Un studiu recent, publicat în 2025 și bazat pe date din două dintre cele mai importante studii de prevenție a diabetului din lume (DPPOS din SUA și DaQingDPOS din China), aduce vești excelente: dacă reușești să revii la valori normale de glicemie atunci când ai prediabet, îți reduci semnificativ riscul de probleme cardiovasculare grave – și acest beneficiu se menține zeci de ani.
Prediabetul (glicemie crescută, dar nu suficient cât să fie diabet) nu e doar un „preaviz” pentru diabetul de tip 2. Chiar și înainte de apariția diabetului, crește riscul de:
Mecanismele principale sunt rezistența la insulină, grăsimea viscerală în exces, inflamația cronică ușoară și afectarea vaselor de sânge și a inimii. Intervențiile clasice de stil de viață (dietă mai sănătoasă + mișcare regulată) reduc riscul de a dezvolta diabet, dar studiile anterioare nu arătau întotdeauna o scădere clară a evenimentelor cardiace majore când analizau doar grupurile inițiale. Aici intervine ideea nouă: nu doar participarea la program contează, ci dacă ajungi efectiv la normoglicemie (remisie).
Remisia prediabetului – un beneficiu uriaș pentru inimă, chiar și după decenii
Persoanele care au atins normoglicemia (adică au ieșit din prediabet) au avut un risc cu aproximativ 50–60% mai mic de deces din cauze cardiovasculare sau de spitalizare pentru insuficiență cardiacă, comparativ cu cei care au rămas cu glicemii crescute. Beneficiul a fost observat atât după 20 de ani (în studiul american), cât și după 30 de ani (în studiul chinez). Chiar și atunci când s-a luat în calcul apariția ulterioară a diabetului, efectul protector asupra inimii a rămas clar.
Ce înseamnă remisie în acest studiu?
Remisia prediabetului a fost definită după criteriile Asociației Americane de Diabet:
Glicemie a jeun < 100 mg/dL
Glicemie la 2 ore (test OGTT) < 140 mg/dL
HbA1c < 5,7 %
Cum se obține remisia?
Prin schimbări simple, dar susținute în stilul de viață:
Scădere în greutate de cel puțin 5–7% din greutatea inițială
Alimentație echilibrată, bogată în fibre și cu indice glicemic scăzut/li>
Minimum 150 de minute pe săptămână de activitate fizică moderată (mers rapid, înot, bicicletă etc.)/li>
Aceste modificări au fost suficiente la 11–13% dintre participanți să revină la glicemii normale – și tocmai aceștia au avut cel mai mare câștig cardiovascular pe termen lung. De ce contează atât de mult? Prediabetul nu este doar un „avertisment” pentru diabet – el crește deja riscul de boli de inimă, accident vascular cerebral și insuficiență cardiacă, chiar înainte să apară diabetul propriu-zis. Revenirea la glicemii normale oprește sau încetinește aceste procese dăunătoare (inflamație, rigiditate arterială, acumularea de grăsime viscerală).
Concluzie
Remisia prediabetului nu e doar un bonus temporar – e un obiectiv terapeutic puternic care protejează inima pe termen lung, similar cu normalizarea tensiunii arteriale sau a colesterolului. Schimbările de stil de viață pot aduce această remisie, iar beneficiul cardiovascular e major și durabil. Dacă ai prediabet sau glicemii la limită, vestea bună e că poți face ceva concret acum pentru sănătatea ta pe termen lung!
Te confrunți cu prediabet sau vrei să-ți clarifici riscul cardiovascular? Nu ezita să ne contactezi! Medicii diabetologi de la MEDSTAR îți stau la dispoziție pentru o evaluare completă și un plan personalizat. Sănătatea ta merită atenție – suntem aici pentru tine! /em>
Senzația de furnicături sau amorțeală la nivelul mâinilor sau picioarelor este o experiență comună, care apare frecvent după menținerea unei poziții incomode și dispare rapid odată cu reluarea mișcării. Însă, dacă aceste manifestări persistă, reapar frecvent sau se intensifică, ele pot indica o problemă medicală care nu trebuie ignorată.
Din punct de vedere medical, aceste simptome poartă denumirea de parestezii și sunt, de cele mai multe ori, rezultatul iritării, compresiei sau afectării nervilor periferici.
Cu siguranță, ai auzit măcar o dată celebrele îndemnuri: „Mănâncă un curcubeu” sau „Include zilnic 5 porții de fructe și legume”. Nu e de mirare - culorile din farfurie sunt adevărați aliați ai sănătății, protejându-ne de boli cronice și susținând buna funcționare a organismului.
Și totuși, printre rafturile supermarketului, sau după ce ai citit un articol viral, poate te-ai întrebat: chiar e atât de important să consumăm atâtea fructe și legume? A venit momentul să lăsăm deoparte miturile, și să vedem ce arată cercetările.
Migrena se manifestă printr-o senzație de durere intensă, pulsatilă, de obicei pe o singură parte a capului. Este adesea însoțită de greață, vărsături și sensibilitate extremă la lumină și sunet. Atacurile de migrenă pot dura de la câteva ore la câteva zile, iar durerea poate fi atât de severă încât interferează cu activitățile zilnice.
