fără deficite majore de vitamine și minerale, care să impună suplimentarea alimentației orale post-operatorii.

Un alt mecanism important în reducerea excesului ponderal în urma gastric sleeve îl reprezintă și excizarea unei porțiuni din stomac a fundusului sau a corpului gastric, la nivelul căruia se secretă ghrelina, considerată hormonul foamei, astfel încât pacientul nu mănâncă, pentru că nu are o capacitate suficient de mare de a tolera admisia unul volum mai mare de lichide, iar pe de altă parte, fapt deosebit de important, se reduce și senzația de foame, astfel încât pacientul nu mai are acea dorință chinuitoare de a mânca, și apare senzatia de satietate, de lipsă a apetitului.

Tehnica laparoscopică

Tehnica laparoscopică în care se realizează, prezintă o multitudine de avantaje.
În principal, toate avantajele chirurgiei minim invazive, sau așa numitei chirurgii de catifea. Vorbesc aici despre durata scurtă de spitalizare, de aspectul cosmetic sau estetic exceptional, cu absența aproape în totalitate a cicatricilor postoperatorii, cu reducerea durerii postoperatorii, cu reducerea medicamentelor administrate postoperator, cu o reinserție socio-profesională cât mai rapidă și bineînteles, cu reducerea perioadei de convalescență, factori foarte importanți pentru orice pacient care, la aproximativ 10-14 zile, poate să îsi reia activitatea în mod normal, fără a fi impusă o perioadă de covalescență prelungită. Din acest punct de vedere, în Clinica MEDSTAR, unde îmi desfasor activitatea împreună cu întreaga echipă chirurgicală, experiența pe care o avem, și aici pot sa afirm că depășim peste 500 de cazuri, ne permite asigurarea unor condiții foarte bune pentru realizarea acestui tip de procedură chirurgicală cu rezultate bune, cu evoluții excelente din punct de vedere nutrițional și metabolic, iar pacienții sunt externați la 48-72 de ore dupa intervenția chirurgicală.

De ce este importanta echipa?

Echipa, care este multidisciplinară și în care, în afară de latura chirurgicală, un rol important îl are anestezia, anestezia care trebuie să asigure toate condițiile unor parametri funcționali atât în timpul intervenției, cât mai ales și în perioada postoperatorie, reamintind că o bună parte din pacienții supraponderali au un indice de masă care depășește 50, poate 60 kg/mp și nu mai vorbesc aici de obezitate morbidă, vorbesc aici de super super obezitate cu toate afecțiunile asociate, care fiecare din ele ridică riscuri majore în evoluția portoperatorie.

O echipă multidisciplinară, alături de anestezie avem cardiologi, pneumologi, endocrinologi de renume, care pot să recomande, dacă vreți, anumite sfaturi, atât în perioada preoperatorie, cât și mai ales în urmărirea postoperatorie. Sigur că o astfel de intervenție chirurgicală impune, dacă vreăi, efectuarea unor teste sau analize specifice. În mod normal, orice pacient care își dorește să recurgă la o astfel de intervenție chirurgicală, trebuie să aibă prima dată un consult, în principal cu medicul chirurg, care îi va furniza toate datele referitoare la investigațiile care trebuie făcute, la ce înseamnă o astfel de procedură chirugicală și mai ales. care sunt pregătirile pre și postoperatorii. Începusem să vorbim despre analizele care trebuie efectuate. Pornind de la analizele de sânge, din care nu trebuie să lipsească valorile de glicemie sau hemoglobina glicozilată, mai ales la pacienții care se știu cu diabet, hemograma, să nu existe un sindrom anemic, plus celelalte teste hepatice, renale și generale. Alături de acestea, se impune efectuarea unei endoscopii digestive superioare, astfel încât să știm care este calitatea stomacului care urmează sa fie rezecat, o ecografie abdominală și pelvină, pentru a vedea starea organelor și în principal a ficatului, colecistului, pancreasului, rinichilor etc.

O evaluare complexă din punct de vedere cardiologic, care impune efectuarea unei electrocardiograme, dar și a unei ecografii cardiace, pentru a vedea buna funcționare a aparatului cardiocircular, o evaluare complexă pneumologică la care pacientul trebuie să fie supus unei radiografii toracopulmonare obișnuite, și unei probe care se cheamă spirometrie, pentru a vedea activitatea ventilatorie normală și eventual, la pacientții la care se suspicionează sindromul de acnee de somn aceasta poligrafie în care poate fi evaluata functia respiratorie pe parcursul unei nopti, alături de consultul endocrinologic, de consultul preanestezic și nu în ultimul rând de consultul psihologic astfel de bolnavi putând avea în Clinica MEDSTAR o evaluare cât mai complexă, într-un interval cât mai scurt de timp și ulterior decizia terapeutică, în functie de valoarea rezultatelor, se va lua împreuna cu pacientul.

Cui se adreseaza chirurgia bariatrica sau chirurgia obezitatii?

Pacientților, în principal, care prezintă aceasta obezitate morbidă. Obezitatea este definită ca un exces ponderal care se calculează pe baza unei formule, acest Indice de Masa Corporală, care reprezintă un raport între greutate pe înălțime, la pătrat. În mod normal, pacientții care prezintă un IMC mai mare de 40, sau așa numita obezitate morbidă, pot recurge, din punct de vedere nutrițional, la acest gen de terapie, adica terapia chirurgicală. Un alt segment important îl reprezintă pacienții cu comorbidități. Chiar dacă nu au un IMC de 40, vorbesc aici de diabet zaharat sau afecțiuni cardiovasculare și dislipidemice, care pot să recurgă la intervenții de chirurgie bariatrică, chiar daca IMC este mai mic de 40 sau cuprins între 35 și 40 kg/m², dar prezintă aceste comorbidități.

Ce se întâmplă după intervenția chirurgicală?

Sigur că echipa noastră medicală atât din cadrul celei chirurgicale, cât și din cadrul Clinicii MEDSTAR, urmărește rezultatele vindecării imediate chirurgicale și pe de altă parte, și scăderea ponderală, dar și evoluția ponderală și a stării generale pe termen mediu și lung. Ce înseamnă asta? Asta înseamnă că există anumite controale periodice postoperator, la trei, șase luni, 1 an, în care se repetă anumite investigații de laborator, de sânge, și ecografia sau radiografia gastroduodenală, pentru a vedea buna funcționare, atât a complexului gastroduodenal care a fost rezecat, cât mai ales din punct de vedere al rezultatului metabolic și nutrițional. Scopul nostru este să monitorizăm evoluția fiecărui pacient și să surprindem din timp eventualele deficiențe care pot sa apară și bineînțeles să le putem corecta. și vorbesc aici, în principal, de deficiențe de minerale sau de vitamine care trebuie prima dată recunoscute, și ulterior corectare prin administrarea orală de preparate respective.

O altă importanță deosebită o reprezintă modificarea stilului de viață. Intervenția chirurgicala de tipul gastric sleeve, fiind un procedeu restrictiv, nu permite o alimentație normala și este determinată, în principal, de o voință a pacientului de a avea o anumită conduită nutriționala. De aceea, recomandarea noastră și a medicului nutriționist este că în perioada postoperatorie imediată și la distanță, pacienții să înțeleagă că alimentatia este mult mai restrictivă constând în principal, în primele săptamâni, din lichide și ulterior din alimentație semisolidă, bazata în principal pe iaurturi, supe și lichide neîndulcite. Ulterior, vorbesc din lunile a doua și a treia, pacienții pot sa manânce aproape orice diversificat, fara a face abuzuri de anumite categorii de alimente și bineînțeles de a evita tot ce înseamnă zahăr, glucide sau fructoză. Pentru a avea un rezultat bun metabolic, întotdeauna încurajăm, o dată cu scăderea ponderală, reluarea sau începerea activităților fizice importante, astfel încât pacienții să slabeasca armonios și să aibă un stil de viață cât mai normal.

Conf. Univ. Dr. Popescu Răzvan, medic primar chirurgie generală, supraspecializare chirurgia laparoscopică şi bariatrică MEDSTAR General Hospital Constanța

Conf. Univ. Dr. Popescu Răzvan

Medic primar chirurgie generală 
Supraspecializare chirurgia laparoscopică şi bariatrică
Doctor în ştiinte medicale

MEDSTAR General Hospital
Str. Ion Lahovari nr.41



cancerul-colorectal-2-1-1024x538.png

CANCERUL COLORECTAL evident, dupa nume, este o afectiune maligna, apare ca atare în toate tratatele de patologie chirurgicala, si însusi numele de cancer spune tot. Este pentru toata lumea arhicunoscut ca apare ca o tumora, o carne crescuta în interiorul colonului, colonului ascendent, colonului descendent, colonului transvers, lucruri care pot fi diagnosticate în toate spitalele, în toate laboratoarele de imagistica, si pentru ca ne aflam într-un spital privat, si noi putem diagnostica aceasta patologie.

youtube placeholder image

O predispozitie si factori de risc pentru cancerul colorectal putem spune si poate fi luata în considerare, tinând cont de predispozitia genetica, care exista, si sunt anumite gene si teste genetice care se fac, care arata o predispozitie, si aceasta predispozitie se vede si din patologia familiala a pacientilor care o au si care se obtine în urma anamnezei care se face pentru orice patologie de acest gen si pentru toti pacientii, desigur.

Investigatiile sunt multiple iar în ziua de astazi ele sunt specifice si sensibile si detecteaza cu precizie acest tip de afectiune. Vorbim, în special, de câstigul care este obtinut prin endoscopia digestiva inferioara, colonoscopie cunoscuta sub un alt nume, care poate fi efectuata, de asemenea, în toate spitalele si în ambulatoriile de specialitate care sunt dotate cu acest tip de aparatura. Colonoscopia este o investigatie care necesita o aparatura de specialitate, medici de specialitate cu o pregatire speciala, si arata exact tumora si cum este aceasta tumora în interiorul colonului. Tumora care, evident, trebuie sa fie cunoscuta, tipul histologic, si în cursul interventiei, cea mai importanta manevra este cea de biopsie. Se extrage un mic fragment din tesutul tumoral din tumora respectiva, se trimite la analiza, se obtine un buletin histopatologic, care arata exact tipul de tesut tumoral si în aceasta situatie stim exact cu ce avem de-a face, urmând sa se stabileasca tratamentul corect pentru acest pacient.

