Chirurgia bariatrica si-a gasit un loc bine definit in tratamentul obezitatii, pe langa multiplete solutii de control si chiar tratament al acestei afectiuni. Obezitatea a devenit o problema de sanatate publica, cu un impact socio-economic in crestere.
Multe dintre cauzele externe de imbatranire a pielii sunt determinate de starea generala de sanatate, dar si de deciziile stilului de viata din fiecare zi. Alegerile nesanatoase pot provoca imbatranirea prematura a pielii, iar acest lucru va va face sa pareti in varsta, mai repede.
Primele 2 metode de tratament asigura o improspatare a pielii, aceasta capata luminozitate, creste tonicitatea, se reduc ridurile fine iar celelalte metode contribuie la imbunatatirea considerabila a aspectului,dispar si ridurile mai profunde, in acest fel „se sterg 5-10 ani din varsta” , aparand un aspect intinerit!
Multe femei observă, la un moment dat, că au făcut guşă. Dincolo de partea inestetică, această guşă poate fi primul semn al unei boli grave, ce necesită tratament permanent.
Simptomele pe care le manifestă tiroida bolnavă sunt foarte variate, de la oboseală, palpitaţii, senzaţia de nod în gât, scăderea în greutate, la depresie, căderea părului, constipaţie, anemie, creşterea în greutate. Investigarea tiroidei începe cu efectuarea unei ecografii cervicale, care este cea mai bună metodă imagistică pentru detectarea şi caracterizarea nodulilor tiroidieni, apoi efectuarea câtorva analize de laborator (TSH, FT3, ATPO, etc.), pentru stabilirea statusului funcţional.
Guşa nodulară este o afecţiune prevalentă, dar 95 la sută dintre nodulii tiroidieni descoperiţi clinic sau ecografic sunt benigni. Din punct de vedere etiologic, nodulul benign poate fi un focar de tiroidită cronică, nodul dominant într-o guşă polinodulară, adenom folicular, chistiar nodulul malign poate fi carcinom papilar, folicular, slab diferenţiat, anaplastic sau carcinommedular tiroidian. Selectarea nodulilor cu risc de malignitate începe chiar din timpul anamnezei şi examenului clinic, suspiciunea fiind crescută în cazul nodulilor cu creştere continuă, progresivă, însoţită de disfagie, disfonie, disconfort.
Dintre investigaţiile paraclinice, ecografia este cea mai bună metodă imagistică pentru detecţia şi caracterizarea nodulilor tiroidieni, iar puncţia aspirativă cu ac fin este standardul de aur pentru diagnosticul diferenţial preoperator al unei leziuni. De asemenea, dozarea calcitoninei are valoare similară puncţiei aspirative pentru diagnosticul carcinomului medular tiroidian.
În majoritatea situaţiilor, plecând de la dimensiuni şi aspect ecografic, puncţia aspirativă cu ac fin este cea care precizează riscul de cancer tiroidian şi ghidează atitudinea terapeutică ulterioară. Tratamentul chirurgical este indicat nodulilor cu suspiciune de malignitate sau celor mari, compresivi faţă de celelalte categorii. În concluzie, problema principală legată de nodulii tiroidieni este aceea de a-i selecta pe aceia care necesită tratament chirurgical.
Afecţiune cu consecinţe destul de grave, pacientul cu apnee în somn putând avea ca o consecinţă a acestei boli tulburări ale ritmului cardiac, hipertensiune arterială, accidente ischemice cardiace, accidente vasculare cerebrale, tulburări metabolice (obezitatea, diabetul zaharat), precum şi agravări ale simptomatologiei la pacienţii care au boli obstructive pulmonare.
Apneea în somn reprezintă o întrerupere a fluxului de aer, pacienţii cu apnee acuzând perioade repetitive de sufocare bruscă în timpul somnului. Pacienţii care prezintă această boală au un somn fragmentat de numeroase perioade în care se trezesc datorită acestor pauze în respiraţie şi ca urmare au un somn neodihnitor; netratată, boala poate duce la oboseală cronică, respectiv somnolență la volan și accident rutier sau chiar la moarte subită în somn, prin infarct şi accident vascular cerebral.
Care sunt persoanele predispuse a avea această boală?