Pentru unele persoane, înainte sau în timpul migrenei apare un simptom de avertizare numit aură. Aceasta poate include tulburări vizuale, cum ar fi fulgere de lumină sau pete oarbe, ori alte probleme, precum furnicături pe o parte a feței, într-un braț sau picior, sau dificultăți de vorbire.
Imaginează-ți un oraș aglomerat într-o dimineață de lucru, cu trotuarele pline de oameni grăbiți să ajungă la serviciu sau la întâlniri. Acum, gândește-te la acest lucru la nivel microscopic – așa arată microbiomul din corpul nostru, format din trilioane de microorganisme (numite și microbiotă, sau microbi) din mii de specii diferite. Microbiomul este considerat chiar un organ de susținere, deoarece joacă numeroase roluri esențiale în funcționarea zilnică a corpului uman.
Primul pas în abordarea bolilor cardiovasculare la un pacient diabetic este stabilirea nivelului de risc cardiovascular al pacientului, după care ne vom ghida abordarea terapeutică a tuturor comorbidităţilor. Dacă pacientul prezintă boala aterosclerotică sau complicaţii ale diabetului zaharat la nivel renal, retinian sau nervos periferic, atunci pacientul poate fi considerat ca prezentând un risc foarte înalt, însă dacă aceste criterii nu sunt îndeplinite este necesară estimarea riscului cardiovascular la 10 ani prin calculatorul SCORE2 care cuprinde vârsta, sexul, fumatul, valorile tensiunii arteriale şi ale colesterolului, nivelul hemoglobinei glocozilate, funcţia renală şi riscul asociat zonei peografice.
O modificare legislativă recentă din România prevede pedepse de până la șapte ani de închisoare pentru conducătorii auto depistați pozitiv la substanțe psihoactive. Deși siguranța rutieră este o prioritate, această lege ridică probleme semnificative, mai ales pentru pacienții cu afecțiuni psihice care urmează tratamente medicale prescrise.
Drogurile afectează sănătatea tinerilor într-un mod complex, cu efecte cardiovasculare rezultate prin dereglări ale sistemului nervos autonom simpatic și parasimpatic. Se pot instala aritmii, dereglări ale tensiunii arteriale, ischemia și infarctul miocardic, edem pulmonar necardiogenic, hipertensiune pulmonară și alte afecțiuni. Drogurile favorizează instalarea prematură a bolii cardiovasculare aterosclerotice cardiovasculare și accelerează procesul de îmbătrânire.
Sindromul Ehlers-Danlos (SED) este unul dintre diagnosticele diferenţiale ale fibromialgiei. În clasificarea internaţională a maladiilor, ICD-u, SED este clasificat în grupa maladiilor de dezvoltare a țesutului conjunctiv, cu codul LD28.10.
Aceste afecțiuni se manifestă printr-o triadă clinică distinctă: hiperelasticitatea pielii, hipermobilitatea articulaţiilor şi fragilitatea ţesuturilor.
Boala de reflux gastroesofagian (BRGE) reprezintă una dintre cele mai frecvente afecțiuni digestive, iar identificarea timpurie a simptomelor este esențială pentru stabilirea unui diagnostic corect și pentru inițierea tratamentului adecvat. Deși incidența acestei boli este în creștere, multe cazuri rămân nediagnosticate din cauza manifestărilor ușoare sau atipice. Astfel, o anamneză completă și o evaluare atentă a simptomelor sunt fundamentale pentru a descoperi BRGE și a evita complicațiile pe termen lung.
Obezitatea este un factor major de risc pentru BRGE. Aceasta poate afecta funcționarea sfincterului esofagian inferior, crescând presiunea intra-abdominală și diminuând motilitatea esofagiană, favorizând astfel refluxul gastric. Prevalența BRGE este mult mai mare în rândul persoanelor obeze decât în rândul celor cu o greutate normală.
Deficiența de Vitamina D: cauze, riscuri și surse alimentare
Corpul tău produce vitamina D atunci când pielea este expusă la lumina soarelui, însă producția acesteia scade adesea în zilele mai scurte de iarnă, în special în emisfera nordică. Acest lucru poate crește riscul de deficit de vitamina D.
Vitamina D joacă un rol esențial în absorbția calciului și fosforului – ambele fiind cruciale pentru sănătatea oaselor.
Vitamina D contribuie, de asemenea, la susținerea sistemului imunitar, reglarea hormonilor, creșterea celulară, funcția musculară și sănătatea cardiovasculară.
Riscurile deficitului de vitamina D
Aproximativ 37% dintre adulții din întreaga lume au niveluri de vitamina D sub cele recomandate, potrivit unui studiu publicat în revista Metabolites. Deficiența severă este raportată la 7% din populația globală.
În Statele Unite, studiile au arătat că între 14% și 18% dintre adulți au un nivel scăzut de vitamina D.
Fără suficientă vitamina D, oasele pot deveni slabe și fragile în timp. La copii, această afecțiune se numește rahitism și continuă să fie o problemă globală. Adulții riscă o înmuiere a oaselor numită osteomalacie, precum și osteoporoză. Persoanele cu deficit de vitamina D pot experimenta și dureri osoase.