Pacientii care sunt detectati cu aceasta patologie si anume tumorile de colon, au o simptomatologie care poate fi înteleasa si detectata si se transmite un semnal de alarma pacientului ca sa se adreseze medicului pentru a se prezenta mai repede si sa beneficieze de investigatiile corecte pentru un diagnostic corect si în final pentru un tratament corect.

Printre primele simptomatologii, pot sa apara sângerari în timpul scaunelor, în urma lor o usoara anemie, verificata la acest nivel scazut al hemoglobinei, deci anemia care se instaleaza cu aceste sângerari mici, scaune negre, cu aspect închis, de culoare închisa. Sunt primele semnale care trebuie sa-l trimita pe pacient la medic si sa continue investigatiile.

Un alt simptom este constipatia, care apare destul de des si în unele situatii alterneaza cu diareea. Deci aceste lucruri trebuie sa transmita un semnal de alarma pacientului pentru a se investiga si a se lamuri cu privire la simptomalogia pe care o prezinta. Rareori apar durerile, dar nu pot fi eliminate complet la toti pacientii. Sunt pacienti care prezinta si acest simptom, durerea. Dar nu este un simptom caracteristic pentru tumorile de colon. Evident ca, în faza mai avansata, poate sa apara cu siguranta durerea si alte simptome. Dar vorbim despre cazuri complicate, de situatii depasite în care probabil investigatiile sunt cele care certifica diagnosticul si ulterior tratamentul. Vorbim de o patologie chirurgicala, patologia tumorala a colonului, si aici as face o extensie, patologia tumorala a colonului si rectului. Ele beneficiaza cam de acelasi tip de investigasii, aceleasi mari directii de investigatii, si tratament chirurgical, de asemenea.

Vorbim aici de tratamentul chirurgical ca principal timp al rezolvarii al acestei patologii. Evident, pentru o patologie tumorala, chirurgia nu are altceva de facut decât sa scoata acel tesut afectat, acea tumora de acolo si în mare, tipul de interventie se numeste colectomie. Deci se scoate o parte din colon. Ca acel colon este jumatatea dreapta si se numeste hemicolectomie dreapta, ca este colectomie pe colonul transvers se cheama colectomie segmentara, sau este pe colonul descendent, colonul stâng, hemicolectomie stânga, sau diverse portiuni din colon, colectomii segmentare, sau spre colonul sigmoid, sigmoidectomii, sau colectomii segmentare la acest nivel. Daca tumora este spre rect, se numesc rectosigmoidectomii si se scoate o parte din colon cu tot acel tesut afectat.

Aceasta interventie chirurgicala se realizeaza pe cale deschisa sau, mai recent, pe cale laparoscopica. În clinica noastra, noi putem realiza si pe cale deschisa, si pe cale laparoscopica. Dispunem de toata tehnica necesara pentru a o realiza laparoscopic. Tehnica deschisa înseamna sa avem o incizie la nivelul abdomenului, o incizie care pleaca de la xifoid la nivelul ombilicului si chiar mai jos de ombilic. Si este o operatie deschisa, se deschide întregul abdomen se identifica zona care este afectata, care este deja cunoscuta în urma investigatiilor pe care le-a facut pacientul si se scoate acea portiune de colon.

Evident, în tehnica laparoscopica, dispozitivele pe care le avem ne ajuta foarte mult sa avem o operatie cât mai estetica si cât mai putin agresiva pentru pacient, desi tipul de anestezie este acelasi. Este o anestezie, este o intubatie traheala, pacientul operat este adormit în timpul interventiei chirurgicale. Operatia laparoscopica se realizeaza cu niste dispozitive, niste instrumente, niste tije, niste pense lungi de 30-40 cm care sunt introduse prin niste trocarede 5 mm, de 10 mm, la nivelul abdomenului plasate diferit, în functie de localizarea tumorii si operatia… practic noi mânuim instrumentele în afara organismului iar ele îsi fac treaba
în interiorul organismului, în interiorul cavitatii peritoneale.

Recuperarea dupa interventie, evident, depindede tipul interventiei pe care am ales-o. Interventiile pe cale deschisa necesita un timp de recuperare mai îndelungat. Sunt pacienti care, în urma unei interventii chirurgicale de acest tip, ramân cu un anus contra naturii, cum se spune, o colostoma definitiva. Evident, în aceasta situatie, pacientii ar trebui sa beneficieze, si beneficiaza de o consiliere psihologica. El trebuie sa stie cum sa se îngrijeasca cu un asemenea tip de afectiune. Sunt societati, exista congrese pe aceasta problema si anume îngrijirea colostomei. În situatia fericita în care nu se ajunge la acest tip de problema, cu aceasta colostoma sa stea toata viata, se poate reface tractul digestiv, se realizeaza acea anastomoza între capetele care au ramas, viabile în urma acelei colectomii segmentare si extragerea tesutului afectat. Pacientul are o viata cvasinormala, practic nu are niciun fel de afectiune si crede ca lucrurile sunt, si trebuie sa creada, ca lucrurile merg spre bine si trebuie sa fie bine pentru pacient.

În aceasta situatie, recuperarea pacientului este de câteva zile spre o saptamâna si în urma operatiei deschise, într-o saptamâna pacientul este acasa. Operatia laparoscopica scurteaza aceasta perioada de refacere postoperatorie, la câteva zile, una-doua zile si recuperarea este mult mai rapida, si insertia lui sociala este mult mai facila. Pentru toti pacientii, în special cei care au aceasta restabilire de tranzit evident ca trebuie sa urmeze o dieta, dieta care trebuie sa ajute acea stomoza sa se refaca si sa fie cât mai sigura pentru a nu avea complicatii postoperatorii.

S L Dr Ovidiu Daniel Costea, medic primar chirurgie generala

MEDSTAR General Hospital


hernia-inghinala-2-1-1024x538.png

HERNIA INGHINALA este o afectiunea a canalului peritoneo-vaginal (CPV) alaturi de hidrocel si chistul de cordon. Aceste anomalii curent intalnite la copil au aceeasi origine comuna – absenta de inchidere a CPV.

Incepand cu luna a 3-a de viata intrauterina, peritoneul abdominal formează o prelungire numita CPV, care coboara traversand canalul inghinal in scrot. La baieti, CPV insoteste testiculul in migrarea sa din pozitia lombara pana in scrot; la fetite, acompaniaza ligamentul rotund.

Acest canal se oblitereaza intre luna a 8-a si a 9-a, lasand un cordon fibros, iar in partea sa distala formeaza vaginala testiculului. O anomalie de inchidere a CPV se manifesta la varste diferite ca o hernie, hidrocel sau chist, in functie de largimea canalului si gradul de permeabilitate.

Daca acest canal este total permeabil, la baieti se manifesta ca o hernie inghino-scrotala sau hidrocel comunicant, in functie de largimea canalului, iar la fetite, ca o hernie in care poate hernia ovarul. Un canal partial permeabil, in functie de nivelul de obturatie, se poate manifesta ca o hernie inghinala, chist de cordon sau hidrocel necomunicant.

Tratamentul consta in suprimarea CPV pe cale inghinala, indiferent de anomalie. Aceasta se face printr-o incizie in pliul inghinal inferior pe partea respectiva, se patrunde in canalul inghinal unde se identifica sacul de hernie si se separa de elementele cordonului spermatic. Ulterior, sacul de hernie se ligatureaza la nivelul orificiului inghinal profund, iar excesul se rezeca. Urmeaza inchiderea plagii operatorii pe planuri anatomice. Recuperarea postoperatorie este rapida, necesitand evitatea efortului fizic pentru 2-3 saptamani.

DR CONSTANTIN IONESCU, medic specialist chirurgie pediatrica

MEDSTAR General Hospital

youtube placeholder image

 

 

 


boala-varicoasa-2-1-1024x538.png

Interviu cu Dr RALUCA MELIHOV, medic specialist chirurgie generală, competență flebologie

MEDSTAR General Hospital

 

youtube placeholder image

Boala varicoasă este o afecțiune evolutivă pe care pacienții o percep în primă fază prin vase sparte la nivelul gambelor sau coapselor, sau dilatații venoase tot la acest nivel. Acestea sunt stadiile incipiente.

În stadiile mai avansate apare edemul și apar modificările tegumentare reprezentate de o hiperpigmentare sau chiar, în stadiile finale, de ulcer varicos care este reprezentat de un stadiu foarte grav al bolii varicoase. Este stadiul final în care calitatea vieții pacientului este mult modificată.

Cu alte cuvinte, conform Ghidurilor internaționale, boala varicoasă este o afecțiune cronică, evolutivă și invalidantă. Începând cu stadiul 1, stadiul vaselor sparte și terminând cu stadiul 6, stadiul ulcerului varicos.

Cauzele de apariție ale bolii varicoase sunt reprezentate de obezitate, de sarcină, de ortostatismul prelungit, dar în principal, și din experiența mea, varicele se moștenesc genetic. Am avut destul de mulți pacienți care nu aveau nicio cauză determinantă și cu toate acestea le-a apărut boala varicoasă la vârste mici. Sigur, trebuie să menționăm și modificările hormonale, perturbările hormonale, care apar fie în sarcină,  fie la administrarea de contraceptive, sau din diverse alte cauze care determină apariția bolii varicoase.

Simptomatologia la început nu este foarte zgomotoasă. Pacienții, mai ales pacientele, mai ales doamnele, observă un disconfort de ordin estetic. În stadiul de vase sparte, de telangiectazii, sau de vene reticulare de mici dimensiuni, cum este cazul întâi, disconfortul este mai mult estetic. Rareori pacienții acuză dureri local sub formă de arsură ș.a.m.d.

Începând cu stadiul 2 apare senzația de picior greu, senzația de picior umflat, care se ameliorează la mers și se intensifică atunci când pacientul stă. Fie că stă în picioare, fie că stă mult pe scaun. Acestea ar mai fi simptomele, însoțite de anumit grad de edem la nivelul gleznelor.

În stadiile mai avansate, bineînțeles că simptomatologia este un pic mai zgomotoasă. Modificările tegumentare care apar începând cu stadiul 4 deja îngrijorează pacientul, mai ales că sunt niște modificări ireversibile, iar stadiul de ulcer varicos este un stadiu care modifică foarte mult calitatea vieții pacientului.

Ulcerul varicos este o rană deschisă care, în loc să se închidă, așa cum ne-am aștepta cu toții, apare după un traumatism minim, sau pur și simplu fără niciun fel de motiv, și în loc de a se închide, el se întinde și apar dureri foarte intense la nivelul gambelor și la nivelul rănii respective.

