Supuraţiile ano –perianale sunt clasificate în:
- abcese
- flegmoane
- fistule perianale.
Aceste suferinţe sunt, de fapt, stadii evolutive ale aceleiaşi afecţiuni.
Simptomatologia este reprezentată de durere şi sindrom infecţios (febră, frisoane, stare generală modificată, etc.).
Tratamentul este esenţial și obligatoriu chirurgical.
Abcesul ano-perianal
Abcesul ano-perianal este o colecție cu conținut purulent, dezvoltată în peretele canalului anal sau în țesuturile înconjurătoare.
Abcesul ano-perianal este o urgență majoră, atât prin evoluție, cât și prin complicațiile locale sau generale care pot să apară. Cu cât se intervine mai repede înainte de debutul bolii, vindecarea este mai probabilă, iar riscul de cronicizare, adică riscul de a dezvolta o fistulă se reduce.
În apariția abcesului anal sunt incriminați un număr important de factori:
- flora microbiană polimorfă care găsește condiții favorabile de multiplicare în grosimea peretelui ano-rectal
- dezvoltarea florei anaerobe, care dă un caracter de gravitate deosebită infecției, atât pe plan local cât și general
- unele afecțiuni locale preexistente – hemoroizi, fisuri anale
- patologia asociată: diabet, tuberculoză, boli cu transmitere sexuală
- traumatisme – chiar și cele minore
Simptomatologia și examenul clinic
Simptomele care anunță un abces în zona anală sunt următoarele:
- durerea vie, ce are caracter pulsatil, localizată la nivelul canalului anal sau a zonei înconjuratoare
- febra
- endem local, roșeața tegumentelor din jur
- deformarea regiunii
- stare generală proastă
Tratamentul
Așa cum am menționat, abcesul anal necesită un tratament chirurgical de urgență. După stabilirea diagnosticului printr-un examen proctologic, tratamentul constă în incizia și drenarea colecției, urmată de tratarea corectă a cavității abcesului pentru a reduce riscul apariției fistulei (infecție cronică, manifestată prin secreție purulentă cvasipermanentă) cu o evoluție imprevizibilă și dificil de tratat.
Fistula perianală
Fistula perianală este una din cele mai frecvente supurații ale regiunii ano-rectale, împreună cu abcesele reprezentând 70%. Fistula perianală reprezintă o comunicare inflamatorie între tegumentul din jurul anusului (zona perineală), la nivelul unui abces netratat corespunzător cu drenaj chirurgical, și canalul anal. Anusul este ultima porțiune din tubul digestiv și pe la nivelul lui trec materiile fecale. Aceste fistule pot fi simple canale sau se pot ramifica. Capetele de la fistula perianală arată ca niște găurele la nivelul pielii, iar din ele se poate scurge puroi și / sau mucus. Fistula perianală este dureroasă, iar pacientul nu se poate poziționa în șezut.
Simptomatologia și examenul clinic
Bolnavii cu fistule perianale prezintă secreții cronice cu puroi sau materii fecale, care se observă la nivelul orificiului fistulei. Pot prezenta dureri, edemațierea zonei (înroșire și umflare) sau chiar escoriații. Pacientul poate prezenta în antecendente diverticulite, sindrom de colon iritabil, radioterapie, tratament cu corticosteroizi sau infecție cu HIV. Acestea pot sugera o fistulă mai complexă datorită scăderii imunitații pacientului.
Pentru obiectivarea orificiului primar este necesară efectuarea tușeului rectal (se introduce degetul arătător in canalul anal și se palpează mucoasa digestivă din jur). La nivelul unei cripte glandulare se simte o mică depresiune care este semn de prezență a orificiului.Dacă nu se reușește găsirea orificiului primar, se insuflă aer sau albastru de metilen în cele secundare, facilitând astfel depistarea.
Tratamentul
Tratamentul depinde de localizare și de complexitate. Fistula perianală trebuie reparată complet pentru prevenirea recidivei și evitarea lezării mușchilor sfincterului, care poate duce la incontinență anală.
Efectuarea intervenției chirurgicale urmărește eliminarea permanentă a fistulei și corectarea complicațiilor apărute, fără afectarea continenței. Odată cu dispariția fistulei, dispare și durerea cu inflamația și scurgerile anale asociate.
Dr Soră Răzvan Dumitru, medic primar chirurgie generală