Alte simptome ale deficienței de vitamina D includ slăbiciune musculară, oboseală și un sistem imunitar slăbit. Unele persoane raportează și schimbări ale dispoziției și dificultăți de concentrare.
Anumiți factori cresc riscul unui aport insuficient sau al unei absorbții deficitare a vitaminei D:
Persoanele cu expunere limitată la soare
Sugarii alăptați exclusiv
Persoanele cu anumite afecțiuni de sănătate, cum ar fi boala celiacă, fibroza chistică, bolile renale și sindroamele de malabsorbție
Sportivii
Adulții în vârstă
Persoanele cu obezitate
Persoanele cu antecedente de chirurgie bariatrică
În plus, este posibil să ai un aport insuficient de vitamina D dacă ai alergie la lapte, intoleranță la lactoză sau urmezi o dietă ovo-vegetariană sau vegană.
Cum să obții mai multă vitamina D
Pentru a compensa lipsa vitaminei D din expunerea la soare, este important să incluzi în alimentație surse bogate în această vitamină.
„Sursele alimentare de vitamina D pot fi dificil de inclus regulat în dietă”, afirmă Gangestad.
Alimentele care conțin vitamina D includ:
Pește gras, precum somon, păstrăv și sardine
Ciuperci
Gălbenuș de ou
Ficat de vită
Există și alimente îmbogățite cu vitamina D, cum ar fi:
Laptele de vacă
Laptele de soia
Laptele de ovăz
Laptele de migdale
Unele mărci de suc de portocale și iaurturi
Dacă ai dificultăți în a-ți asigura necesarul zilnic de vitamina D, medicul tău ar putea recomanda administrarea unui supliment de vitamina D.
Dieteticienii recomandă următoarele doze zilnice de vitamina D:
Un stil de viață sănătos începe cu informația corectă! Prevenirea și controlul bolilor depind de educație – un proces continuu, adaptat fiecărei persoane.
Cum ne influențează stilul de viață sănătatea?
Studii recente arată că alegerile zilnice, cum ar fi alimentația, mișcarea și renunțarea la obiceiuri nocive, joacă un rol esențial în prevenirea bolilor cronice precum diabetul, bolile de inimă, cancerul și afecțiunile pulmonare. Aceste boli sunt responsabile pentru peste 80% din decesele premature la nivel global!
Factori precum fumatul, alimentația nesănătoasă, consumul de alcool și lipsa activității fizice sunt principalii vinovați. Vestea bună? Putem reduce riscurile prin alegeri mai bune!
De ce este importantă educația nutrițională?
O alimentație echilibrată ne ajută să prevenim probleme de sănătate precum hipertensiunea, obezitatea sau glicemia ridicată. Ghidurile internaționale recomandă:
✅ Mese echilibrate și variate
✅ Mai multă mișcare
✅ Renunțarea la fumat și reducerea alcoolului
✅ Evitarea sedentarismului
Dar pentru ca aceste obiceiuri să devină realitate, avem nevoie de educație nutrițională bine structurată!
Ce este educația terapeutică și nutrițională?
Organizația Mondială a Sănătății definește educația terapeutică ca un proces care ajută pacienții să-și gestioneze mai bine boala și să prevină complicațiile. În mod similar, educația nutrițională îi învață pe oameni cum să adopte un stil de viață sănătos, cu sprijinul comunității.
Obiectivele educației nutriționale
Educația terapeutică aplicată în nutriție urmărește:
✅ Explicarea conceptelor într-un limbaj simplu și accesibil
✅ Dezvoltarea abilităților practice, cum ar fi planificarea meselor
✅ Încurajarea schimbărilor în comportamentele alimentare și stilul de viață
Cum se poate face educația nutrițională?
Există mai multe metode prin care putem învăța despre nutriție:
Educația individuală – Se face direct cu un specialist, care oferă recomandări personalizate.
✔️ Avantaje: Adaptată fiecărei persoane, interactivă, oferă feedback direct.
❌ Dezavantaje: Necesită mult timp și nu este întotdeauna fezabilă la scară largă.
Educația de grup – Se desfășoară în sesiuni cu mai multe persoane.
✔️ Avantaje: Motivează, este interactivă și eficientă din punct de vedere al timpului.
❌ Dezavantaje: Grupurile pot fi diverse și uneori greu de gestionat.
Educația populațională – Se face prin mass-media, materiale tipărite sau campanii comunitare.
✔️ Avantaje: Ajunge la un număr mare de oameni și poate schimba obiceiuri la nivel larg.
❌ Dezavantaje: Mai puțin personalizată, impact variabil în funcție de receptivitatea publicului.
Concluzie
Educația nutrițională este un pilon esențial pentru prevenirea bolilor cronice și menținerea unei vieți sănătoase. Indiferent că este făcută individual, în grup sau la nivel de comunitate, informația corectă și resursele potrivite pot face diferența!