O complicație a lui este suprainfectarea încât dacă acești pacienți nu se prezintă destul de repede la medic, cu atât mai greu va fi de tratat un ulcer varicos. Am avut mulți pacienți la care această rană a evoluat pe parcursul, și nu exagerez, a luni, chiar ani de zile. Sunt persoane cu rană deschisă de un an, de doi ani, pe care reușesc să o mai amelioreze, se deschide din nou, și atunci aceasta reprezintă o mare problemă în evoluția bolii varicoase.

În schimb, pericolul este că simptomatologia incipientă nu este foarte zgomotoasă. Cu cât pacienții nu vin la medic imediat punând această senzație de greutate în picior, de freamăt, de dureri care sunt discrete, dar sâcâitoare, le pun pe seama oboselii, sau pur și simplu nu le iau în seamă. Astfel încât, majoritatea pacienților ajung la medic în stadii mai avansate când bineînțeles și tratamentul este mai dificil de suportat, mai de lungă durată.

De aceea trebuie ca pacienții să se observe, desigur metodele de informare sunt foarte multe acum și ne stau la dispoziție și am observat și eu că pacienții sunt din ce în ce mai informați încât ei vin, se prezintă la doctor, vin în stadii din ce în ce mai bune, mai ales că avem la dispoziție tratamente ambulatorii, tratamente, tehnică de vârf, încât să putem trata aceste stadii.

Pacienții observă venele dilatate, care sunt foarte vizibile, diagnosticul bolii varicoase este preponderent un diagnostic clinic. Încât toată lumea poate să vadă că ceva este în neregulă, că venele s-au dilatat, că lucrul acesta evoluează în timp, că apar pachete varicoase noi. Și atunci, desigur, este un semnal de alarmă pentru ca pacientul să se prezinte la medic.

Boala varicoasă apare la femei într-un procent de 70%. Sunt predispuse prin conformația hormonală, prin faptul că au sarcini. La femei apar varicele și la vârstă mai mică și cu frecvență foarte mare. Dar frecvența, la nivelul populației generale vorbesc acum, din păcate nu s-a modificat în timp cu toate că avem la dispoziție medici flebologi, avem la dispoziție metode de investigație și informații, totuși acest procent de pacienți nu s-a modificat. Există studii de dată recentă 2016, 2017, dar eu am la dispoziție și studiile pe anii trecuți, și același procent din populația generală a țării, care se învârte în jurul a 70% care are o anumită formă de boală varicoasă. Luăm în calcul, bineînțeles, toate stadiile: de la stadiul 1, până la stadiul 6. Și din păcate, acest procent nu este modificat.

Lucrul acesta ar putea să ne pună pe gânduri ținând seamă de faptul că orișicum pacientul nu este predispus să vină la medic în clipa în care nu este foarte presat de simptomatologie. De aceea am ridicat semnalul de alarmă că durerile în boala varicoasă nu sunt foarte intense decât fie în stadiile mai avansate, fie în stadiul de complicație.

Dacă este să intru în discuția legată de complicațiile bolii varicoase, este reprezentată de tromboflebita superficială, de tromboflebita profundă care este foarte gravă, și de ulcerul varicos. Acestea sunt cele mai grave stadii de evoluție ale bolii varicoase.

În clipa în care pacientul ajunge la acest nivel sigur că va veni, într-un fel speriat, sau va veni de urgență, la medic. Stadiul 1 al bolii varicoase se poate trata foarte ușor, se poate trata ambulator, prin scleroterapie. Există niște Ghiduri care prescriu în mod foarte clar și foarte riguros tipul de tratament al fiecărui stadiu al bolii varicoase.

Tratamentul este foarte important să fie adaptat stadiului bolii varicoase. În clipa în care pacientul vine la medic, medicul flebolog, medicul chirurg, îi pune un diagnostic atât de boală, dar și de stadiu al bolii. Și din acest moment tratamentul devine foarte riguros și foarte bine pus la punct. Lucrurile sunt destul de clare în această privință.

În stadiul 1, tratament venotonic și scleroterapie sau laserterapie. Pentru că se pretează în acest stadiu. Începând din stadiul 2, trebuie să punem puțin în balanță gradul în care pacientul este afectat. La o parte dintre pacienți încă se mai pretează tratamentul ambulator prin scleroterapie, dar la marea majoritate se indică tratamentul chirurgical, prin care facem și prevenția recidivelor, nu doar tratamentul bolii la momentul respectiv.

Tratament chirurgical care, sigur, sună un pic pentru pacient, îi sperie puțin, dar la ora actuală există tehnici chirurgicale care nu au de ce să sperie pe nimeni pentru că refacerea este foarte rapidă, complicațiile sunt extrem de rare. Vă spun, număr pe degete dacă pot să spun că există complicații. Pacientul își reia activitatea, iese pe picioare cum s-ar spune, a doua zi postoperator.

Sigur, este necesară o perioadă de repaos ca după orice intervenție chirurgicală dar starea pacientului este foarte bună și în clipa în care vine în stadiul 2 doar se poate face o intervenție care poate să fie și foarte estetică, încât cicatricile să fie puține și de mici dimensiuni. Suturile se fac intratermic încât doamnele să nu se teamă de aspectul urât pe care l-ar putea avea postoperator. Adică lucrurile sunt destul de simple în acest stadiu.

Avem la îndemână alte tehnici decât tehnicile prin smulgere pe care le știe toată lumea probabil și pe care noi le-am abandonat în favoarea unor tehnici mai moderne cum este tehnica Chiva, tehnica flebectomiilor localizate, ș.a.m.d. astfel încât intervenția chirurgicală să fie cât mai eficientă și cât mai ușor de suportat de către pacient. Începând din stadiul 3, lucrurile devin un pic mai complicate în sensul că tratamentul trebuie urmat în mod riguros.

Prezența la doctor trebuie să se facă în mod regulat. Stadiul 3 este stadiul acelor edeme mari care nu se pretează adesea la intervenție chirurgicală. Ele sunt controlate prin eco Doppler, se poartă retenție elastică, se dă tratament medicamentos, se schimbă stilul de viață la recomandările medicului ș.a.m.d.

Începând din stadiul 4, stadiul 5, stadiul 6, care este stadiul de ulcer varicos, tratamentul trebuie să fie cu atât mai riguros. În ce privește ulcerul varicos, ulcerul venos, trebuie să se prezinte pacientul la medic, medicul chirurg, pentru o toaletă foarte atentă, o aseptizare a ulcerului, se ia antibioterapie sistemică, să folosească preparatele topice, preparatele locale prescrise de către medic, să poarte contenția elastică și în unele cazuri se poate face intervenția chirurgicală.

Sigur, cu cât ulcerația este de mai mici dimensiuni, cu atât se închide mai repede. În schimb, pentru acești pacienți există tratament cu pansamente active, tratament chirurgical local, tratament chirurgical general. Așa încât inclusiv pentru ulcerul varicos avem soluție chirurgicală.

Prin urmare, ca o încoronare a ceea ce am discutat până acum, există tratamente pentru boala varicoasă de la stadiul 1, până la stadiul 6. Care, din fericire, ne stau la dispoziție, sunt foarte ușor de accesat, sunt aici în Constanța, aici în Clinica MEDSTAR, încât pacienții se pot adresa, indiferent de stadiu, către flebologie, către medicul chirurg flebolog, și cu cât mai repede, cu atât mai bine, mai ales că, și asta o spun și ca medic, și ca om, prezența la medic sau indicația medicului te informează.

Nimeni nu trebuie să fie neapărat speriat că vine la medic și musai se operează. Dar el trebuie să își cunoască foarte bine starea în care se găsește, stadiul în care se găsește, pentru că am avut foarte mulți pacienți care erau într-un stadiu incipient, într-un stadiu în care tratamentul a fost foarte ușor, și se mirau singuri că au scăpat așa repede, cum se spune între ghilimele.

Am avut și alți pacienți care erau într-un stadiu mai avansat pe care și-l subevaluaseră, așa încât prezența la medic a fost, pot să spun, salvatoare pentru ei. Prin urmare, informarea este foarte importantă iar decizia, bineînțeles, aparține pacientului.

 

Tratamentul Bolii Venoase Cronice a membrului inferior

4 modalități principale de tratament

  • Terapie medicamentoasă
  • Terapie elastică
  • Scleroterapie
  • Tratament chirurgical

 

GHIDUL UNIUNII INTERNATIONALE DE FLEBOLOGIE

Stadiul CEAP 1 reprezentat de teleangiectazii sau vene reticulare cu diametrul până în 3 mm

  • Schimbarea stilului de viață
  • Tratament venotonic
  • Scleroterapie

 

Stadiul CEAP 2 reprezentat de dilatații venoase cu diametrul peste 3 mm

  • Schimbarea stilului de viață
  • Tratament venotonic
  • Contenție elastică
  • Scleroterapie
  • Tratament chirurgical (flebectomii, metoda CHIVA, laser-terapie – în funcție de caz)

 

Stadiul CEAP 3 reprezentat de flebedem

  • Schimbarea stilului de viață
  • Tratament venotonic
  • Contenție elastică

 

Stadiul CEAP 4  reprezentat de eczemă, hiperpigmentare, lipodermatoscleroză  sau atrofie albă

  • Schimbarea stilului de viață
  • Tratament venotonic
  • Contentie elastică

 

Stadiul CEAP 5 reprezentat de ulcer venos vindecat

  • Schimbarea stilului de viață
  • Tratament venotonic
  • Contentie elastică
  • Tratament topic

 

Stadiul CEAP 6 reprezentat de ulcer venos activ

  • Schimbarea stilului de viață
  • Tratament venotonic
  • Contentie elastică
  • Tratament topic
  • Tratament antibiotic

 


diabet-zaharat-tip-2-2-1-1024x538.jpg

Diabetul zaharat  tip 2 poate fi considerat endemic, dacă ținem cont de faptul că în anul 2015, peste 415 milioane de persoane erau afectate de această boală. Datele furnizate de Federația Internațională de Diabet arată de asemenea, că peste 200 de milioane de oameni au această formă a bolii, dar nu au fost diagnosticați.

Dintre persoanele deja diagnosticate, aproape 90% au diabet de tip 2. De la debutul bolii până la apariția manifesărilor clinicepot apare deja complicații cum ar fi boala renală cronică, retinopatie, neuropatie, insuficiență cardiacă. Diagnosticul precoce și tratamentul eficient pot salva vieți și pot preveni sau întârzia semnificativ complicațiile devastatoare ale diabetului.

Diabetul zaharat a dus la aproximativ 5 milioane de decese în 2015.

