Analize-functia-paratiroidiana-2.png

Analizele de laborator recomandate pentru evaluarea funcției paratiroidiene sunt:

– PTH (intact parathormon)

– Calciu seric și urinar

– Fosfor seric și urinar

– Vitamina D3

Laborator de Analize Medicale

Ce trădează hiperparatiroidismul și cum se poate trata?

Deși cei mai mulți dintre noi sunt familiarizați cu existența și rolul glandei tiroide, totuși puțini știu despre glandele paratiroide, surorile mai mici ale glandei tiroide, care sunt de o importanță vitală pentru organismul nostru.

Glandele paratiroide sunt 4 structuri de dimensiuni foarte mici, situate la nivelul gâtului în regiunea posterioară a glandei tiroide, și contribuie la menținerea constantă a raportului fosfo-calcic în sânge prin intermediul secreției parathormonului.

O calcemie normală este esențială pentru buna funcționare a inimii, a sistemului nervos, a sistemului osteomuscular și a rinichilor. Absorbția calciului în organism este controlată atât de parathormon, cât și de vitamina D3.

Disfuncția glandelor paratiroide nu înseamnă doar osteoporoză sau calculi renali (popular spus „pietre la rinichi”), ci și probleme neuropsihice, ce afectează viața pacientului. Dereglarea funcției glandelor paratiroide poate duce fie la secretarea în exces a parathormonului (hiperparatiroidism), fie la secreția insuficientă a acestuia (hipoparatiroidism).

De cele mai multe ori boala debutează insidios, cu simptome nespecifice, precum oboseală, scăderea capacității de concentrare, tulburări de somn, depresie, astenie și posibil dureri osoase sau urinare excesivă. Dacă afecțiunea nu se depistează în fază incipientă și suferința se prelungește, în timp apar simptome digestive, cardiace, renale, psihice și osoase.

Hiperparatiroidismul determină modificarea concentrațiilor normale de calciu și fosfor în sânge și în urină. Consecințele pe termen lung ale hiperparatiroidismului sunt deshidratare, hipertensiune arterială, tulburări gastrointestinale, litiază renală, osteoporoză și uneori tulburări neuropsihice.

Depistată precoce, dereglarea paratiroidiană se poate trata medicamentos, însă în fazele avansate tratamentul de elecție al hiperparatiroidismului este chirurgical, acesta având o rată foarte mare de succes.

Evaluarea periodică și diagnosticarea precoce a afectării glandelor paratiroide scade riscul de apariție a complicațiilor medicale și crește calitatea vieții pacientului. Diagnosticarea afecțiunilor paratiroidiene se realizează în urma consultului medical din partea medicului de specialitate endocrinologie însoțit de un examen imagistic și de teste de sânge specifice (parathormon, calciu și fosfor seric, calciu și fosfor urinar, vitamina D3).

Analize medicale explicate

Analize medicale Laborator Medstar 2000

MEDSTAR General Hospital


recoltarea-sangelui-la-copii-2.png

Recoltarea unei probe de sange de la un copil este o problema atat pentru parinte, cat si pentru personalul medical. Insa, vrem sau nu, acest lucru se intampla cel putin o data in viata copilului.

Iata cateva sfaturi utile parintilor, pentru a-si ajuta copilul sa treaca mai usor peste momentul recoltarii.

1. Spuneti-I copilului dvs la ce sa se astepte

De obicei, cel mai bine este sa ii spuneti copilului dumneavoastra faptul ca urmeaza sa i se ia o proba de sange. Cand un copil stie la ce sa se astepte, probabil ca se va simti mai putin ingrijorat de ceea ce se va intampla. Pentru majoritatea copiilor, este o idee buna sa le spuneti aceasta cu o zi sau doua inainte de a merge la cabinetul medical sau la laboratorul de analize medicale.

2. Nu va asteptati doar la o intepatura in deget

Parintii fac adesea greseala de a le spune copiilor ca testul lor de sange va necesita doar o intepatura intr-unul din degete. Surpriza unei abordari diferite poate dezavantaja un copil. Cele mai multe teste de diagnosticare necesita o mostra mai mare de sange, care poate fi obtinuta dintr-o vena, nu dintr-un capilar.

3. Distragerea copilului pe parcursul procedurii

Distragerea este de obicei utila pentru orice copil. Cel mai bun mod de a distrage copilul in timpul recoltarii sangelui depinde de varsta copilului.