Știai că infecția cu COVID-19 poate afecta și tiroida? Primul caz de tiroidită virală asociată cu acest virus a fost raportat în iulie 2020, iar de atunci s-au descoperit peste 100 de cazuri similare. SARS-CoV-2 poate influența tiroida fie direct, provocând inflamații, fie indirect, perturbând echilibrul hormonal.
Ce este tiroidita subacută?
Tiroidita subacută este o inflamație temporară a tiroidei, întâlnită mai des la femei și declanșată, de obicei, de o infecție virală. Se manifestă prin:
Durere la nivelul gâtului
Febră
Oboseală
Palpitații
Pierdere în greutate
Stări de anxietate
Boala are trei etape principale:
Hipertiroidism temporar (activitate crescută a tiroidei) – durează între 2 și 8 săptămâni.
Hipotiroidism temporar (activitate scăzută) – persistă câteva săptămâni.
Recuperare completă, începând din luna 3-6.
În unele cazuri, tiroida nu revine la funcționarea normală, iar pacienții pot avea nevoie de tratament pe termen lung.
Cum poate COVID-19 să afecteze tiroida?
Virusul SARS-CoV-2 folosește enzima ACE2 pentru a pătrunde în celule, iar această enzimă se găsește în concentrații mari în tiroidă. Asta înseamnă că virusul poate provoca inflamația directă a tiroidei (tiroidită subacută), sau dereglări ale funcției tiroidei, cum ar fi hipertiroidismul sau hipotiroidismul.
Semnele tiroiditei post-COVID-19
Dacă ai avut COVID-19 și observi următoarele simptome, ar fi bine să consulți un medic endocrinolog:
Durere în gât care se extinde spre maxilar sau urechi.
Febră, frisoane și oboseală accentuată.
Palpitații, transpirații excesive și pierdere în greutate.
Schimbări bruște în starea ta generală de sănătate.
Cum te poți recupera?
Recuperarea poate dura între 17 și 40 de zile după infecția cu COVID-19. În funcție de severitate, tratamentul poate include antiinflamatoare, pentru reducerea durerii și inflamației, beta-blocante, pentru controlul palpitațiilor și hormoni tiroidieni, dacă tiroida nu își revine la funcționarea normală.
Ce trebuie să faci după recuperare?
Pentru a preveni eventuale complicații, este bine să îți monitorizezi sănătatea tiroidei. Programează consultații regulate la medicul endocrinolog, testează periodic nivelul hormonilor tiroidieni (TSH, FT4). Urmărește simptomele persistente, cum ar fi oboseala și fluctuațiile de greutate, și încearcă să adopți un stil de viață sănătos.
Cum îți poți susține sănătatea tiroidei?
Un stil de viață echilibrat poate ajuta tiroida să funcționeze mai bine: Consumă alimente bogate în seleniu, iod și zinc (nuci braziliene, pește, ouă, lactate). Evită stresul și încearcă tehnici de relaxare precum yoga sau meditația. Menține un program regulat de somn pentru a echilibra hormonii. Hidratează-te corespunzător și limitează consumul de cofeină.
Vaccinarea și prevenția
Societatea Română de Endocrinologie recomandă vaccinarea împotriva COVID-19, inclusiv pentru persoanele cu afecțiuni endocrine. Persoanele nevaccinate prezintă un risc mai mare de complicații și dezechilibre tiroidiene.
Concluzie
COVID-19 poate influența sănătatea tiroidei în mod direct și indirect, dar diagnosticarea timpurie și tratamentul adecvat pot asigura o recuperare completă. Dacă ai simptome persistente, nu ezita să ceri sfatul unui specialist! De asemenea, vaccinarea te poate ajuta să previi complicațiile legate de tiroidă.
Prevenţia, un stil de viaţă activ și creșterea calităţii vieţii sunt esențiale pentru longevitate. Studiile recente numesc bătrâneţea o boală ce poate fi prevenită printr-o abordare proactivă.
Îmbătrânirea este un proces complex, influențat de factori biologici, genetici și de mediu. Schimbările fizice, psihice și sociale pot fi gestionate prin tratamente personalizate, adaptate fiecărei persoane.
Durerea cronică viscerală primară este un tip de durere care provine din organele interne, fără o cauză clară sau identificabilă prin examinări fizice sau imagistice. Această durere se manifestă frecvent prin disconfort persistent, uneori intens, care afectează calitatea vieții. Spre deosebire de alte tipuri de durere, ea nu este întotdeauna legată de leziuni sau inflamații evidente
Bronhopneumopatia cronică obstructivă (BPOC) este o afecțiune pulmonară gravă, care afectează milioane de oameni din întreaga lume. Insa adesea, această afecțiune rămâne nediagnosticată din cauza simptomelor sale ușor de ignorat, cum ar fi tusea persistentă și dificultățile de respirație.
Așa cum bine știți, în cadrul celei de-a 72-a Adunări Generale a OMS, în vederea recunoașterii siguranței pacienților că o prioritate globală a sănătății, s-a stabilit că, începând din anul 2019, ziua de 17 septembrie să fie declarată Ziua Mondială a Siguranței Pacientului.