În ultimii ani s-au făcut progrese semnificative în ceea ce privește medicamentația, administrarea insulinei și tehnologiile de monitorizare a glucozei. Din nefericire, nu toți pacienții și profesioniștii din domeniul medicinei au acces la tehnologiile de ultimă oră. Aproximativ 75% dintre adulții cu diabet zaharat locuiesc în țări cu venituri mici și medii.

Federația Internațională de Diabet a dat o serie de recomandări clinicienilor și pacienților pentru a ușura deciziile în practica de zi cu zi.

 

diabetul zaharat tip 2

Recomandări pentru screening:

–    Să se monitorizeze persoanele cu factori de risc pentru diabet zaharat: copii cu antecedente familiale, vârsta de peste 40 de ani, obezitatea, hipertensiunea arterială

–    Să se folosească testele de screening acceptate la această dată: testul rapid de glucoză, Scorul FINDRISC. Persoanele cu rezultate pozitive la aceste teste vor continua investigațiile pentru certificarea diagnosticului. De asemenea, se recomandă evaluări anuale.

 

Recomandări pentru prevenirea diabetului zaharat tip 2:

–    reducerea greutății corporale cu 5-7%

–   creșterea activității fizice

–   modificarea alimentației zilnice

–   stil de viață sănătos

–    medicii de familie, împreună cu ceilalți specialiști, vor elabora un program de prevenire a diabetului zaharat pacienților cu risc

–    medicamente antidiabetice orale pot fi prescrise persoanelor care nu reușesc în prima etapă să își modifice stilul de viață (alimentație, lipsa activități fizice, fumatul, etc)

Tratamentul modern al diabetului zaharat cuprinde numeroase clase terapeutice, grupate în două categorii: insuline și antibiabetice orale. La această dată au apărut chiar și tratamente injectabile care nu conțin insulină.

În România sunt disponibile toate tipurile de insulină prezente în Europa și aproape toate tipurile de terapii noninsulinice.

 

Recomandări pentru diagnosticarea diabetului zaharat:

–    Utilizarea criteriilor de diagnosticare propuse în prezent de către Organizația Mondială a Sănătății și Federația Internațională de Diabet

–    Testul HbA1c (hemoglobina glucozilată) trebuie luat în considerare ca test de diagnosticare în cazul persoanelor susceptibile de a avea boala pentru a decide modalitatea de tratament și monitorizarea eficientă a acestuia

 

diabetul zaharat tip 2

Recomandări privind controlul glucozei la pacienții cu diabet zaharat tip 2:

–    Valoarea glucozei în cazul acestor pacienți trebuie să fie mai mică cu 7% (53 mg/dL)

–    Reducerea nivelului HbA1c este de dorit, în același timp cu evitarea creșterii în greutate, prin tratamente corespunzătoare

–    Valorile de peste 8% ale HbA1c nu sunt acceptate

–    Nivelul glucozei din sânge sub 3 mg/dL trebuie evitat

 

diabetul zaharat tip 2

Recomandări pentru cura de slăbire:

–    Pacienții supraponderali sau obezi cu diabet zaharat tip 2 ar trebui să reducă aportul caloric zilnic cu până la 500 – 600 de calorii. Atunci când este posibil, ar trebui să se adreseze unui dietetician care să îi ajute să urmeze o dietă cu nivel caloric scăzut (800 – 1200 de calorii pe zi).

–    Persoanele cu diabet zaharat tip 2 ar trebui să consume alimente cu conținut bogat în fibre și cu aport glicemic scăzut

–    Zahărul, dulciurile și băuturile îndulcite trebuie evitate

 

Recomandări pentru activitate fizică:

–    Persoanele cu diabet zaharat tip 2 ar trebui să meargă pe jos cel puțin 150 de minute pe săptămână, la intervale ce nu depășesc 48 de ore

–    Persoanele supraponderale au nevoie de un program mai intens de exerciții fizice pentru a grăbi pierderea în greutate și pentru a evita luarea în greutate

De asemene, se recomandă:

–    Evitarea fumatului

–    Evitarea consumului excesiv de alcool

 

diabetul zaharat tip 2

Recomandări privind chirurgia bariatrică:

–    Clinicienii pot recomanda intervenția chirurgicală bariatrică în cazul pacienților cu diabet zaharat tip 2 și indice de masă corporală ≥35 kg / m², care apoi să fie monitorizați de o echipă bariatrică multidisciplinară pe o perioadă îndelungată

–    Clinicienii ar trebui să informeze pacienții cu IMC cuprins între 30 și 35 kg /m² , când răspunsul la tratamentele normale este scăzut, despre posibilitatea aplicării chirurgiei bariatrice

 

diabetul zaharat tip 2

Recomandări pentru controlul tensiunii arteriale:

  • Tensiunea arterială a pacienților hipertensivi și cu diabet zaharat tip 2 ar trebui menținută la 130 cu 80 mmHg; dacă pacienții sunt mai tineri, există alți factori de risc cardiovascular sau boli microvasculare, această valoare ar trebui scăzută
  • Sarea de masă ar trebui eliminată din dieta acestor pacienți, pentru controlul tensiunii arteriale
  • Pacienții cu tensiune arterială crescută ar trebui să înceapă un tratament cu inhibitori de enzimă de conversie (IEC) sau blocanţi ai receptorilor de angiotensină (BRA)

sursa: www.idf.org

MEDSTAR General Hospital


cancerul-de-san-2-1-1024x538.jpg

Cancerul de san este o problema rezolvabila a zilelor nostre!

Interviu cu prof. univ. dr. Vasile Sarbu, medic primar chirurgie generală, chirurgie vasculară

 

Femeile simt, când își palpează sânii,că le-a apărut ceva, că le-a crescut ceva în glanda mamară, un nodul. Cele mai multe mi-au relatat că au observat acest lucru după ce s-au lovit cumva la sân și legau apariția acestei tumori de această lovitură.

În realitate, acest lucru se întâmplă extrem de rar, ca printr-o lovitură a sânului să apară acolo un hematom, să se organizeze și să dea o tumoră. De obicei, sânii femeilor, a foarte multora dintre femei, au, fie în perioada fertilității lor, în tinerețe, fie la menopauză, fie oricând în viața lor, posibilitatea să dezvolte niște tumori benigne în glanda mamară. Foarte multe probleme se pun în legatură cu aceste tumori benigne.

Pentru că lumea nu știe că cele mai multe dintre aceste tumori deci peste 80% nu sunt cancere. Sunt pur si simplu noduli mamari. Noi le spunem mastoză, mastoză chistică sau mastoză fibrochistică și în general este dependentă de aspectul hormonal al femeii, de viața pe care o duce, de folosirea de anticoncepționale, de stresul în care trăiește, de anumite tulburări hormonale generale ale organismului ei.

Deci femeile sunt foarte predispuse să formeze în glandele mamare astfel de noduli care nu sunt canceroși. Numai că se sperie foarte adesea când își palpează o astfel de tumoră, cred din capul locului că ar putea să fie cancer sau, cele mai multe, au citit sau au aflat că se pot canceriza acești noduli.

Cum diagnosticam o tumora maligna

Marea lor groază este dacă nu cumva este o tumoră malignă sau dacă nu devine malignă. Să vă spun sincer, și pentru noi, pentru doctori, uneori este dificil să îi spunem unei femei dacă o astfel de tumoră pe care ea o simte, o simțim și noi doctorii, dacă este malignă sau este benignă. Noi avem foarte multe semne care ne atrag atenția atunci când această tumoră a degenerat într-un cancer, sau când este din capul locului un cancer.

Aș vrea să asigur femeile care urmăresc această înregistrare că degenerarea în cancer a tumorilor benigne mamare este extrem de rară. De obicei ele sunt benigne, sunt mastoze, sunt adenoame, fibroame dezvoltate în glanda mamară, și rămân așa. Dar există posibilitatea ca uneori, foarte rar, să se transforme în tumori maligne. Și mai mare este posibilitatea ca femeile să nu știe dacă e tumoră benignă sau malignă.

Explorari necesare pentru depistarea cancerului de san

Din acest motiv există un sfat care se dă pe toată planeta, tuturor femeilor, să își palpeze cât pot ele mai frecvent sânii iar de la o vârstă înainte, în special după 40 de ani, dar și cele care se știu că au tulburări endocrine în general, sunt mai glandulare, să zic așa, să își efectueze ecografii ale glandelor mamare sau mamografii, sau tomografii. Sigur că aceste explorări sunt din ce în ce mai complexe și nu este foarte ușor să te hotărăști să te iradiezi, cum zic femeile, să faci o tomografie mamară, dar este bine ca să te examinezi și dacă observi că a apărut o tumoră sau dacă simți o durere în glanda mamară, sau dacă simți ganglioni în axila corespunzătoare unui sân, este bine să te duci la un doctor. Lucrul acesta nu este nici iradiant, nici periculos. E bine să te examineze cineva. E bine să îți facă o ecografie.

Și acest lucru trebuie să îl facă și femeile sănătoase. Mai ales lor le-aș transmite să își examineze sânii. Cât pot de frecvent, obligatoriu după o anumită vârstă, pentru că pot să apară surprize. Tumorile, uneori, sunt atât de mici încât nu se palpează. Sunt uneori ca niște mici calcificări în glanda mamară. Și aceste lucruri simple pot să fie mai complexe, pot să le pună pe gânduri pe ele, dar și pe medic, și aș vrea să spun că din tot ceea ce medicina a reușit de-a lungul evoluției sale foarte lungi a fost să vindece cancerul mamar.

Cancerul de san este vindecabil

Una din cuceririle medicinei moderne este faptul că acest cancer, dacă nu a ajuns într-un stadiu în care nu se mai poate face nimic, dar în acest stadiu sunt multe boli care nu se mai pot vindeca, multe boli vindecabile cum ar fi și tuberculoza, de exemplu, dacă ajunge într-un stadiu extrem de avansat, nu se mai poate face nimic. Dar altfel, CANCERUL MAMAR ESTE O BOALĂ VINDECABILĂ, VINDECABILĂ 100%. Printr-o colaborare dintre medicii chirurgi și medicii oncologi, cancerul mamar se vindecă.

Am bolnave operate de mine acum 20 de ani, 25 de ani, de cancer mamar confirmat pe care le întâlnesc și care sunt la ora actuală bucuroase că trăiesc. Sunt la o vârstă înaintată unele dintre ele, au copii, au nepoți, și îmi povestesc, îmi reamintesc cum le-am operat aici în Constanța cu foarte mulți ani în urmă și cum s-au vindecat de cancer mamar și multă lume se minunează: cum, ați avut cancer și v-ați vindecat? Cancer mamar și v-ați vindecat? Nu. Cancerul mamar este o boală vindecabilă. Cu o singură condiție. SĂ URMEZI PAȘII PE CARE MEDICINA ȚI-I RECOMANDĂ.

