Articole medicale
nodulii-tiroidieni.png

Dr Romeo Bîtcă, medic specialist în cadrul MEDSTAR 2000 CLINIC ne vorbește despre nodulii tiroidieni, o patologie des întâlnită în practica endocrină și posibilitățile de investigație pentru stabilirea unui diagnostic de monitorizare sau de tratament chirurgical.

„Este un subiect foarte important datorită incidenței foarte mari a acestora, unele studii susțin că, în timpul vieții, un om are cam 50% șanse de a dezvolta noduli tiroidieni și în studii pe grupuri populaționale mari la investigația ecografică acești noduli se descoperă de la 35% până la 50% din pacienți.

De ce este atât de răspândită această patologie? Este o întrebare pe care o primesc frecvent din partea pacienților. De ce apar acești noduli? De ce ajung să se dezvolte?

Din păcate răspunsul este un pic frustrant, nu putem ști cu exactitate cauza de apariție a acestora. Bineînțeles că există o serie de factori incriminați – factori genetici, factori de mediu cum ar fi aportul insuficient de iod, radiațiile ionizante sau patologii tiroidiene autoimune care predispun la apariția nodulilor tiroidieni. Dar un raport de cauzalitate directă pentru apariția acestora nu putem stabili și astfel că nu putem stabili nici măsuri de profilaxie pentru ca acești noduli să nu apară sau să nu crească în dimensiune.

De ce ajunge un pacient cu noduli tiroidieni să ceară un consult endocrinologic?

Simptomatologia nodulilor tiroidieni este destul de silențioasă mai ales în faza incipientă și este în directă legătură cu dimensiunea și poziționarea acestora. De multe ori, un nodul tiroidian este descoperit întâmplător la un examen imagistic de rutină sau atunci când pacientul poate observa anumite modificări în loja anterioară a gâtului.

Un pacient cu nodul tiroidian poate resimți, după cum am spus mai devreme depinde de poziționarea nodulilor în lobii tiroidieni, poate resimți fenomene compresive la nivelul traheei, ceea ce determină dificultăți respiratorii, poate resimți fenomene compresive la nivelul esofagului determinând disfagie sau atunci când un nodul este poziționat mai posterior poate comprima nervii laringieni recurenți, determinând disfonie.

Ce presupune evaluarea complexă a unui nodul tiroidian?

Evaluarea unui nodul tiroidian se desfășoară în mai mulți pași. Primii pași ar fi efectuarea unui profil hormonal, apoi investigația cea mai facilă pentru examinarea nodulului este o ecografie tiroidiană care ne oferă o serie de informații legate de dimensiunile, structura, conturul, vascularizația nodulului.

Nu orice nodul tiroidian este motiv de îngrijorare. De fapt, aproximativ 95% din nodulii tiroidieni se dovedesc a fi benigni.

Un nodul care ridică suspiciuni este un nodu cu consistență fermă de dimensiuni mari sau cu o creștere rapidă. Un nodul apărut la vârstă tânără sau prea înaintată. Un nodul apărut la pacienți de sex masculin, deși nodulii tiroidieni sunt mai frecvent întâlniți în rândul femeilor, atunci când acesta apare la un pacient de sex masculin indică mai multe suspiciuni și trebuie investigat și are un risc mai mare de a se dovedi neoplazic. Un nodul la un pacient, de asemenea, cu un istoric familial de cancer tiroidian sau istoric personal de expunere la radiații. Iar la examenul ecografic un nodul care indică suspiciuni de malignitate este un nodul de dimensiuni mari, cu o structură solidă, cu contur neregulat, cu margini imprecise, are o vascularizație bogată intranodulară, poate prezenta calcificări.

Dacă la examenul ecografic nodulul decelat ridică suspiciuni, putem îndrepta pacientul pentru efectuarea unei puncții biopsii care ne va spune ce tip de celularitate regăsim la nivelul nodulului și va stabili un scor al riscului de malignitate. Atenție! Puncția biopsie stabilește doar un risc de malignitate, un scor de risc de malignitate și nu poate stabili cu certitudine dacă un nodul este malign. Puncția biopsie este un examen citologic, nu este un examen histopatologic. Doar un examen histopatologic al piesei operatorii poate pune diagnosticul 100% cert de malignitate.