În fiecare an, o nouă temă este selectată pentru a evidenția un domeniu prioritar al siguranței pacienților care necesită acțiuni urgente și concertate. Recunoscând importanța fundamentală a diagnosticelor corecte și în timp util în asigurarea siguranței pacienților, „Îmbunătățirea diagnosticului pentru siguranța pacienților” a fost selectată că temă pentru Ziua Mondială a Siguranței Pacienților 2024.
Planul Global de Acțiune pentru Siguranța Pacienților 2021 – 2030 evidențiază necesitatea de a asigura siguranța proceselor de diagnosticare și încurajează țările să adopte strategii care reduc erorile de diagnostic, care apar adesea dintr-o combinație de factori cognitivi și de sistem care influențează recunoașterea semnelor și simptomelor cheie ale pacienților, precum și interpretarea și comunicarea rezultatelor testelor.
Amploarea erorilor de diagnosticare este profundă, reprezentând aproape 16% din vătămările care pot fi prevenite în sistemele de sănătate. Prin sloganul „Un diagnostic corect înseamnă siguranță!”, OMS solicită eforturi concertate pentru a reduce semnificativ erorile de diagnostic prin intervenții asupra modului de abordare a temei la nivelul sistemelor de sănătate, asupra factorului uman și prin implicarea activă a pacienților, a familiilor acestora, a lucrătorilor și a liderilor din domeniul sănătății.
Aceste intervenții includ, dar nu se limitează la stabilirea istoricului complet al pacientului, efectuarea unei examinări clinice amănunțite, îmbunătățirea accesului la testele de diagnosticare, implementarea metodelor de identificare și de învățare din erorile de diagnostic precum și adoptarea de soluții bazate pe tehnologie.
Informații suplimentare despre Programul de Screening
Populația-țintă: Programul de screening se adresează bărbaților și femeilor cu vârsta între 50 și 74 de ani, fără semne de cancer colorectal.
Algoritmul de Testare:
Se vor invita activ persoanele asimptomatice de 50-74 de ani.
Screening Timpuriu: Pentru persoanele cu risc crescut, screeningul poate începe de la vârsta de 45 de ani, conform cancer-plan.ro.
Teste de Screening:
Test Imunochimic Fecal (FIT): Pentru depistarea hemoragiilor oculte în materiile fecale, recomandat persoanelor cu risc.
Endoscopie Digestivă Inferioară: Recomandată tuturor persoanelor eligibile cu risc înalt.
Rezultate FIT:
Negativ: Reprogramare peste 2 ani.
Pozitiv: Programare pentru endoscopie digestivă inferioară.
Rezultate Endoscopie:
Negativ: Reprogramare peste 5 ani.
Pozitiv: Diagnosticul, tratamentul și monitorizarea conform protocoalelor.
Impactul Screeningului: Un screening adecvat ar putea preveni o treime din decese. Anual, în România se înregistrează aproximativ 13.500 de cazuri noi de cancer colorectal, fiind a doua cauză de cancer la femei și a treia la bărbați.
Statistici de Mortalitate: Mortalitatea prin cancer colorectal a crescut cu 8% între 2011 și 2019, cu o creștere estimată de 9,4% la femei și 16,6% la bărbați până în 2040. Anual, sunt înregistrate 7.300 de decese, cancerul colorectal fiind a doua cauză de deces prin cancer.
În perioada 15-16 martie, profesioniștii din sănătate au participat la a XII-a ediție a Conferinței Naționale RoVaccin. Evenimentul a prilejuit organizarea de sesiuni științifice, la care s-au dezbătut subiecte importante pe tema vaccinării în România.
Principalele obiective ale RoVaccin sunt de a informa corect opinia publică prin mesaje bazate pe dovezi venite din partea profesioniștilor, precum și încurajarea unei comunicări eficiente medic-pacient referitoare la vaccinare.
Vaccinarea a jucat un rol crucial în eradicarea sau controlul eficient al unor boli în întreaga lume. Iată câteva exemple notabile de boli care au fost eradicate sau au fost controlate semnificativ datorită programelor de vaccinare:
– Variola (ciuma neagră)
– Poliomielita (polio),
– Rujeola,
– oreionul și rubeola (MMR),
– Tetanosul,
– Difteria.
Este important să recunoaștem că respectarea schemelor de vaccinare joacă un rol crucial în prevenirea reapariției unor boli infectioase și în menținerea nivelurilor de imunitate colectivă necesare pentru protejarea întregii comunități. Dacă un număr semnificativ de persoane nu sunt vaccinate sau nu completează schemele de vaccinare recomandate, poate apărea un declin în imunitatea colectivă, ceea ce favorizează răspândirea bolilor.
Reapariția unor boli infecțioase considerate eradicate sau controlate într-o anumită măsură poate fi atribuită mai multor factori, printre care răspândirea dezinformării și a scepticismului față de vaccinuri, accesul limitat la vaccinuri sau mișcările de populație și călătoriile internaționale (Vaccinarea călătorilor – un proces în continuă schimbare, dr. Simin Aysel Florescu, medic specialist boli infecțioase). Astfel, unele comunități au fost afectate de dezinformare sau scepticism față de siguranța și eficacitatea vaccinurilor, ceea ce a condus la descurajarea oamenilor de a se vaccina sau de a-și vaccina copiii.