Standarde si proceduri la MEDSTAR General Hospital

Și acești pași au un standard al lor. Deci tratamentul cancerului mamar se face după standarde internaționale în centrele unde această problemă este pusă la punct. Un astfel de centru e MEDSTAR General Hospital. În acest centru există standarde de diagnostic și de tratament a cancerului mamar care, desigur, este complex. El presupune și explorări, imagistică pe care poate o facem în afara centrului nostru, presupune o colaborare cu oncologii din Constanța care la rândul lor își au sediul în alte centre din Constanța, dar secvența chirurgicală și conduita terapeutică pentru un cancer mamar este la MEDSTAR General Hospital identică cu aceea pe care, dacă ar pleca o femeie de aici la Roma, sau la Milano, sau la Londra, sau la Madrid, sau în America, ar primi-o exact ca la MEDSTAR. De ce?

Pentru că noi respectăm protocoalele internaționale de diagnostic și de tratament a cancerului mamar. În primul rând, în acest domeniu    a afirma că o persoană are cancer mamar, o femeie are cancer mamar, se face prin examinarea ei, prin investigații imagistice, radiografii, ecografii, analize de laborator etc, dar examenul de care nu ne putem lipsi când formulăm un astfel de diagnostic este analiza piesei, a tumorii care se poate biopsia sau se poate scoate și da la analiză.

Aș putea să vă spun că, din acest punct de vedere, ne situăm și noi pe palierul pe care se situează lumea bună a medicinei la ora actuală în centrele medicale cele mai puternice. Adică, în timpul operației, dacă o femeie vine la clinica de chirurgie de la MEDSTAR, i se efectuează extirparea tumorii, și în timp ce ea este operată, chiar instantaneu, chiar peroperator, extemporaneu, cum zicem noi chirurgii, i se efectuează analiza microscopică a piesei, se vede dacă e cancer sau nu e cancer, și chirurgul poate să decidă asupra viitorului ei. Asupra operației mai extinse sau mai puțin extinse pe care o efectuează.

Ce ar fi particular la noi la MEDSTAR? Particular ar fi că noi am incorporat în strategia noastră terapeutică de cancer mamar ideile moderne care se referă la o operație mai economicoasă în această patologie, în aceste tumori, adică să extirpăm un sector din sân, să lăsăm glanda mamară sănătoasă și întreagă, să nu facem operații neapărat mutilante decât dacă tumora este într-un stadiu extrem de avansat. Dar în stadiile ei mai de început, stadiul 1, stadiul 2, stadiul 3a, efectuăm operații să zic așa de protecție psihică a femeii în care se scoate tumora, i se extirpă de la subraț, de la axilă, ganglionii.

Înclinația Clinicii de Chirurgie de la MEDSTAR  către aceste operații, care în literatură se poartă sub numele de operații de tip Veronesi, pentru că acest Veronesi, cu jumătate de secol în urmă pleda către aceste operații mai puțin mutilante, acest lucru este îmbucurător, zic eu.

În al doilea rând, pentru prima dată în România, la noi la MEDSTAR, și când lucram la Spitalul Județean, am introdus un gest chirurgical care se numește axilopexie, în care gaura care rămâne în axilă, spațiul care rămâne în axilă după ce se scot ganglionii, îl umplem, îl plombăm cu musculatura bolnavei, câteva fire, nu este ceva foarte greu, se apropie mușchii pectorali de mușchii mari dorsali ai toracelui și se închide acest spațiu al axilei, ceea ce este foarte îndrăgit de bolnave pentru că după operație, pe drenurile care se pun timp îndelungat, una două luni, se scurge lichid, limfă, din spațiul care rămâne în axilă după scoaterea ganglionilor, după limfadenectomie, cum zicem noi științific. Ei bine, acest gest pe care l-am introdus în țara noastră și pe care l-am prezentat la congresele de senologie ale României, îl aplicăm, de regulă, aici la MEDSTAR, și femeile se vindecă cu mai puține chinuri postoperatorii, cu mai puțină perioadă de purtare a tuburilor, vreo 2-5 săptămâni, fără să criticăm pe cei care nu îl practică. Este un gest care ne aparține, o metodă pe care noi o îndrăgim și care este spre binele și confortul bolnavei care s-a operat de un cancer de sân.

Altfel, tehnica pe care o facem este tehnică universală, de extirpare a tumorilor, a lanțurilor ganglionare cu mare grijă și de tratament complementar, adjuvant, de mare importanță a oncologilor.

Tehnici moderne de examinare complexa

O achiziție a medicinei actuale în domeniul cancerului mamar este efectuarea, pe lângă examenul la microscop a tumorii, pe lângă examinarea histopatologică sau anatomopatologică cum se spunea clasic, examinarea mai complexă numită imunohistochimică care ar fi asemănătoare cu antibiograma. Când vrei să vezi ce microbi are cineva în urină sau în sânge. Acest examen imunohistochimic ne dă informații mai valoroase despre caracteristicile tumorii și ne ajută în selectarea tratamentelor postoperatorii și ne dă un prognostic mai sigur de vindecare a bolnavei. Acest lucru nu costă foarte mult. Îl fac niște laboratoare cu care noi suntem în colaborare și care lucrează cu Clinica noastră de aici. Eu sfătuiesc pe paciente, atunci când i se spune dacă o doresc, să o ceară, să o efectueze.

Desigur, dacă mă întrebați până unde am ajuns noi cu standardul tratamentului cancerului mamar , desigur nu suntem foarte neglijenți față de sfaturile pe care le dăm familiilor, descendenților femeilor cu cancer mamar care trebuie să își efectueze un control mai riguros de-a lungul vieții, trebuie să se expună, dacă doresc, și la examene genetice, trebuie să își verifice constelația lor endocrină să vadă dacă nu au tulburări de ciclu. Și atunci, ce le-aș spune femeilor. Le-aș spune să nu se teamă de cancerul mamar. Poate că nu e bine să folosească acest termen care este psihologic destul de abrupt, și să folosească termenul de tumoră mamară sau de nodul mamar dar să știe când este vorba de cancer mamar, să nu se teamă de o intervenție chirurgicală, efectuată în clinica noastră pentru că este la standardele cele mai acceptate pe plan european și mondial.

youtube placeholder image


pacientul-oncologic-2-1-1024x538.jpg

Pacientul oncologic

Interviu cu dr. RADU ZAMFIR, medic primar chirurgie generala, competenta transplant hepatic

Gravitatea bolii este aflata de pacient in masura in care este capabil sa o suporte. Daca familia considera ca exista o posibilitate prin care pot ei sa il informeze de o maniera mai treptata, mai graduala, in asa fel incat sa nu il descurajeze din prima, sa nu renunte la orice alta terapie, ceea ce ar fi de evitat, atunci se prefera aceasta varianta.

Greul il preia familia si toate ezitarile lui, toate intrebarile pe care si le pune ulterior, intrebari legate de… va supravietui, nu va supravietui, se va vindeca, nu se va vindeca, si daca este vorba despre o supravietuire limitata, cat va fi aceea.

As vrea sa ma restrang la acei pacienti oncologici care pot beneficia de o sanctiune chirurgicala, la un moment dat, pe parcursul evolutiei bolii. Trebuie sa realizam ca acel pacient are o problema existentiala grava si trebuie, in primul rand, sa avem parte de intelegere pentru el, pentru ca modalitatile prin care el se poate exprima poate sunt discordante, poate sunt altfel decat suntem noi obisnuiti sa relationam cu oamenii zi de zi. De aceea trebuie sa avem parte de intelegere pentru el, dupa care sa ne concentram pe discutiile exacte despre boala, stadiul bolii si stadiul investigatiilor bolii. In ziua de astazi, doar chirurgul nu este suficient pentru a vindeca o astfel de boala.

Tratamentul este unul multidisciplinar, care include un medic oncolog, un gastroenterolog, pacientul fiind, inainte de o interventie chirurgicala, de exemplu, fiind investigat de o maniera extensiva, pentru a sti la ce “ne bagam” efectiv ca interventie si ca amploare a ei, iar ulterior pacientul trebuie sa fie monitorizat de o maniera foarte atenta, trebuie sa fie urmarit la anumite perioade de timp, si aceste lucruri sunt apanajul colegilor care se ocupa cu acest lucru, medici oncologi.

Dr Radu Zamfir ofera consultatii si efectueaza interventii chirurgicale la MEDSTAR General Hospital pentru rezolvarea unor cazuri dificile din patologia chirurgicala hepatobiliopancreatica.

youtube placeholder image


tulburarile-de-mers-2-1-1024x538.jpg

Tulburarile de mers si displazia de dezvoltare a soldului la copii

Cele mai multe prezentări într-un cabinet de chirurgie și ortopedie pediatrică de ambulator se refera la tulburările de mers. Mai ales într-un mediu privat unde medicul are posibilitatea să aloce puțin mai mult timp consultației decât într-un sistem de asigurări de sănătate, și atunci părinții care doresc mai multe informații și mai multe precizări se adresează în primul rând unui cabinet privat unde există această posibilitate ca medicul să stea mai mult timp de vorbă cu familia.

Nu sunt afecțiuni grave. Dar neglijarea lor poate să ducă la fixarea unor atitudini vicioase ale membrelor prin creștere în poziția greșită și să devină definitive. De unde, dacă prezentarea rapidă, precoce, la medic poate să prevină prin mijloace extrem de simple, de obicei nu tratamente ci îngrijire de un anumit tip în sânul familiei, atitudinile respective se corectează în proporție de peste 80%.

Ideal ar fi să nu așteptăm până la apariția semnelor. Recomand cu căldură tuturor familiilor care au copii foarte mici să încerce să facă un control ortopedic, de ortopedie pediatrică, în prima lună de viață, de dorit în jurul celei de-a 15-a zi de viață pentru displazia de dezvoltare a șoldului iar pentru tulburările de mers, în jurul vârstei de 1 an, când începe mersul, chiar dacă observă, chiar dacă nu observă dumnealor niște modificări.

Și să revin puțin la displazia de dezvoltare a șoldului. Este o afecțiune, o stare a șoldului care permite acestuia să se luxeze prin evoluția copilului. Cartilajul cavității cotiloide nu acoperă în totalitate cotilul. Și atunci există posibilitatea ca acesta să sară de la locul lui, spus foarte simplu.

