Articole medicale
recoltarea-sangelui-la-copii.png

Recoltarea unei probe de sange de la un copil este o problema atat pentru parinte, cat si pentru personalul medical. Insa, vrem sau nu, acest lucru se intampla cel putin o data in viata copilului.

Iata cateva sfaturi utile parintilor, pentru a-si ajuta copilul sa treaca mai usor peste momentul recoltarii.

1. Spuneti-I copilului dvs la ce sa se astepte

De obicei, cel mai bine este sa ii spuneti copilului dumneavoastra faptul ca urmeaza sa i se ia o proba de sange. Cand un copil stie la ce sa se astepte, probabil ca se va simti mai putin ingrijorat de ceea ce se va intampla. Pentru majoritatea copiilor, este o idee buna sa le spuneti aceasta cu o zi sau doua inainte de a merge la cabinetul medical sau la laboratorul de analize medicale.

2. Nu va asteptati doar la o intepatura in deget

Parintii fac adesea greseala de a le spune copiilor ca testul lor de sange va necesita doar o intepatura intr-unul din degete. Surpriza unei abordari diferite poate dezavantaja un copil. Cele mai multe teste de diagnosticare necesita o mostra mai mare de sange, care poate fi obtinuta dintr-o vena, nu dintr-un capilar.

3. Distragerea copilului pe parcursul procedurii

Distragerea este de obicei utila pentru orice copil. Cel mai bun mod de a distrage copilul in timpul recoltarii sangelui depinde de varsta copilului.

Copiii de la 12 luni la 2 ani: distrati-va copilul cu jucarii care se misca si fac zgomot. Morisca, baghetele magice si jucariile luminoase functioneaza bine.

Copiii cu varsta intre 3 si 5 ani: aduceti jucaria preferata a copilului la cabinet. Acesta poate tine jucaria in timp ce sangele ii este recoltat. De asemenea, jucariile luminoase si care scot sunete pot ajuta.

Copiii cu varsta intre 6 si 12 ani: jucariile care se aprind si produc zgomote pot ajuta in continuare daca copilul dvs. are aceasta varsta. Jocurile video, jocurile de tipul „cautati si gasiti”, animalele de plus preferate si alte jucarii de acasa pot, de asemenea, ajuta.

Pentru copiii cu varste mai mari puteti folosi imaginatia pentru a le distrage atentia. Spuneti-i copilului dvs. sa-si inchida ochii si sa-si imagineze un loc sau o activitate preferata. De asemenea, ii puteti spune glume sau povestile preferate.

4. Atentie la cuvintele pe care le folositi

Cuvintele pe care le folositi pentru a spune copilului ce se va intampla sunt importante. Utilizati cuvinte care il vor linisti. Spuneti-i ce se va intampla cu cuvinte pe care le poate intelege. Discutati cu copilul dvs. despre ceea ce va vedea, va simti, va auzi si va mirosi.

5. Pregatiti-va pentru “Ouch”

Spuneti-i copilului ca va fi afectat putin, ca va simti un mic disconfort, dar ca totul se va termina foarte repede si raul va disparea. Este bine sa le spuneti copiilor dvs. Si faptul ca recoltarea de sange este dificila chiar si pentru adulti, dar evitati sa-l convingeti copilul dvs. cu afirmatii precum „stai cuminte”, care il vor face sa se simta rusinat.

6. Oferiti-I copilului posibilitatea de a face alegeri

Copiii se simt mai bine atunci cand au un anumit control. Va puteti ajuta copilul sa simta ca are situatia sub control, oferindu-i posibilitatea de a face alegeri. De exemplu, intrebati-l ce ar vrea sa faca cand ajunge la laborator sau la spital. De asemenea, puteti sa-l intrebati daca ar dori sa se joace cu o jucarie anume sau sa auda o poveste favorita in timp ce ii este luat sangele.

7. Ramaneti cu copilul dvs in timpul procedurii

De obicei, parintii sunt incurajati sa ramana si sa-si ajute copilul in timpul recoltarii probei de sange. Parintele poate sta fata in fata cu copilul, in timp ce acesta sta asezat, oferindu-i confort fizic, distragerea atentiei si incredere.”

 

Material preluat de pe www.naturapentrusanatate.com, Cristina Carmen Dascalu

Analize medicale explicate


Grupe-de-sange.jpg

Termenul de grupă sanguină (sau grup sanguin) este folosit pentru a caracteriza sângele unui individ în funcție de prezența sau absența unui antigen pe suprafața eritrocitelor acestuia. Majoritatea antigenelor de grup sanguin sunt de natură glicoproteică, oarecum stabile din punct de vedere genetic, unele fiind întâlnite la mai multe specii de mamifere în forme identice. Această trăsătură a lor poate fi invocată drept argument în favoarea unității lumii vii.

Deși aceste antigene sunt prezente și pe leucocite (nu și pe trombocite), în mod curent se consideră că doar eritrocitele prezintă importanță pentru stabilirea grupelor sanguine.