Este esențial ca autoritățile de sănătate publică să continue să promoveze importanța vaccinării și să ofere acces la vaccinuri sigure și eficace (Implicarea autorităților de sănătate publică și rolul medicilor de familie în implementarea programului de compensare a vaccinurilor, Alexandru Rafila, Gindrovel Dumitra, Sandra Adalgiza Alexiu, Radu Gănescu, Adriana Pistol). Educația și informarea corectă a publicului despre beneficiile vaccinării și despre riscurile bolilor infecțioase sunt, de asemenea, esențiale pentru a contracara dezinformarea și scepticismul față de vaccinuri.
O temă importantă a fost aceea a vaccinării împotriva hepatitei B, ca parte esențială în menținerea imunității colective. Respectarea vaccinării împotriva hepatitei B încă din prima perioadă a vieții, conform schemei recomandate de autoritățile sanitare, este esențială pentru asigurarea protecției individuale și colective împotriva acestei boli grave. Virusul hepatitei B poate duce la afecțiuni hepatice grave, cum ar fi hepatita cronică, ciroza hepatică și chiar cancerul hepatic iar vaccinul împotriva hepatitei B este considerat sigur și eficace și face parte din programele de vaccinare obișnuite în multe țări din întreaga lume.
Pe de altă parte, un mare regret al lumii științifice medicale îl reprezintă faptul că nu există, la această oră, un vaccin împotriva hepatitei C. În comparație cu hepatita B, care poate fi prevenită, hepatita C este mai dificil de tratat și de prevenit prin intermediul vaccinării. Cu toate acestea, există eforturi continue pentru dezvoltarea unui vaccin împotriva hepatitei C, însă cercetările sunt într-un stadiu incipient. Tratamentul pentru hepatita C a avansat semnificativ în ultimii ani, iar mai multe opțiuni terapeutice sunt disponibile pentru a gestiona infecția și a preveni complicațiile.
O altă preocupare a specialiștilor din sănătate o reprezintă supravegherea activă a personalului medical împotriva afecțiunilor infecțioase. Acest proces este esențial pentru menținerea sănătății și siguranței acestora, precum și pentru prevenirea răspândirii bolilor în cadrul instituțiilor medicale. Printre măsurile și practicile recomandate în acest sens se numără:
– vaccinarea – asigurarea că personalul medical este vaccinat împotriva unor boli infecțioase comune pentru care există vaccinuri disponibile, cum ar fi gripa, hepatita B și rujeola,
– instruirea și educația – poate include tehnici de igienă adecvate, utilizarea echipamentului de protecție personală, procedurile corecte de sterilizare și dezinfectare și gestionarea corespunzătoare a deșeurilor medicale,
– monitorizarea simptomelor – personalul medical ar trebui să fie conștient de semnele și simptomele comune ale bolilor infecțioase și să raporteze imediat orice simptom sau expunere suspectă. Acest lucru poate contribui la identificarea și izolarea rapidă a cazurilor de infecții și la prevenirea răspândirii ulterioare.
– testarea regulată – în anumite perioade, testarea regulată a personalului medical pentru anumite boli infecțioase poate fi recomandată pentru identificarea și gestionarea rapidă a infecțiilor și pentru prevenirea răspândirii acestora către alți pacienți sau personal medical.
Din lucrările prezentate a reieșit interesul maxim acordat personalului medical în ideea prevenirii infecțiilor personale sau intraspitalicești.
Mulțumim tuturor celor implicați în efortul de a crește procentul celor vaccinați cu scopul de a limita bolile infecțioase grave în România și în lume.
Bolile reumatice afectează atât copiii, tinerii cât și vârstnicii, de aceea dorim să spulberam mitul potrivit căruia reumatismul ar fi apanajul vârstei a III-a, respectiv al înaintării în vârstă.
Reumatismul este, de fapt, un termen folosit pentru a defini practic afecțiunile ce interesează sistemul musculo-scheletal, în special articulațiile. Concepția generală este aceea că reumatismul afectează persoanele în vârstă, însă realitatea ne arată că poate fi afectată orice categorie de vârstă.
Afecțiunile reumatice pot fi împărțite în afecțiuni inflamatorii, cum sunt bolile reumatice autoimune (precum artrita reumatoidă, lupusul eritematos sistemic, sclerodermia, vasculite sistemice) sau afecțiuni degenerative determinate de degradarea progresivă, fiziologică a componentelor articulare (precum osteoartrita, tendinitele, bursitele).
Cauzele precise ale majorității afecțiunilor articulare rămân necunoscute, următorii factori joacă un rol important în declanșarea bolilor reumatice:
– sexul: femeile prezintă un risc mai mare în cazul unor boli precum artrita reumatoidă, sclerodermia, fibromialgia. Bărbații sunt mai predispuși la gută și spondilartropatii;
– bagajul genetic și istoricul familial;
– stil de viață: fumatul, dieta;
– unele infecții;
– suprasolicitarea – uzura cronică a articulațiilor.
Simptomele frecvente ale bolilor reumatice sunt :
– durerea articulară;
– inflamația locală;
– deformarea articulară;
– dureri sau slăbiciune musculară;
– pierderea amplitudinii mișcărilor sau a flexibilității articulare;
– oboseala;
– stare de rău general.