Este o afecțiune care, depistată foarte precoce, până la 3-4 luni, înainte ca acel copil să stea măcar în fund, el se vindecă, se poate vindeca. Este un progres deosebit, ecografia de șold bine efectuată și bine interpretată este salutară. Chiar dacă încă mai sunt medici care nu au încredere în ea din experiența celor care au întemeiat, au făcut această metodă, și din experiența foarte multor clinici de ortopedie pediatrică din Europa și din alte state avansate, printre care Mongolia, evoluția este foarte bună. Am subliniat Mongolia pentru că eu cred că aproape oricine de la noi din țară are impresia că această țară, Mongolia, este mai puțin dezvoltată decât noi. Vreau să vă spun că acolo screeningul pentru depistarea displaziei  de dezvoltare a șoldului se face în prima lună de viață. La noi, statul nu reușește să acopere prin mijloacele lui economice să facă acest screening tuturor nou născuților, așa cum ar fi ideal.

De aceea recomand cu tărie tuturor părinților care doresc, care au posibilitatea, să facă acest screening. Consultația se poate face în mediul privat sau la instituțiile publice care au cabinete de chirurgie și ortopedie de copii. Singura problemă este costul ecografiei, care deocamdată la noi în țară aparține, revine exclusiv familiei.

Dar vă recomand s-o faceți cu seriozitate pentru că până la 3 luni, 3 luni și jumătate copilul dvs poate fi dezvoltat, rezolvat, vindecat, dacă are această afecțiune. Afecțiunea nedepistată la timp mai poate fi tratată și mai târziu dar tratamentul este de data aceasta ortopedic, greoi, poate să dureze mai mult, imobilizări gipsate succesive sau dacă depistarea se face după ce copilul a început să meargă câteodată se lasă cu intervenție operatorie. Cu cât e vârsta mai precoce de depistare a bolii, cu atât este mai bine.

Deci la început se rezolvă cu orteză simplă, apoi cu imobilizări gipsate, cu intervenții chirurgicale simple care se adresează părților moi, simple pentru noi ca profesioniști, dar asta înseamnă o agresiune asupra copilului asta înseamnă griji și îngrijiri din partea familiei, sau, dacă depistarea este chiar târzie, intervențiile operatorii pot fi mai laborioase și cu rezultate mai puțin certe decât așa cum facem în primele luni de viață.

Cea mai mare parte a tulburărilor de mers la care mă refeream la începutul interviului nostru beneficiază de așa-numita talasoterapie care în Constanța este gratuită.Trebuie doar să fie indicată și folosită. Ca orice mijloc natural, nu dă rezultate foarte repede. Trebuie o consecvență în utilizarea lor. Ca să îl pomenesc pe maestrul nostru, profesorul Alexandru Pesamosca, și el constănțean, care spunea că la Constanța e rușinesă ai asemenea boli, având în vedere că ai marea la dispoziție și că primăvara, de când dă firul ierbii și toamna, până cade frunza, acești copii ar trebui să stea pe malul mării.

Pe plajele cel mai puțin amenajate, cele cu pietriș, pentru că nisipul foarte fineste agreat de cei care doresc să se relaxeze. Mersul e bun și pe nisip, decât pe covor sau pe parchet acasă e mai bine pe nisip, dar și mai bine este pe o plajă cu pietriș. Sunt multe situații în care aceste mijloace simple de folosire a plajei mai puțin amenajate și a forței valurilor, talasoterapia, musculatura, ligamentele, musculatura gambei în special, ligamentele articulației gleznei, se întăresc. Sunt mijloace active de corecție care fac foarte mult bine copiilor în dezvoltare, aflați în dezvoltare.

Încă un sfat general, care se adresează tuturor, nu cuiva în mod special, este de a încerca să se desprindă de a-și pune singur diagnosticul pe net. Informațiile pe care le capătă din diverse site-uri sunt destul de puțin științifice. Majoritatea lor sunt date de experiențe personale sunt forumuri între mame care își comunică între ele unde au fost, cum au fost tratați, ce tratament li s-a dat, și recomandă și altora să facă același lucru.

E bun internetul pentru informare dar absența prezentării într-un cabinet medical pentru ca un medic să examineze copilul fizic poate duce la niște greșeli care costă tot pe copil și tot familia. Nu spun că internetul nu are și el beneficiile lui dar el trebuie folosit cu foarte mult raționament și să nu înlocuiască consultația în cabinet. Ce ți-a spus medicul poți să verifici pe internet, pe niște site-uri profesionale.

Și le recomand părinților să procedeze de așa manieră. Încât să nu eludeze consultația fizică în cabinetul unui medic de specialitatea potrivită. Mai există o greșeală pe care o fac mulți părinți. Interesându-se de un medic bun pentru copilul lor, este normal, este firesc, se adresează de multe ori unei rețele nepregătite pentru acest lucru.

Patologia copilului diferă de patologia adultului. De aceea există și specialiști de acest tip. Un medic de adulți în același profil poate să fie extrem de bine pregătit pentru a trata un adult, dar nu înseamnă că este la fel de bine pregătit și în patologia copilului. Copilul este un organism în creștere, nu este un adult în miniatură. Legile după care se rezolvă o problemă pediatrică, chirurgicală pediatrică, ortopedică pediatrică, sunt altele decât cele de la adult. Și răspunsul copilului este altul, de obicei mult mai bun decât al adultului.

Se întâmplă, să știți, să avem această problemă când radiografii ale copiilor acceptate de noi pentru un tratament simplu, neintervențional, sunt contestate de colegii noștri de adulți, care spun părințilorcă trebuie operat. Ar trebui operat dacă ar fi adult.

Deci atunci când există o îndoială despre calitatea serviciului medical acordat pacientuluie bine ca a doua opinie să fie luată de la un specialist de același profil. Din altă parte, nu este nicio problemă. Poate chiar medicul din cabinet să îndrume pacientul la doi-trei specialiști din același domeniu care, hai să spunem, să aibă experiență mai multă decât el.

Dr GABRIELA DASCĂL, medic primar chirurgie ortopedie pediatrică

MEDSTAR General Hospital

youtube placeholder image


apendicita-2-1-1024x538.jpg

Apendicita acută reprezintă o afecțiune inflamatorie a apendicelui cecal, fiind una dintre cele mai frecvente cauze de abdomen acut chirurgical.

Apedicele cecal este o structură tubulară cu o extremitate terminată în deget de mănușă, iar cealaltă extremitate comunicând cu cecul – prima porțiune a colonului. Această conformație poate favoriza obstrucția segmentară a lumenului apendicular cu coproliți, corpi străini (sâmburi) sau viermi intestinali (ascarizi), rezultând o cavitate închisă unde se acumulează mucus. Presiunea crescută din acest segment jenează circulația sanguină din peretele apendicular, având drept consecință zone de ischemie şi necroză parcelară. Aici are loc  perforația apendicelui, cu apariția inițial a peritonitei localizate și, dacă pacientul nu se prezintă la timp la medic, a peritonitei generalizate – afecțiune gravă, caracterizată prin prezența de lichid purulent în întreg abdomenul, cu consecințe nefaste asupra întregului organism.

Dacă evoluţia este mai lentă, atunci acolarea progresivă a anselor intestinale şi a marelui epiploon la apendice prin exsudatul fibrinos determină aderenţe, iniţial laxe, apoi strânse, greu de disociat. Rezultă un plastron sau bloc apendicular. Dar este posibilă o dehiscenţă a organelor aglutinate şi evoluţia spre o peritonită secundară generalizată.

Simptomele în forma tipică de apendicită acută sunt dominate de durerea abdominală ce survine de obicei în plină sănătate sau pe fondul unui uşor disconfort digestiv. Debutul durerii este brusc sau mai insidios, dar creşte în intensitate. Debutul brusc ca o durere paroxistică localizată periombilical sau eventual în epigastru se datorează obliterării lumenului apendicelui prin corp străin. Frecvent durerea se manifestă iniţial în epigastru sau în regiunea periombilicală apoi se localizează după câteva ore sau zile în fosa iliacă dreaptă. Durerea creşte treptat în intensitate şi poate cuprinde apoi întreg abdomenul. La mulţi bolnavi durerea debutează direct în fosa iliacă dreaptă. Durerea devine ulterior continuă. Ca si simptome digestive asociate, însă nespecifice, apare inapetența – precoce și constant, greața și vărsăturile, tulburări de tranzit intestinal – constipație sau diaree. De asemenea poate apărea febra, frisoane, puls crescut. Este de evitat autoadministrarea de antialgice și antibiotice, care pot masca simptomele, sau de purgative, care pot grăbi perforația apendicelui.

Când se prezintă la medic, bolnavul este liniştit, evită orice mişcare şi menţine flexia antalgică a coapsei drepte pe abdomen şi prezintă crispare dureroasă la mişcări. Limba este încărcată, adesea saburală. Dacă tuşeşte, acuză dureri în fosa iliacă dreaptă şi, reflex, apasă şi imobilizează cu ambele mâini peretele abdominal din regiunea fosei iliace drepte. Caracteristic pentru apendicita acută este exacerbarea durerii din fosa iliacă dreaptă la palpare, cu apărare musculară. Aceasta se poate transforma in contractură musculară, inițial limitată la fosa iliacă dreaptă, semn al peritonitei localizate, ulterior extinsă la întreg peretele abdominal în peritonita generalizată.

Nu există un examen de laborator specific pentru apendicită. Totuși, este util un set minim de analize de laborator, cum sunt hemograma, care poate arăta un număr crescut de leucocite, glicemia, transaminaze, uree, cretinina, sumarul de urină pentru a se exclude alte afecțiuni, dar și pentru a evalua pacientul din punct de vedere biologic înainte de intervenția chirurgicală. Femeile vor face un test de sarcină pentru a exclude prezența unei sarcini.

Imagistic, radiografia abdominală poate fi primul test folosit pentru a se exclude alte cauze de durere abdominală. Ecografia abdominală poate arăta prezența de lichid în cavitatea peritoneală și uneori poate vizualiza apendicele inflamat. Este utilă și în excluderea altor afecțiuni abdominale, mai ales cele genitale la femeie sau urinare. În cazul în care diagnosticul de apendicită nu este sigur, poate fi utilizată tomografia computerizată, care are o precizie mai mare decât ecografia în diagnosticarea apendicitei.