În urma biopsiei și coroborării tuturor informațiilor obținute din examenele clinice și paraclinice putem stabili dacă pacientul are întradevăr indicație chirurgicală sau îi putem recomanda monitorizarea periodică.

Monitorizarea ecografică a nodulilor se face la 3, 6 luni și se va urmări dacă nodulul și-a modificat caracteristicile, dacă a crescut în dimensiuni, caz în care se va recomanda intervenția chirurgicală.

În cadrul Clinicii Medstar 2000, pentru evaluarea pacienților cu această patologie, putem efectua în regim de spitalizare de zi consultul endocrinologic, investigații de laborator specifice și suplimentar examinare ecografică.


afectiunile-tiroidei.jpg

Afecțiunile tiroidei reprezintă de departe cea mai frecventă cauză a prezenței la medicul endocrinolog.

Ce este această tiroidă și care este rolul ei? Ei bine, este un organ impar situat la nivelul lojei anterioare a gâtului specializată în sinteza de hormoni tiroidieni. De menționat faptul că hormonii tirodieni au ca materie primă iodul.

Așadar, pentru acei pacienți care din motive subiective renunță la consumul de sare iodată sau elimină iodul din alimentație nu este o decizie foarte corectă deoarece și acest element are un rol foarte important în organism. De asemenea, aș dori să specific faptul că hormonii tiroidieni sunt vitali pentru multiple funcții ale organismului, începând din viața fetală – contribuie la dezvoltarea și creșterea fătului, la dezvoltarea sistemului nervos central, la sistemului nervos central la copil, are multiple efecte asupra funcțiilor cardiovasculare, este implicat în contractilitatea miocardului, este implicat în reglarea metabolismelor glucidic, respectiv lipidic. Este implicat în motilitatea gastrointestinală, în reglarea motilității gastrointestinale.

Dintre afecțiunile tiroidiene despre care aș dori să discut, ocupă un loc fruntaș tiroida cronică autoimună.

Aceasta este o boală cronică inflamatorie a tiroidei, caracterizată de prezența unor anticorpi orientați împotriva propriilor celule tiroidiene. Acești anticorpi produc în timp o distrucție a structurii tiroidiene, a celulelor tiroidiene, motiv pentru care reprezintă și cea mai frecventă cauză de hipotiroidism. La ce categorie de pacienți apare această tiroidită autoimună? La aceia care au o rudă – mamă, frați, surori, cu patologie tiroidiană, cu tiroidită autoimună. Pacienți de sex feminin sunt cei care prezintă o incidență mai crescută a acestei patologii autoimune tiroidiene. Nu am putea spune că există factori determinanți ci factori de risc pentru această patologie. Revenind la manifestările tiroiditei cronice autoimune, ei bine, atunci când anticorpii se pozitivează practic nu există o simptomatologie specifică. Pozitivarea anticorpilor nu dă simptome pacientului. În momentul în care anticorpii au distrus și au incapacitat o bună parte a țesutului tiroidian, bineînțeles că funcția tiroidei o să aibă de suferit. Și repet, în acest context, apare hipotiroidismul.

Deci disfuncțiile tiroidiene sunt cele care sunt însoțite de o serie de simptome, variabile de la pacient la pacient. În cazul hipotiroidismului, am spus, presupune un deficit al hormonilor tiroidieni. Care sunt simptomele cu care pacientul se prezintă? Oboseală, fatigabilitate, somnolență, tulburări de atenție, de concentrare, tendința la constipare, tulburări ale menstruației la femei. Acestea devin fie mai abundente, fie își prelungesc perioada, fie au tendința de a întârzia. De asemenea, pacienții cu hipotiroidism prezintă adeseori și un disconfort cervical anterior, mai ales în condițiile în care tiroidita cronică autoimună poate prezenta și o hipertrofie, o creștere în volum a tiroidei, acea gușă despre care se vorbește. A nu se confunda gușa, adică creșterea în volum a tiroidei, cu acea dispunere neplăcută a țesutului adipos sub bărbie. Gușa este un termen medical, strict asociat modificărilor de volum ale tiroidei.