Copiii de la 12 luni la 2 ani: distrati-va copilul cu jucarii care se misca si fac zgomot. Morisca, baghetele magice si jucariile luminoase functioneaza bine.

Copiii cu varsta intre 3 si 5 ani: aduceti jucaria preferata a copilului la cabinet. Acesta poate tine jucaria in timp ce sangele ii este recoltat. De asemenea, jucariile luminoase si care scot sunete pot ajuta.

Copiii cu varsta intre 6 si 12 ani: jucariile care se aprind si produc zgomote pot ajuta in continuare daca copilul dvs. are aceasta varsta. Jocurile video, jocurile de tipul „cautati si gasiti”, animalele de plus preferate si alte jucarii de acasa pot, de asemenea, ajuta.

Pentru copiii cu varste mai mari puteti folosi imaginatia pentru a le distrage atentia. Spuneti-i copilului dvs. sa-si inchida ochii si sa-si imagineze un loc sau o activitate preferata. De asemenea, ii puteti spune glume sau povestile preferate.

4. Atentie la cuvintele pe care le folositi

Cuvintele pe care le folositi pentru a spune copilului ce se va intampla sunt importante. Utilizati cuvinte care il vor linisti. Spuneti-i ce se va intampla cu cuvinte pe care le poate intelege. Discutati cu copilul dvs. despre ceea ce va vedea, va simti, va auzi si va mirosi.

5. Pregatiti-va pentru “Ouch”

Spuneti-i copilului ca va fi afectat putin, ca va simti un mic disconfort, dar ca totul se va termina foarte repede si raul va disparea. Este bine sa le spuneti copiilor dvs. Si faptul ca recoltarea de sange este dificila chiar si pentru adulti, dar evitati sa-l convingeti copilul dvs. cu afirmatii precum „stai cuminte”, care il vor face sa se simta rusinat.

6. Oferiti-I copilului posibilitatea de a face alegeri

Copiii se simt mai bine atunci cand au un anumit control. Va puteti ajuta copilul sa simta ca are situatia sub control, oferindu-i posibilitatea de a face alegeri. De exemplu, intrebati-l ce ar vrea sa faca cand ajunge la laborator sau la spital. De asemenea, puteti sa-l intrebati daca ar dori sa se joace cu o jucarie anume sau sa auda o poveste favorita in timp ce ii este luat sangele.

7. Ramaneti cu copilul dvs in timpul procedurii

De obicei, parintii sunt incurajati sa ramana si sa-si ajute copilul in timpul recoltarii probei de sange. Parintele poate sta fata in fata cu copilul, in timp ce acesta sta asezat, oferindu-i confort fizic, distragerea atentiei si incredere.”

 

Material preluat de pe www.naturapentrusanatate.com, Cristina Carmen Dascalu

Analize medicale explicate


toxoplasma-2.jpg

Toxoplasma este un parazit intracelular. Testele de laborator sunt indicate pentru diagnosticarea infectiei cu Toxoplasma gondii, un protozoar care infecteaza atat pasarile cat si mamiferele.

Transmiterea bolii se poate face pe cale orala, prin carnea incorect preparata termic, prin fecalele pisicilor, prin sange, transplant de organ sau transplacentar.

Infectia este de cele mai multe ori asimptomatica.

Cea mai frecventa modalitate de transmitere a infectiei de la mama la fat este intrauterina. Complicatiile sunt foarte grave: hidrocefalie, microcefalie, retard mental, convulsii, retinita cronica, cecitate. Din aceasta cauza, este recomandat screeningul pana in saptamana 20 de sarcina.

Posibilitatile terapeutice in cazul infectarii cu Toxoplasma gondii in sarcina sunt avortul (pana in saptamana 20) sau tratamentul medicamentos inainte si dupa nastere.

Primele semne ale infectiei sunt reprezentate de aparitia anticorpilor IgM anti-toxoplasma la aproximativ 5 zile de la infectare. Anticorpii IgG apar dupa 1-2 saptamani de la contact si pot fi detectati timp de cateva luni sau ani.

Valorile normale sunt: IgM, IgG 1:16 – 1:256, ADN absent.