Datorită faptului că reacția antigen-anticorp la care participă antigenele de grup sanguin și anticorpii lor specifici este una de aglutinare (se soldează cu aglutinarea hematiilor) antigenele se mai numesc și aglutinogene, iar anticorpii și aglutinine.

În practica medicală curentă prezintă importanță sistemele AB0 și Rh. Restul sistemelor de antigene sunt utilizate în medicina legală, aplicațiile lor cele mai importante fiind în stabilirea paternității și în diferite anchete de filiație, însă în prezent aceste proceduri tind să fie înlocuite de către analiza ADN.

Importanța grupelor sanguine rezidă în indicarea compatibilității sau incompatibilității dintre donator și primitor în cazul transfuziilor. Teoretic, compatibilitatea reprezintă situația în care întâlnirea antigenului de pe hematii cu anticorpi specifici este exclusă.

Sistemul AB0 se bazează pe existența a două aglutinogene, notate A și B, și a două aglutinine specifice: α (anti A) și respectiv β (anti B).

Landsteiner (considerat descoperitorul sistemului AB0, el primind în 1930 Premiul Nobel pentru aceasta) a observat o regulă a excluziunii reciproce, concretizată în faptul că indivizii care prezintă pe eritrocite un aglutinogen nu au niciodată în plasmă aglutinina omoloagă. Un individ poate dispune de unul, ambele sau de niciunul din aglutinogene. Întotdeauna există aglutinine corespunzătoare aglutinogenului care lipsește, iar când sunt prezente atât A cât și B, nu vor exista aglutinine.

Astfel, există 4 grupe principale în sistemul AB0:

Grupa (Landsteiner) 0, A, B, AB

Grupa (Janský) I, II, III, IV

Aglutinogen (antigen) A, B, A si B

Aglutinine (anticorpi) α și β, β, α

Sistemul Rh clasifică sângele uman după prezența sau absența unor  proteine specifice pe suprafața hematiilor. Determinarea statutului Rh ține cont de cea mai frecventă dintre acestea: factorul D, sau antigenul D.

Indivizii ale căror hematii prezintă antigen D pe membrană sunt considerați Rh+ (pozitiv), ceilalți Rh- (negativ). Spre deosebire de sistemul AB0, în sistemul Rh absența antigenului nu presupune existența anticorpilor specifici; indivizii Rh- nu au în mod normal în ser anticorpi anti D.

Statutul Rh se asociază obligatoriu grupei din sistemul AB0, astfel că „grupa sanguină” este exprimată prin adăugarea semnului + sau – la grupa AB0; de exemplu: A+, B+, 0+, 0- etc. Aceste informații reprezintă minimul necesar în practica medicală pentru realizarea unei transfuzii.

La poporul român, frecvențele sunt apropiate de media globală, cu 86% Rh+, iar ca medie pentru populația europeană se consideră 85% Rh+. Există abateri remarcabile de la medie în cazul unor populații. Spre exemplu, la africani, asiatici și eschimoși, frecvența fenotipului Rh+ este peste 95%.

Problema compatibilității se pune atunci când se dorește realizarea unei transfuzii sanguine. Clasic, în sistemul AB0, există noțiunile de donator universal (cu referire la grupa 0, care nu are aglutinogene) și de primitor universal (cu referire la grupa AB, care nu are aglutinine).

În afară de sistemul AB0, în cazul unei transfuzii este obligatoriu să se țină seama și de grupa Rh+. Sângele Rh+ poate fi primit doar de indivizi Rh+, pe când cel Rh- se poate administra la Rh- și Rh+ fără nici o problemă, deoarece în sistemul Rh nu există anticorpi în absența factorului antigenic.

 

grupele sanguine
Compatibilitate AB0/Rh pentru masă eritrocitară

 

Există numeroase alte sisteme antigenice pe elementele figurate ale sângelui. Singurele lipsite de antigene membranare specifice sunt plachetele. Numărul fenotipurilor posibile, luând în calcul toate aceste sisteme, este de ordinul miliardelor. De altfel, celulele care ajung în organism cu ocazia unei transfuzii, sunt până la urmă distruse de sistemul imunitar în cel mult 7-10 zile, fiind practic imposibilă obținerea unei identități complete între fenotipuile donatorului și ale primitorului.

Dr Elena Ghita, medic specialist hematologie, competenta ultrasonografie generala

MEDSTAR General Hospital

 

 

 


Acces nevazatori

Descarcati programul NonVisual Desktop Acces, care ofera persoanelor cu dizabilitati vizuale posibilitatea de a consulta site-ul nostru.

Apasa AICI

Urmareste-ne pe Facebook

Urmareste-ne pe Facebook

Call Now Button
Page Reader Press Enter to Read Page Content Out Loud Press Enter to Pause or Restart Reading Page Content Out Loud Press Enter to Stop Reading Page Content Out Loud Screen Reader Support