Care este tratamentul pacienților cu hipotiroidism? Ei bine, îi dăm tiroidei practic, îi dăm organismului practic ce îi lipsește. Adică hormoni tiroidieni, acea levotiroxină care, dintr-un moment al vieții este inevitabil și nu creează dependență, așa cum se crede, este un necesar pentru ca organismul să funcționeze în parametri normali. Altfel, tendința pacienților sau tendința simptomelor este să se agraveze într-un sens destul de neplăcut și ireversibil. În cealaltă extremă, în cazuri extrem de rare, tiroidita cronică autoimună poate să debuteze cu hipertiroidism sau tirotoxicoză. De regulă, acest proces este unul cumva limitat, ușor de tratat medicamentos iar în majoritatea cazurilor evoluția hipertiroidismului va fi de fapt către extrema cealaltă, de hipotiroidizare. Debutează așa, printr-un proces mult mai impresionant, un exces de producție de hormoni tiroidieni, după care resursele s-au epuizat și pacientul rămâne în extrema hipotiroidismului. Așadar, și în cazul acesta, tratamentul necesar este cel cu levotiroxină.

O altă patologie autoimună tiroidiană despre care aș vrea să discut este Boala Graves. Este mult mai impresionantă ca simptomatologie comparativ cu tiroidita cronică autoimună, care la debut poate să fie asimptomatică sau simptomele pot fi cumva nespecifice, pe când Boala Graves impresionează prin simptomele pe care pacientul le prezintă: transpirație, scădere în greutate, insomnie, agitație, un tranzit intestinal accelerat. Un element foarte, foarte specific Bolii Graves o reprezintă afectarea oculară. Practic, în acest caz, acei anticorpi pot afecta și țesutul retroorbital și apare acea exoftalmie pe care adesea unii pacienți o pot asocia. Variază acest aspect. Nu toți pacienții cu Boală Graves vor prezenta o exoftalmie sau manifestările oculare nu o să fie la fel de severe la orice pacient cu Boală Graves. De menționat faptul că pacienții fumători sunt mult mai susceptibili de a avea formă mai severă a oftalmopatiei.

Tratamentul în cazul Bolii Graves presupune administrarea de antitiroidiene de sinteză, medicație care are rolul de a bloca sinteza hormonală în exces, și bineînțeles odată cu regresia simptomatologiei, pacientul în cele din urmă va fi îndrumat către serviciul de chirurgie întrucât Boala Graves este o boală care evoluează în pusee de activitate, fiind influențată foarte mult de episoade stresante, o încărcare emoțională negativă, prezența unor infecții, pot declanșa sau duce la recădere.

O altă patologie despre care țin să menționez și care este cel mai adesea și asimptomatică, este descoperită întâmplător în cadrul unor consultații de rutină, este vorba despre nodulii tiroidieni. În cazul nodulilor tiroidieni simptomatologia variază în funcție de dimensiunea nodulilor. Practic este proporțională cu dimensiunea nodulilor. În condițiile în care descoperim ecografic un nodul mic, mediu de cele mai multe ori pacientul nu prezintă niciun fel de simptomatologie, pe când în cazul în care nodulul este un macronodul, depășește clar 2 cm sau este cât un întreg glob tiroidian, acesta dă fenomene de compresie.

Ce înseamnă fenomene de compresie? Pacientul poate resimți un disconfort atunci când respiră, o ușoară dispnee, poate să resimtă un disconfort atunci când înghite, o disfagie, sau poate să prezinte o răgușeală oarecum instalată progresiv și pentru care nu găsește o explicație. În cele mai multe cazuri, în fața unor noduli tiroidieni trebuie menționat că analizele în general ies perfect normale, însă discuția se pune pe aspectul ecografic și caracterele acestui nodul, de benignitate sau malignitate. În acest caz, în condițiile în care un nodul este mai hipoecogen, mai slab delimitat, prezintă o vascularizație mai crescută, prezintă microcalcificări sau calcificări intranodular, aici se pune discuția de a efectua o puncție biopsie cu ac fin în vederea determinării tipului de nodul, malign respectiv benign. Nodulii care nu prezintă caractere de malignitate în general sunt evaluați periodic, ecografic, la 6 luni, la 1 an, variază în funcție de dimensiunile nodulilor, în funcție de recomandările medicului curant, pe când în caz de altă suspiciune pentru un nodul canceros, puncție biopsie sugestivă pentru malignitate se indică tratamentul chirurgical.