In cazul unor rezultate pozitive ale analizelor, este indicata retestarea printr-o alta metoda sau la un laborator diferit in scopul evitarii reactiilor fals pozitive sau fals negative. In cazul gravidelor la care rezultatele testului au fost pozitive, investigatiile trebuie continuate cu amniocenteza si PCR.

 

Laborator analize medicale

Analize medicale explicate

MEDSTAR General Hospital


fosfor-2.jpg

Fosforul este al doilea element mineral din organism, dupa calciu, si este prezent in orice tesut. In organismul unui adult, fosforul reprezinta 1% din greutatea corporala, adica aprox. 600-700 g, regasit sub forma de fosfati anorganici si organici.

Analiza de laborator este indicata in:

– insuficienta renala

– afectinui osoase

– hiper sau hipoparatiroidism

– nefrolitiaza

– alcoolism cronic

– suspiciune de deficit de vitamina D

Este indicat sa nu se consume alimente cu cel putin 8 ore inaintea recoltarii probei de sange.

Nivelul fosforului din organism este influentat de metabolismul calciului sau de concentratia parathormonului (PTH). De asemenea, pot exista variatii in functie de sezon (valori mai ridicate in lunile mai-iunie, valori mai scazute in lunile de iarna) dar si in functie de momentele zilei (valori crescute dimineata, valori scazute seara).

Valorile normale sunt:

– nou-nascuti: 4,3-9,3 mg/dL

– adulti: 3-4,5 mg/dL

– copii: 4,5-6,5 mg/dL

– varstnici: valori mai scazute (atentie – osteoporoza!)

Rezultatul analizelor de laborator care indica valori scazute se datoreaza unor diete sarace in fosfor, malnutritie, deficit de vitamina D, consum cronic de alcool, hiperparatiroidism, osteomalacie, hipercalcemie, acidoza diabetica, hiperinsulinism. Atletii de performanta sau cei care practica bodybuilding prezinta, de obicei, valori scazute ale fosforului.

Valorile crescute pot indica hipocalcemie, insuficienta renala, metastaze osoase, acromegalie, hipoparatiroidism, sarcoidoza, afectiuni hepatice, acidoza, limfoame, mielom multiplu, anemie hemolitica.

Rezultatele testului pot fi afectate de aportul recent de carbohidrati, de stres (valori crescute), steroizi anabolizanti, antiacide. De asemenea,  copiii prezinta niveluri crescute de fosfor, iar la adulti pot exista diferente si in functie de sezon sau de momentele zilei.

 

Laborator analize medicale

Analize medicale explicate

MEDSTAR General Hospital


citomegalovirus-2.jpg

Citomegalovirusul face parte din categoria virusurilor herpetice. Prin urmare, acesta se caracterizează prin capacitatea de a rămâne latent în organism o lungă perioadă de timp, fără a produce efecte.

CMV poate exista în lichidele corpului, precum urină, salivă, sânge, lacrimi, secretii vaginale, spermă sau laptele matern.

Simptomele prezentate de persoanele la care se activează acest virus pot fi:

–    Oboseală

–    Transpirații pe timpul nopții

–    Febră prelungită

–    Durere în gât și umflarea ganglionilor

–    Scăderea poftei de mâncare / pierderea în greutate

–    Dureri musculare, articulare

În cazul adulților cu sistem imunitar scăzut, CMV poate afecta ochii, plămânii, ficatul, sistemul gastrointestinal sau creierul.

În cazul femeilor însărcinate, virusul se poate transmite la făt, prin placentă. Simptomele manifestate după naștere de bebelușii infectați sunt icter, o pată purpurie apărută pe corp, înălțime și/sau greutate mică la naștere, pneumonie, convulsii.

În urma infecției cu CMV, bebelușii pot dezvolta o serie de dizabilități, precum: pierderea auzului, anomalii oculare, dizabilități mentale, tulburări de atenție, autism, lipsă de coordonare, convulsii. În unele cazuri, poate interveni chiar decesul.

Prezența CMV poate fi depistată prin efectuarea analizelor de laborator, mai exact a testului pentru anticorpii IgG și IgM. Se recomandă efectuarea acestor teste, în cazul femeilor însărcinate, în primul semestru de sarcină.

Femeile însărcinate care au anticorpi, au puține șanse de a transmite copilului infecția. Dar dacă o nouă infecție este depistată în timpul sarcinii, se recomandă amniocenteza.

Laborator analize medicale

Analize medicale explicate

MEDSTAR General Hospital


×