Imaginează-ți un oraș aglomerat într-o dimineață de lucru, cu trotuarele pline de oameni grăbiți să ajungă la serviciu sau la întâlniri. Acum, gândește-te la acest lucru la nivel microscopic – așa arată microbiomul din corpul nostru, format din trilioane de microorganisme (numite și microbiotă, sau microbi) din mii de specii diferite. Microbiomul este considerat chiar un organ de susținere, deoarece joacă numeroase roluri esențiale în funcționarea zilnică a corpului uman.
Dementa nu este propriu-zis o boala, ci un sindrom clinic. Acesta se caracterizeaza prin progresia si persistenta tulburarilor cognitive. De cele mai multe ori, aceasta se intampla in conditiile absentei altor tulburari cu un nivel normal de constienta.
Primul domeniu si cel mai afectat de dementa este memoria. Dar dementa se asociaza adeseori cu tulburari de limbaj, cu tulburari de alta natura, de executie, de judecata, de orientare. Toate acestea fac parte dintr-un tablou complex, in functie de etiologia dementei.
Exista demente asa-zis primare, iar cea mai cunoscuta este dementa de tip Alzheimer. Sau exista demente secundare in care exista o alta conditie care duce la dementa, cum este Coreea cronica Huntigton, cum este boala Parkinson care se asociaza cu dementa. Exista si demente neevolutive, dementa posttraumatica si dementa postanoxica dupa un stop cardiorespirator neresuscitat. Acestea ar fi cauzele cele mai frecvente. Cauze mai rare sunt cauze infectioase – neurosifilisul, boala vacii nebune si de exemplu alcoolul, ca o cauza toxica a dementei.
Tratamentul dementelor este variat. In dementa Alzheimer, care este cea mai frecventa dementa, uneori complicata cu boala cerebrovasculara, avem un tratament demential specific acestei boli, dar care atentie, nu este un tratament curativ, nu vindeca boala, incetineste progresia, evolutia naturala a acestei boli.
Ne confruntam cu o subdiagnosticare a dementelor mai ales de tip degenerativ cum este dementa Alzheimer si din cauza imbatranirii populatiei. In cazul acestui sindrom, varsta are relevanta pentru ca, potrivit studiilor, unul din 15 pacienti cu varsta peste 65 de ani are risc de a face o forma de dementa. Fie ca este Alzheimer, fie ca este o dementa vasculara, o dementa mixta. Aceasta incidenta a bolii creste astfel incat la peste 85 de ani avem unul din 5 pacienti care pot face o forma de dementa.
Ce trebuie retinut este ca in dementa functionalitatea de zi cu zi a pacientului este clar afectata. Boala evolueaza mult timp pana la diagnosticul clinic. Adica, pana cand familia se sesizeaza ca nu este o uitare benigna a varstnicului, de obicei trece o perioada variabila. Deja cand diagnosticam clinic, aceasta boala este avansata din punct de vedere anatomopatologic.
As sfatui pe toata lumea sa fie mai atenta la astfel de manifestari. Pot ascunde boli variate de la lucruri comune la boli foarte grave.
Pierderile de memorie ar putea fi un termen larg pentru mine ca medic. Avem o tulburare cognitiva usoara, o tulburare care face o tranzitie de la o imbatranire normala la dementa propriu-zisa. Numeroase studii au incercat sa vada daca exista vreo relevanta in acest caz. Concluzia a fost ca pacientii identificati cu tulburare cognitiva usoara au risc mai mare de a dezvolta boala Alzheimer fata de populatia normala.
Cauzele pot fi nenumarate. Inclusiv afectiuni psihiatrice la tineri, tumori, infectii, boli cerebrovasculare. Pe langa bolile neurodegenerative propriu-zise, dementa Alzheimer, boala Parkinson etc.
Parerea mea este ca sfatul unui specialist trebuie cerut cat mai repede. Exista de exemplu accidente vasculare care se manifesta exclusiv prin pierderi de memorie de scurta durata. Sau primul semn al unei afectiuni neurodegenerative cum este boala Alzheimer.
Tulburarile de memorie reprezinta o cauza majora a prezentarii pacientului in cabinetul de neurologie, as putea spune de la varste tinere pana la varste inaintate. Mai frecvent la pacientii varstnici, intr-adevar, insa sunt si pacienti tineri care cer ajutor pentru aceste tulburari de memorie.
Exista o serie de teste care se aplica in aceste cazuri, teste serologice, teste imagistice si nu in ultimul rand testele psihologice care identifica domeniul tulburarii de memorie.