Diagnosticul în afecțiunile reumatologice este complex și se bazează pe criterii clare, stabilite la nivel internațional. Acestea includ:
– investigații de laborator – analize uzuale (VSH și Proteina C Reactivă), cât și analize complementare cum ar fi anticorpii (ex: anticorpi antinucleari, anticorpi anti CCP) sau anumiți markeri genetici (ex: HLA B 27 sau HLA B 51). Prezența sau absența unor markeri biologici caracteristici nu confirmă sau infirmă diagnosticul, iar simpla prezență a unor anticorpi, în lipsa manifestărilor clinice nu pun diagnosticul de boală reumatică autoimună.
– investigații imagistice – radiografii ale segmentelor osoase afectate, RMN, CT, ecografie musculoscheletală, test pentru măsurarea densității osoase în cazul osteoporozei, investigarea altor aparate și sisteme în cazul bolilor autoimune pentru a depista afectarea altor organe (ecografie abdominală EKG, ecocardiografie, etc.).
Deoarece bolile reumatice sunt boli cronice, cu pacienții afectați se stabilește o relație lungă și strânsă, tratamentul fiind adaptat continuu la viața, nevoile și biologia unică a fiecărui pacient.
În managementul afecțiunilor reumatice medicul reumatolog coordonează tratamentul, dar uneori este necesară abordarea multidisciplinară (cu medicul cardiolog, pneumolog, gastroenterolog, nefrolog, neurolog, dermatolog), fiind boli cu determinism multisistemic.
Bolile reumatice sunt printre cele mai răspândite, invalidante și împovărătoare boli afectând semnificativ calitatea vieții bolnavilor. Acestea, netratate corespunzător, afectează activitățile zilnice, cum ar fi: mersul, urcatul scărilor, îmbrăcatul, gătitul, cu efect profund asupra capacității de muncă.
Tratamentul este stabilit în funcție de diagnostic și implică utilizarea de medicamente care ajută la reducerea durerii și inflamației și uneori, la prevenirea deteriorării articulațiilor. Aceste medicamente includ analgezice, antiinflamatoare nesteroidiene corticosteroizi, medicamente antireumatice care modifică boala sau terapie biologică.
În prezent, datorită dezvoltării diverselor clase terapeutice, alături de îngrijirea multidisciplinară și personalizată au dus la un prognostic mai bun al bolilor.
Prevenția afecțiunilor reumatologice – un stil de viață sănătos care să includă:
– Dieta: fructele, legumele și proteinele de calitate au proprietăți antiinflamatoare
– Renunțarea la fumat: tutunul reduce eficiența anumitor medicamente, iar în cazul artritei reumatoide crește riscul de boală și se asociază cu forme mai severe
– Păstrarea unei greutăți corporale optime: obezitatea degradează articulațiile
– Evitarea sedentarismului – activitatea fizică regulată dezvoltă musculatură și păstrează flexibilitatea articulațiilor
– Reducerea stresului- stresul prelungit poate duce la apariția bolilor reumatice autoimune sau poate agrava simptomele acestora
Deoarece stabilirea diagnosticului corect al bolilor reumatice are un impact foarte mare asupra evoluției și prognosticului bolii, recomandăm pacienților prezentarea la medic mai rapidă pentru ca șansele de a controla boala să fie mai mari.
Recomandările Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) subliniază importanţa asigurării siguranţei și eficienţei sistemelor de inteligenţă artificială (IA) și oferirea sistemelor potrivite celor care au nevoie de ele. De asemenea, încurajează dialogul între cei implicaţi, inclusiv dezvoltatorii, agenţiile de reglementare, producătorii, angajaţii din Sănătate și pacienţi.
OMS recunoaște potenţialul IA de creștere a rezultatelor din domeniul Sănătăţii prin susţinerea studiilor clinice, prin îmbunătăţirea diagnosticelor medicale, a tratamentelor, a autoîngrijirii și a îngrijirii centrate pe persoană, precum și prin creșterea cunoștinţelor, aptitudinilor și competenţelor profesioniștilor din Sănătate. IA poate fi benefică în zone cu deficit de specialiști, de exemplu, ajutând în interpretarea imaginilor radiologice, arată comunicatul OMS.
„Inteligenţa artificială aduce promisiuni importante pentru Sănătate, dar vine și cu provocări serioase, inclusiv colectarea neetică de date, ameninţări de securitate cibernetică și riscul de amplificare a subiectivităţii [en.: bias] și dezinformării”, a declarat Tedros Adhanom Ghebreyesus, director general OMS.