Tratamentul recomandat în apendicita acută este cel chirurgical radical, adică apendicectomia, cu excepția plastronului apendicular în care rezoluţia se obţine prin tratament medical: repaus la pat, regim alimentar hidric, reechilibrare hidro-electrolitică şi mai ales prin antibioterapie masivă, iar local se aplică o pungă cu gheaţă. Apendicectomia este indicată la 2-3 luni după răcirea completă obţinută prin tratament medical.

Intervenția chirurgicală efectuată cu scopul îndepărtării apendicelui poate fi efectuată fie pe cale laparoscopică, fie pe cale deschisă, clasică. Intervenția laparoscopică presupune realizarea a 3 sau 4 mici incizii pentru instrumentele laparoscopice si a unei camere de lucru prin insuflarea de CO2 in abdomen. În apendicectomia clasică abordul se face printr-o singură incizie, mai mare, în fosa iliacă dreaptă. Indicația pentru apendicectomia laparoscopică se justifică în sindromul dureros de cadran abdominal inferior drept la femeie, la obezi şi eventual pentru unele considerente estetice. Anestezia folosită în mod uzual pentru apendicectomia clasică este rahianestezia, iar pentru cea laparoscopică, anestezia generală.

Evoluţia bolnavului apendicectomizat este de regulă benignă. Majoritatea pacienților se simt mai bine imediat după operație. Tratamentul postoperator va consta în administrarea pe cale intravenoasă de lichide, antibiotice și de antialgice. Totuși, pot apărea și complicații, mai ales în apendicitele acute cu peritonită neglijată sau survenite la pacienți cu tare asociate: diabet zaharat, obezitate, afecțiuni cardiace, hepatice, renale.

Netratată, apendicita acută evoluează către perforația apendiculară, cu apariția peritonitei localizate, apoi generalizate, șoc toxico-septic, care în cele din urmă duce la deces.

DR DRAGOS BAJAN, medic primar chirurgie generala

MEDSTAR General Hospital


colecist-2-1-1024x538.jpg

Interviu cu Dr DANIEL COSTEA, medic primar chirurgie generala, MEDSTAR General Hospital

 

Ce avem de facut atunci cand, la ecografie, medicul ne spune ca avem colecistul marit?

Ecografia abdominala este o investigatie care in zilele noastre a devenit o investigatie de rutina. Ea poate fi facuta si in cabinetele medicilor de familie, a celor care au aceasta competenta. Cand medicul de familie sau medicul ecografist spune pacientului ca are colecistul marit, acesta intra putin in panica sau nu stie prea multe informatii despre acest lucru. El este indrumat spre medicul specialist, care poate fi un gastroenterolog sau chiar direct spre chirurgie daca acest colecist marit mai contine si altceva inauntru, adica acele pietre care pot fi vazute si detectate tot prin ecografia abdominala.

 

Cum functioneaza colecistul, de ce ajunge sa fie marit?

Acest colecist, sau cum i se spune in limbajul multor pacienti – fiere – contine un lichid bila, care este un produs de secretie al ficatului. Colecistul colecteaza bila, adica in 24 de ore in jur de 800 de ml, 1200 ml, poate si mai mult. Aceasta cantitate difera in functie de regimul alimentar al pacientului si de constitutia si bagajul genetic pe care il are. Acest lichid, intre mese, prin anumite canale ajunge in colecist. Evident, bila are un rol foarte important in digestie, in absorbtia vitaminelor, in absobtia lipidelor, de aici si unul dintre factorii favorizanti ai patologiei colecistului, aparitia diverselor boli si a litiazei biliare, a formarii pietrelor in colecist.

 

Ce simptome avem in cazul colecistului marit?

Durerea apare si este semnul care alarmeaza pacientul, datorita inflamatiei. Este o durere cu o localizare specifica, in etajul abdominal superior, in partea dreapta a abdomenului superior, sub coaste. Oamenii stiu ca atunci cand ii doare in dreapta sus, sub coaste, ori au probleme cu ficatul, ori cu fierea. De aceea este si importanta ecografia, pentru a face diferenta, pentru a sti exact daca problema e la nivelul ficatului sau a colecistului. Alte simptome mai pot fi febra sau varsaturile. Acestea apar atunci cand exista o evolutie mai indelungata a bolii si duc spre o anumita complicatie, acele colici biliare sau chiar un blocaj de catre o piatra a unui canal biliar.

Continuarea interviului, in format video

youtube placeholder image


DSC_0256-2-1-1024x557.jpg

Obezitatea, o boala rezolvabila chirurgical

 Obezitatea reprezinta astazi un flagel al societatii moderne cu proportii epidemice si o problema importanta de sanatate publica, cu repercusiuni majore asupra psihicului individului, comportamentului social si longevitatii.

Read this article in English

Conform Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS), in 2014 peste 1.9 miliarde de adulti erau supraponderali si peste 600 milioane obezi. De asemenea, un numar estimat de 41 milioane de copii sub 5 ani prezentau obezitate. Din aceste considerente, obezitatea este recunoscuta de OMS ca fiind o afectiune cronica progresiva cauzata de factori genetici si de mediu.

Obezitatea este determinata de cresterea consumului de alimente hipercalorice si cresterea sedentarismului in tarile dezvoltate prin prisma locului de munca, a modalitatii de transport si a urbanizarii excesive. De fapt, obezitatea reprezinta o oglindire a stilului de viata modern, occidental, a schimbarilor de mediu si sociale, a procesarii alimentelor si nu in ultimul rand o reflectare a educatiei si a integritatii psihice a omului din zilele noastre, afectat de stres, anxietate, depresie, insomnie.

Obezitatea morbida sau severa apare atunci cand indicele de masa corporala este peste 40 sau peste 35 asociind comorbiditatile specifice obezitatii, acestea fiind reprezentate in principal de diabet zaharat, hipertensiune, accident vascular cerebral, apnee de somn, probleme de reproducere, osteoartrita.

Chirurgia obezitatii sau chirurgia bariatrica s-a dezvoltat in ultimele decade odata cu progresele tehnologice in domeniul chirurgical si cu avantul chirurgiei laparoscopice ce au facut posibila o chirurgie speciala la un pacient special – pacientul obez. Denumita mai nou si chirurgie metabolica, chirurgia bariatrica are avantajul major de a ameliora sau chiar trata bolile asociate obezitatii, in special diabetul zaharat si afectiunile cardiace.

Chirurgia obezitatii reprezinta cea mai eficienta arma in arsenalul terapeutic de care dispune medicina in fata unui pacient cu obezitate morbida si singura in masura sa ofere o scadere ponderala durabila in timp si o “noua viata”, mai buna, pacientului. Chirurgia bariatrica nu este un moft al unei persoane care s-a saturat de diete chinuitoare, este ultima sa sansa la viata.

 

Echipa condusa de S.L. Dr. Razvan Popescu, medic primar Chirurgie Generala cu supraspecializari in Chirurgia laparoscopica si bariatrica efectueaza operatii bariatrice in cadrul MEDSTAR General Hospital, avand o experienta de aproximativ 450 cazuri in ultimii ani. Pacientii cu obezitate sunt evaluati complex in perioada preoperatorie de catre o echipa multidisciplinara reprezentata de nutritionist, endocrinolog, cardiolog, gastroenterolog, pneumolog, chirurg si anestezist dupa un protocol specific, acest pachet de investigatii putand fi efectuat integral in cadrul MEDSTAR General Hospital.

Operatia realizata poarta numele de gastrectomie longitudinala laparoscopica sau sleeve gastric, un procedeu restrictiv ce reduce capacitatea stomacului cu aprox. 80% si care este considerata astazi ca fiind cea mai eficienta operatie bariatrica. Pacientii sunt externati la 3-4 zile postoperator fiind instruiti asupra dietei si regimului de viata postgastric sleeve. Acesta evolutie spectaculoasa este posibila datorita avantajelor pe care le ofera chirurgia laparoscopica sau minim invaziva: recuperare rapida, mobilizare precoce incepand din ziua 2 postoperator, reintegrare socioprofesionala rapida, rezultat cosmetic deosebit (cu miniincizii de pana la 2.5 cm), diminuarea complicatiilor parietale supurative.

Echipa condusa de S.L. Dr. Razvan Popescu, alaturi de Dr. Cristina Dan, medic specialist Chirurgie Generala si Dr. Marius Prazaru, medic specialist Anestezie-Terapie Intensiva, ofera in cadrul MEDSTAR General Hospital o echipa competenta, cu experienta in chirurgia laparoscopica avansata si toate conditiile necesare desfasurarii cu rezultate excelente a interventiilor bariatrice, asigurand totodata consilierea nutritionala corespunzatoare si urmarirea pacientilor pe termen lung pentru a inregistra rezultatele in scaderea ponderala.

DSC_0282
DSC_0256
DSC_0258
DSC_0272
DSC_0273
DSC_0275
DSC_0291

youtube placeholder image


fisura-anala-2-1-1024x538.jpg

FISURA ANALA

Fisura anala este o ulceratie mica de forma triunghiulara, de cele mai multe ori grevata pe cele 2 comisuri anterioara si posterioara a anusului, dar poate fi in orice zona la nivelul circumferintei anale.

Cauza

Poate fi provocata de scaune mai tari sau de o boala diareica. In momentul in care trece bolul fecal se produce durere, durerea contracta muschii sfincterieni, muschii sfincterieni contractati exacerbeaza durerea si nu dau voie fisurii sa se cicatrizeze.

Fisur anala vine ca o complicatie sau o completare la anumite boli cum ar fi boala hemoroidala sau Boala Crohn sau poate sa se formeze independent, totusi pe un teren predispozant pentru ca ea se formeaza in anumite zone cu o circulatie mai precara.

Simptome

Simptomul dominant al fisurii anale este durerea care este vie, atroce, de obicei in timpul sau la scurt timp dupa ce persoana afectata a avut un scaun. Durerea poate fi insotita sau nu de sangerari.

 

Diagnosticul diferential

Se face cu cancerul anal, sancrul sifilitic, ulceratia anala a bolii Crohn, ragadele sau fisurile lineare produse de un scaun tare sau de un examen clinic, care dispar spontan in cateva minute.

 

Tratamentul

Este foarte dificil, pentru ca in cadrul bolii de fisura anala se inchide un cerc vicios in care durerea provoaca spasmul muschilor sfincterieni, spasmul provoaca durerea, iar spasmul nu lasa fisura anala sa se cicatrizeze.

Singura modalitate de a trata fisura anala este de a trata spasmul muschilor sfincterieni, oferind posibilitatea fisurii anale sa se cicatrizeze singura.