Apneea în somn este mai frecventă la persoanele care prezintă creşteri ale circumferinţei taliei şi gâtului, însoţite de sforăit. Există totuşi un procent de 30 % dintre persoanele cu greutate normală care au apnee în somn. Alte persoane care pot prezenta această boală sunt pacienţii cardiaci, diabeticii, unii din pacienţii cu boli obstructive pulmonare. Ar fi de dorit ca tratamentul afectiunilor cronice cum ar fi hipertensiunea, diabetul zaharat, sindromul metabolic, afectiunile cardiace sau cerebrale sa includa si evaluarea somnului.
Cum recunoaştem apneea în somn? Ce simptome prezintă cei afectaţi de această boală?
Boala este uşor de recunoscut, pacienţii prezentând perioade în timpul somnului când au întreruperi ale respiraţiei,întreruperi constatate de partener sau anturaj, sunt sforăitori puternici,au un somn agitat, neodihnitor, se trezesc extrem de obosiţi, au somnolenţă excesivă în timpul zilei, au tulburari de memorie, atenţie şi concentrare datorită perioadelor de privare de somn.
Care sunt consecinţele acestei boli?
Consecinţele sunt extrem de grave. Perioadele de întreruperi ale respiraţiei duc la scăderea oxigenului în sînge pe parcursul nopţii, scădere care afectează în special creierul şi inima. Prin somnolenţa diurna excesiva sindromul de apnee in somn (SAS) netratat poate avea consecinte vitale pentru pacient iar daca pacientul este sofer pe mijloacele de transport in comun, controlor de trafic aerian sau alte meserii in care o decizie gresita poate face victime inocente, riscurile pot fi incalculabile.
Cum se diagnostichează apneea în somn?
Extrem de simplu. Există un aparat numit poligraf care se monteaza seara, pacientul doarme cu acest aparat la domiciliu si il returneaza a doua zi. Parametrii inregistrati sunt fluxul de aer nasobucal, efortul toracic, saturatia oxigenului in sangele arterial, sforaitul, pozitia corpului. Medicul interpreteaza datele obtinute si stabileste daca exista un sindrom de apnee in somn (SAS) si tipul acestuia.
În România aproximativ 4 – 6% din adulţi pot avea sindrom de apnee în somn de tip obstructiv în timpul somnului, adică 1 milion de români suferă de această afecţiune, dintre care doar o mică parte au fost diagnosticaţi.
Pericolul gripei nu a disparut, desi suntem la sfarsitul sezonului rece. Iata ce ne sfatuieste Dr. ANDRA MANOLIU, medic primar medicina de familie la MEDSTAR General Hospital.
– Nu ne-am vaccinat la inceputul sezonului si acum ne incearca gripa. Cum procedam?
– Cand ne incearca primele semne ale gripei, este indicat sa evitam zonele aglomerate, ca sa nu raspandim virusul si altor persoane. Ne adresam medicului de familie, iar acesta ne recomanda concediu medical. La domiciliu, ne tratam cu multe lichide, suplimente de vitamina C si zinc, dar si repaos fizic si somn. De asemenea, trebuie sa aerisim cat mai des incaparea in care stam. Durata acestui tratament este de pana la 4 zile, sau pana cand trece perioada acuta de febra.
– Daca suntem totusi obligati sa iesim din casa?
– In acest caz este indicat sa purtam o masca sau sa avem la noi o batista. Explozia care se produce prin tuse si stranut degaja o mare cantitate de microbi, iar in colectivitati aceasta este garantia ca virusul se raspandeste. Prin urmare, masca este indicata in public, mai ales atunci cand mergem la medic, la banca, la scoala sau in alte institutii de acest gen. Insa nici acasa nu trebuie sa renuntam la masca, pentru ca si cei apropiati trebuie protejati.
– Cine este mai expus la gripa in aceasta perioada?
– Copiii cu varsta mai mica de 7 ani sunt extrem de expusi, pentru ca sistemul lor imunitar nu este complet format. De asemenea, persoanele cu problem imunitare.
– Ce complicatii pot aparea daca nu respectam tratamentul contra gripei?
– Daca ne incapatanam si ducem gripa dupa noi la serviciu, pe langa faptul ca ii imbolnavim si pe colegi, riscam sa ajungem la pneumonie. Adica, in loc stam 3-4 zile acasa si sa ne tratam de gripa, putem sa stam pana la doua saptamani cu tratament pentru pneumonie.