La Clinica MEDSTAR 2000, toate afecțiunile tiroidiene pe care le-am descris pot fi investigate și pot fi tratate corespunzător de către echipa de aici. Clinica dispune de laborator propriu, de servicii de imagistică superioară și de medici endocrinologi specializați pe patologia tiroidiană.

Dr. Bîtcă Romeo, medic specialist endocrinolog


ecografie-tiroida.jpg

Tiroida este un organ impar, situat la nivelul lojei anterioare a gatului. Aceasta este formata din 2 lobi uniti de un istm avand forma de „fluture”. Tiroida este responsabila de secretia de hormoni tiroidieni,  absolut necesari pentru buna functionare a organismului. Patologia tiroidiana reprezinta unul din cele mai frecvente motive de prezentare la endocrinolog.


hipotiroidismul-in-sarcina.png

Hipotiroidismul in sarcina

In timpul sarcinii au loc modificari importante in structura si functia tiroidiana, fapt ce pune in evidenta anumite defecte subclinice ale acesteia sau agraveaza patologia deja existenta.

Astfel, in tarile in care nu avem deficit de iod, volumul tiroidian creste cu 10% in sarcina, in schimb in tarile cu deficit de iod, cresterea volumului tiroidian este de 20-40% si de asemenea, secretia hormonilor tiroidieni creste cu 50%.

Pentru a pune in evidenta afectarea tiroidiana in sarcina, pre si post partum, s-a ajuns la conses ca testarea folosita sa fie TSH, dar tinand seama de limitele de referinta specifice fiecarui semestru de sarcina.

Dozajul TSH se face imediat ce pacienta afla ca este gravida si apoi, daca se initiaza tratament, la fiecare 4 saptamani, iar postpartum se va efectua la 6 saptamani.

S-a stabilit ca FT4 nu poate fi folosit in timpul sarcini, decat cel mult  in ultimul semestru.

De asemenea este recomandat ca pacientelor ce prezinta valori ale TSH >2,5mu/l in timpul sarcinii sa se dozeze si anticorpii antitiroidieni, daca pacienta nu este cunoscuta anterior sarcinii cu o afectiune tiroidiana. Pacienta va fi tratata daca anticorpii sunt pozitivi. Trebuie dozati anticorpi dupa saptamana 16 de gestatie intrucat nivelul acestora poate fi fals scazut in primul trimestru de sarcina.

Intervalul de referinta pentru TSH inainte de sarcina la pacientele cu anticorpi prezenti este de 1,5-2,5mu/l, iar post partum, in primele 2 trimestre de sarcina 2-3mu/l.

Chiar si asa dozajul  TSH  nu face parte din testerea prenatala standard. Acestea sunt categoriile care ar trebui sa beneficieze de dozaj TSH:

  1. Paciente cu istoric de hipo/hipertiroidism sau semne si simptome specifice afectiunilor tiroidiene.
  2. Prezenta gusii sau anticorpi antitiroidieni pozitivi.
  3. Istoric de iradiere in zona gatului si toracelui sau de chirurgie tiroidiana.
  4. Varsta peste 30 ani.
  5. Diabet zaharat tip 1 sau alta afectiune autoimuna.
  6. Istoric de avorturi spontane sau infertilitate
  7. Multiparitate (>=2)
  8. Istoric familial de afectiuni tiroidiene autoimune sau alte afectiuni tiroidiene.
  9. Obezitate morbida BMI>40kg/m2
  10. Consum de medicamente precum amiodarona sau litium sau substanta de contrast iodata, folosita recent.
  11. Persoanele care traiesc intr-o zona cunoscuta cu deficit de iod.

 

In zonele cu deficit de iod este recomandata suplimentarea dietei cu Iod cu trei luni anterior conceptiei si pe parcursul sarcinii.

Tratamentul recomandat in sarcina pentru hipotiroidism este cu  Levotiroxina (FT4).