Exista trei linii de actiune asupra spasmului muschilor sfincterieni pentru a vindeca fisura anala:

  • topice locale: crème, unguente, care aplicate pe fisura relaxeaza muschiul sfincter intern dand posibilitatea fisurii sa se cicatrizeze. Acest tratament are eficacitate 70%. Daca nu raspunde la acest tratament se trece la o a doua linie terapeutica
  • injectarea de toxina botulinica. Se face in muschiul sfincter intern si ofera posibilitatea fisurii sa se cicatrizeze.
  • ~5-10% din cazuri nu raspund nici la topice locale nici la toxina botulinica, motiv pentru care se intervine chirurgical. Se efectueaza o sfincterectomie interna, care de obicei lasa fisura pe loc. Se sectioneaza 1-1,5 cm din sfincterul intern, se relaxeaza muschiul sfincter intern, dand posibilitatea fisurii sa se vindece.

Durata vindecarii fisurii anale depinde de tratament si poate sa dureze si cateva luni.

 

Complicatiile fisurii anale

Suprainfectia care va duce la saparea unui tunel in tegumente, dand nastere unei fistule perianale.

Tulburarile psihice date de durere, pacientul devine mai nervos, mai irascibil, cu insomnie, cu probleme de colectivitate.

 

Recomandari de preventie a fisurii anale

Prevenirea tulburarilor de tranzit, atat a constipatiei cat si a diareei, printr-o alimentatie cumpatata, fara excese de condimente.

Evitarea statului pe sezut timp indelungat la locul de munca.

Dr RAFIK NIAMANI, medic specialist chirurgie generala

MEDSTAR General Hospital


Insuficienta-venoasa-cronica-2-1.jpg

Insuficienta venoasa cronica

„Insuficienta venoasa cronica reprezinta acea afectiune în cadrul careia este afectata scurgerea normala a sangelui si devine manifesta atunci cand la suprafata pielii apar acele dilatatii venoase sinuoase, anfractuoase, care, pe langa aspectul inestetic, determina asupra pacientului o serie de modificari mai ales in stadiile evolutive
ale acestei afectiuni.

De cele mai multe ori, pacientul se adreseaza medicului de familie, asa ar trebui de cele mai multe ori, dar pacientii vin in cabinetul specialistului si mai ales la chirurgul generalist sau chirurgul vascular fie in forma incipienta cand exista aceste venectazii sau telangiectazii, o faza incipienta a insuficientei venoase cronice, dar de cele mai multe ori vin in aceasta faza cand presiunea hidrostatica la nivelul sistemului venos superficial este foarte crescuta, apar aceste dilatatii venoase sinuoase anfractuoase, si nu numai, de cele mai multe ori ele sunt insotite atat de fenoneme inflamatorii locale, manifestate prin tromboflebita superficiala, varicoflebite, sau în faze avansate, cu ulceratii prezente la nivel tegumentar.

Pacientul vine în cabinet si adreseaza o serie de intrebari. In mintea pacientului se naste intrebarea daca el, indiferent de forma evolutiva pe care o prezinta, poate beneficia de acel tratament de care aude ca se poate efectua fara o interventie chirurgicala. Si atunci raspunsul este: se poate efectua, daca evaluam corect aceasta afectiune. A face un tratament nonchirurgical unui pacient care prezinta deja stadii evolutive avansate ale bolii contravine cu practica pe care noi o cunoastem.”

S. L. Dr. Mihaela Pundiche, medic primar chirurgie generala

MEDSTAR General Hospital

youtube placeholder image


boala-venoasa-cronica-2-1.jpg

Boala venoasa cronica

Boala venoasa cronica este o patologie sistemica, progresiva si invalidanta, conform Ghidului Uniunii Internationale de Flebologie, Evolutia acesteia spre stadii severe (ulcere venoase) poate fi incetinita prin masuri de preventie si prin tratament precoce, adaptat stadiului bolii. Indiferent de stadiul bolii varicoase, tratamentul ar trebui sa consiste intr-o abordare globala si corecta, avand ca obiectiv preventia factorilor predispozanti sau agravanti, diminuarea presiunii venoase, ameliorarea  semnelor si simptomelor, preventia complicatiilor.

S. L. Dr. Raluca Melihov, medic specialist chirurgie generala, competenta flebologie

MEDSTAR General Hospital

youtube placeholder image


chirurgia-bariatrica-2-1.jpg

Chirurgia bariatrica si-a gasit un loc bine definit in tratamentul obezitatii, pe langa multiplete solutii de control si chiar tratament al acestei afectiuni. Obezitatea a devenit o problema de sanatate publica, cu un impact socio-economic in crestere.

Monitorizarea și evaluarea multidisciplinară a pacienților cu diferite grade de obezitate are în final în soluția chirurgicală, rezultatul pe care toți pacienții îl așteaptă și anume scăderea în greutate rapidă, controlată și fără efecte adverse, atunci când soluția chirurgicală și tehnică sunt corect alese.

S. L. Dr. Daniel Ovidiu Costea, medic primar chirurgie generala

MEDSTAR General Hospital

youtube placeholder image


gusa-tiroida-2-1.jpg

Gusa nodulara – ce tradeaza si cum o tratam

Multe femei observă, la un moment dat, că au făcut guşă. Dincolo de partea inestetică, această guşă poate fi primul semn al unei boli grave, ce necesită tratament permanent.

Simptomele pe care le manifestă tiroida bolnavă sunt foarte variate, de la oboseală, palpitaţii, senzaţia de nod în gât, scăderea în greutate, la depresie, căderea părului, constipaţie, anemie, creşterea în greutate. Investigarea tiroidei începe cu efectuarea unei ecografii cervicale, care este cea mai bună metodă imagistică pentru detectarea şi caracterizarea nodulilor tiroidieni, apoi efectuarea câtorva analize de laborator (TSH, FT3, ATPO, etc.), pentru stabilirea statusului funcţional.

Ce este aceasta gusa nodulara?

Guşa nodulară este o afecţiune prevalentă, dar 95 la sută dintre nodulii tiroidieni descoperiţi clinic sau ecografic sunt benigni. Din punct de vedere etiologic, nodulul benign poate fi un focar de tiroidită cronică, nodul dominant într-o guşă polinodulară, adenom folicular, chistiar nodulul malign poate fi carcinom papilar, folicular, slab diferenţiat, anaplastic sau carcinommedular tiroidian. Selectarea nodulilor cu risc de malignitate începe chiar din timpul anamnezei şi examenului clinic, suspiciunea fiind crescută în cazul nodulilor cu creştere continuă, progresivă, însoţită de disfagie, disfonie, disconfort.

Ce investigaţii sunt necesare pentru diagnosticul nodulilor tiroidieni?

Dintre investigaţiile paraclinice, ecografia este cea mai bună metodă imagistică pentru detecţia şi caracterizarea nodulilor tiroidieni, iar puncţia aspirativă cu ac fin este standardul de aur pentru diagnosticul diferenţial preoperator al unei leziuni. De asemenea, dozarea calcitoninei are valoare similară puncţiei aspirative pentru diagnosticul carcinomului medular tiroidian.

Care este atitudinea terapeutica pe care o recomandaţi pacientului tiroidian?

În majoritatea situaţiilor, plecând de la dimensiuni şi aspect ecografic, puncţia aspirativă cu ac fin este cea care precizează riscul de cancer tiroidian şi ghidează atitudinea terapeutică ulterioară. Tratamentul chirurgical este indicat nodulilor cu suspiciune de malignitate sau celor mari, compresivi faţă de celelalte categorii. În concluzie, problema principală legată de nodulii tiroidieni este aceea de a-i selecta pe aceia care necesită tratament chirurgical.

 


ulcer-trofic-venos-2-1.png

Ulcerul venos reprezinta complicatia cea mai redutabila a bolii venoase cronice. El are o prevalenta de aproximativ 2% la persoane de peste 65 ani. In Europa de Vest, 1-3% din bugetul pentru sanatate este alocat pentru ulcerul venos. Boala necesita tratament indelungat, timpul mediu de vindecare variaza intre 12 si 30 saptamani. Se considera ca tratamentul pentru ulcerul venos in regim de spitalizare este de 24 ori mai scump fata de cel din ambulatoriu. De asemenea, timpul de spitalizare este mai scurt in centre dedicate care utilizeaza protocoale terapeutice.

Ecografia Doppler venos

Ecografia are un rol central in obiectivarea leziunilor vasculare generatoare de ulcer de gamba. Pe langa confirmarea etiologiei venoase a ulcerului, ecografia Doppler venos arata existenta refluxului venos si identifica refluxul venelor perforante si existenta trombozei. De aceea este obligatorie in evaluarea preoperatorie si urmarirea postoperatorie a bolnavului.

In ceea ce priveste importanta reducerii presiunii in sistemul venos prin terapia compresiva si prin corectarea refluxului pathologic, rezolvarea hipertensiunii venoase este mai importanta decat alegerea tipului de pansament. Terapia compresiva controleaza edemul, reduce refuxul venos, amelioreaza pompa musculaturii gambei, imbunatateste microcirculatia, stimuleaza fibrinoliza. Compresia prin ciorapi elastici previne recurenta ulcerului, iar adaugarea unui agent antitrombotic vasculotrop amelioreaza hemodinamica sanguine si reface structura peretelui vascular si astfel se grabeste vindecarea ulcerului venos.

Dermatita alergica poate aparea in urma utilizarii in tratamentul topic a unor agenti precum lanolina, antibioticele, antisepticele etc., incidenta ei crescand proportional cu durata ulcerului. Dermatita de contact apare datorita contactului exsudatului abundent cu pielea. Transformarea maligna a ulcerului venos poate fi o cauza a esecului tratamentului, de aceea ulcerul greu vindecabil necesita biopsii multiple.

Ca o regula de buna practica, flebologii recomanda tuturor practicienilor implicati in ingrijirea bolnavilor de ulcer venos cunostinte practice elementare de fiziologie venoasa si fiziopatologie a ulcerului venos.

ECHIPA DE CHIRURGIE VASCULARA MEDSTAR GENERAL HOSPITAL

MEDSTAR General Hospital


chirurgia-bariatrica-2-1.png

În prezent, constănțenii diagnosticați cu obezitate morbidă nu mai trebuie să plece la centre din București sau din țară pentru a beneficia de intervenții din sfera chirurgiei bariatrice (așa-numita „chirurgie a obezității”); tehnici de vârf, de ultimă generație, practicate în SUA și Europa, sunt disponibile pe plan local.


Copyright by MEDSTAR General Hospital 2025