Blefaritele reprezinta inflamatii ale pleoapelor, in special ale marginilor libere palpebrale, superioare si inferioare. Etiologia acestei afectiuni este variata. Cei mai frecventi germeni intalniti sunt:
- Pitirosporum
- Staphilococus aureus
Alti germeni intalniti in aceste afectiuni sunt:
- Streptococus B
- Diplobacilul Morax – Axenfeld
- Escherichia coli
- Haemophilus influenzae
- Candida albicans
Factorii favorizanti sunt:
- Generali: tulburari digestive cronice, tulburari endocrine, terenul artritic, terenul diatezic
- Locali: praful, fumul, umiditatea, radiatiile, frigul, diverse coliruri, cosmetice
Viciile de refractie necorectate determina o stare de congestie cronica, ce poate intretine o blefarita cronica.
Blefaritele cronice favorizeaza aparitia orjeletelor recidivante si a salazioanelor. Complicatiile produse de blefarite sunt: conjunctivitele cronice, conjunctivitele foliculare, keratita punctata si keratita foliculara.
Clasificarea blefaritelor
Din punct de vedere clinic, blefaritele sunt:
- Eritematoasa
- Scuamoasa
- Ulcerativa
Autorii americani clasifica blefaritele dupa nivelul de afectare a marginii libere palpebrale:
- Anterioara
- Posterioara
- Mixta
Tratamentul blefaritelor
Masurile de igiena a pleoapelor se asociaza aplicarii unor unguente cu antibiotice, administrarii de steroizi topici, de lacrimi artificiale, iar in unele situatii chiar administrarii pe cale orala de antibiotice.
“Pentru etiologia si eficienta tratamentului la formele cronice de blefarite intalnite in clinica, consider relevant un studiu realizat in perioada iunie 2006 – iunie 2007 pe un numar de 50 de pacienti ce prezentau simptome si semne de blefarita. Acestia aveau varstele intre 8 si 50 de ani. Dintre acestia, 16 prezentau blefarite cronice, dintre care 3 cazuri au fost asociate cu conjuctivite, 3 cazuri asociate cu keratite superficiale si un caz de blefarita cronica asociata cu epifora si ectropion”, precizeaza Dr Florea Bectas Sena, medic primar oftalmologie.
Potrivit acesteia, studiul a urmarit eficienta tratamentului la cei 16 pacienti, 8 dintre ei primind medicatie conform antibiogramei (lotul I), iar la 8 dintre ei s-au folosit coliruri si unguente antibiotice cu spectru larg (lotul II).
Examenul secretiei conjunctivale s-a efectuat la 8 pacienti, 4 dintre acestia au primit tratament cu unguente si coliruri conform antibiogramei, iar la 4 dintre pacienti s-a administrat si medicatie pe cale orala doxiciclina.
Ca germeni patogeni mai frecventi au fost: stafilococul auriu, streptococul, escherichia coli.
Ceilalti 8 pacienti au fost tratati cu unguente si coliruri antibiotice cu spectru larg de actiune, carora li s-a asociat si tratament pe cale orala cu doxiciclina la 4 dintre ei, cu eritromicina la 2 dintre cazuri si cu tetraciclina la 2 dintre cazuri. La pacientii cu varsta 8-15 ani s-a administrat eritromicina si doxicilina, iar celor cu varste peste 15 ani tetraciclina si doxicilina.
Pacientii au fost urmariti saptamanal timp de 2 luni.
Rezultate studiului au fost urmatoarele: pacientii din primul lot care au fost tratati numai cu unguente si coliruri antibiotice au avut o evolutie trenanta, fata de cei care au fost tratati si cu doxiciclina pe cale bucala. Pacientii din lotul II au avut o evolutie favorabila la o luna de zile nu mai prezentau semnele si simptomele de blefarina, dar profilactic tratamentul cu antibioticul administrat pe cale bucala a continuat timp de o luna, administrandu-se o doza de intretinere. Pacientii nu au prezentat reactii adverse la antibiotice.
Concluzii
Germenii intalniti cu o incidenta mai mare in blefaritele cronice sunt:
- Stafilococul auriu
- Streptococul
- Escherichia coli
Administrarea unor coliruri si unguente cu spectru larg asociata cu administrarea pe cale bucala de doxiciclina, eritromicina sau tetraciclina a condus la vindecarea cazurilor trenante de blefarite cronice.
Tratamentul a durat timp de 2 luni.