Expertii nu recomanda tratament cu Seleniu pentru pacientele cu tiroidita autoimuna, eutiroidiene care raman gravide.

In concluzie, la pacientele cu risc crescut se testeza TSH si anticorpi (daca TSH>2,5MU/L) imediat ce pacienta afla ca este gravida. Daca TSH este peste 10 se initiaza tratamentul cu Tiroxina indiferent de tipul anticorpilor.

Riscurile pentru copil, daca mama nu trateza hipotiroidismul, depasesc cu mult reactiile adverse ale tratamentului cu tiroxina. Acestea pot fi :

  • Risc de nastere prematura
  • Greutate mica la nastere
  • Detresa respiratorie a nou-nascutului
  • Deficit mental si motor permanent
  • Diverse grade de retard mintal.

Pentru prevenirea acestor riscuri si din cauza faptului ca mare parte din populatia tarii sufera de deficit de iod, testarea TSH ar trebui facuta tuturor tinerelor aflate  la varsta fertila, sau macar in primul trimestru de sarcina.

MEDSTAR 2000 Clinic


gusa-tiroida.jpg

Gusa nodulara – ce tradeaza si cum o tratam

Multe femei observă, la un moment dat, că au făcut guşă. Dincolo de partea inestetică, această guşă poate fi primul semn al unei boli grave, ce necesită tratament permanent.

Simptomele pe care le manifestă tiroida bolnavă sunt foarte variate, de la oboseală, palpitaţii, senzaţia de nod în gât, scăderea în greutate, la depresie, căderea părului, constipaţie, anemie, creşterea în greutate. Investigarea tiroidei începe cu efectuarea unei ecografii cervicale, care este cea mai bună metodă imagistică pentru detectarea şi caracterizarea nodulilor tiroidieni, apoi efectuarea câtorva analize de laborator (TSH, FT3, ATPO, etc.), pentru stabilirea statusului funcţional.

Ce este aceasta gusa nodulara?

Guşa nodulară este o afecţiune prevalentă, dar 95 la sută dintre nodulii tiroidieni descoperiţi clinic sau ecografic sunt benigni. Din punct de vedere etiologic, nodulul benign poate fi un focar de tiroidită cronică, nodul dominant într-o guşă polinodulară, adenom folicular, chistiar nodulul malign poate fi carcinom papilar, folicular, slab diferenţiat, anaplastic sau carcinommedular tiroidian. Selectarea nodulilor cu risc de malignitate începe chiar din timpul anamnezei şi examenului clinic, suspiciunea fiind crescută în cazul nodulilor cu creştere continuă, progresivă, însoţită de disfagie, disfonie, disconfort.

Ce investigaţii sunt necesare pentru diagnosticul nodulilor tiroidieni?

Dintre investigaţiile paraclinice, ecografia este cea mai bună metodă imagistică pentru detecţia şi caracterizarea nodulilor tiroidieni, iar puncţia aspirativă cu ac fin este standardul de aur pentru diagnosticul diferenţial preoperator al unei leziuni. De asemenea, dozarea calcitoninei are valoare similară puncţiei aspirative pentru diagnosticul carcinomului medular tiroidian.

Care este atitudinea terapeutica pe care o recomandaţi pacientului tiroidian?

În majoritatea situaţiilor, plecând de la dimensiuni şi aspect ecografic, puncţia aspirativă cu ac fin este cea care precizează riscul de cancer tiroidian şi ghidează atitudinea terapeutică ulterioară. Tratamentul chirurgical este indicat nodulilor cu suspiciune de malignitate sau celor mari, compresivi faţă de celelalte categorii. În concluzie, problema principală legată de nodulii tiroidieni este aceea de a-i selecta pe aceia care necesită tratament chirurgical.

 


Acces nevazatori

Descarcati programul NonVisual Desktop Acces, care ofera persoanelor cu dizabilitati vizuale posibilitatea de a consulta site-ul nostru.

Apasa AICI

Urmareste-ne pe Facebook

Urmareste-ne pe Facebook

Page Reader Press Enter to Read Page Content Out Loud Press Enter to Pause or Restart Reading Page Content Out Loud Press Enter to Stop Reading Page Content Out Loud Screen Reader Support
× Cu ce te pot ajuta?