Ca răspuns la nevoile în creștere de a gestiona responsabil dezvoltarea rapidă a tehnologiilor de tip IA, OMS evidenţiază șase arii de reglementare a utilizării IA în Sănătate. Acestea acoperă domenii precum: transparenţa și documentarea procesului de dezvoltare a produsului tehnologic; abordarea aspectelor ce ţin de managementul riscului, inclusiv prin abordarea aspectelor de securitate cibernetică; intervenţii umane și modele de training, validarea externă a datelor și formularea clară a scopului pentru care IA este folosită; angajamentul privind calitatea datelor; protejarea datelor și a intimităţii, conform
reglementărilor GDPR în Europa, respectiv HIPAA în Statele Unite; încurajarea colaborării între instituţiile de reglementare, pacienţi, profesioniști în Sănătate, reprezentanţi ai industriei și guverne, în scopul asigurării complianţei produselor și serviciilor cu reglementările pe tot parcursul ciclului lor de viaţă.
Sistemele IA sunt complexe și depind nu doar de codul de scriere, ci și de datele pe care se antrenează, iar acestea vin din context clinic și din interacţiunile cu utilizatorul. Astfel că o mai bună reglementare poate ajuta la gestionarea riscului ca IA să amplifice subiectivitatea în folosirea datelor.
Ne dorim să vă aducem la cunoștință cât de important este să vă îngrijiți sănătatea cardiacă. Inima este motorul vieții noastre, iar menținerea ei într-o stare optimă este esențială pentru bunăstarea noastră generală.
Este vital să nu ignorați semnele și simptomele care ar putea indica o problemă cardiacă. Durerile în piept, senzația de sufocare, oboseala excesivă sau amețelile pot fi indicii că ceva nu este în regulă. În astfel de situații, nu ezitați să ne contactați imediat sau să căutați asistență medicală de urgență.
Încurajăm cu căldură realizarea examenelor medicale regulate și, în egală măsură, ascultarea sfaturilor experților noștri în domeniul cardiologiei.
Iată câteva sfaturi importante pentru menținerea sănătății cardiace:
Controale regulate: Mergeți la controale medicale periodice pentru a vă asigura că inima functioneaza bine și pentru a identifica eventualele probleme în stadii incipiente.
Alimentație sănătoasă: Consumați o dietă echilibrată, bogată în fructe, legume, cereale integrale și proteine slabe. Evitați excesul de sare, zahăr și grăsimi nesănătoase.
Controlul greutății: Menținerea unei greutăți sănătoase reduce riscul afecțiunilor cardiace. Adoptați un stil de viață activ și echilibrat.
Mișcare regulată: Exercițiile fizice regulate, cum ar fi mersul pe jos, alergatul, înotul sau ciclismul, întăresc inima și contribuie la menținerea sănătății generale.
Limitarea stresului: Tehnici de relaxare precum meditația, yoga sau cititul pot ajuta la reducerea stresului, care poate afecta negativ sănătatea inimii.
Renunțarea la fumat: Fumatul este un factor major de risc pentru afecțiunile cardiace. Renunțați la fumat pentru a vă proteja inima și plămânii.
Consum moderat de alcool: Dacă beți alcool, faceți-o cu moderație. Un consum excesiv poate avea efecte negative asupra sănătății inimii.
Controlul tensiunii arteriale: Menținerea tensiunii arteriale în limite normale reduce riscul bolilor cardiace. Respectați recomandările medicului în acest sens.
Gestionarea diabetului: Dacă aveți diabet, mențineți glicemia sub control. Nivelul ridicat de zahăr din sânge poate afecta inima.
Odihna suficientă: Asigurați-vă că aveți parte de suficient somn de calitate. Lipsa somnului poate crește riscul afecțiunilor cardiace.
Monitorizarea colesterolului: Verificați nivelul de colesterol și luați măsuri pentru a menține colesterolul LDL (rău) la valori normale.
Cunoașterea istoricului familial: Informați medicul despre eventualele probleme cardiace în familia voastră. Unele afecțiuni pot fi moștenite genetic.
Nu uitați că fiecare pas mic spre îngrijirea sănătății inimii contează. Dacă aveți întrebări sau îngrijorări, nu ezitați să ne contactați. Să aveți grijă de inima voastră și sănătatea generală!
Infecțiile urinare sunt printre cele mai răspândite infecții bacteriene și una dintre cele mai frecvente în rândul pacienților care se adresează cabinetului de nefrologie din cadrul MEDSTAR General Hospital. Această afecțiune poate afecta orice parte a sistemului urinar atunci când bacteriile reușesc să “străpungă” sistemul nostru de apărare și să provoace apariția infecțiilor.
Centrul Medical de Diagnostic și Tratament MEDSTAR 2000 din Constanța, bulevardul Mamaia nr. 222, vă stă la dispoziție cu o investigație numită „stimulare magnetică transcraniană” (TMS).
În continuare puteți citi reportajul realizat de publicația Constanța 100% oe tema acestei investigații cu dr. Daniela Mușat, medic primar neurologie.
Dr Romeo Bîtcă, medic specialist în cadrul MEDSTAR 2000 CLINIC ne vorbește despre nodulii tiroidieni, o patologie des întâlnită în practica endocrină și posibilitățile de investigație pentru stabilirea unui diagnostic de monitorizare sau de tratament chirurgical.
„Este un subiect foarte important datorită incidenței foarte mari a acestora, unele studii susțin că, în timpul vieții, un om are cam 50% șanse de a dezvolta noduli tiroidieni și în studii pe grupuri populaționale mari la investigația ecografică acești noduli se descoperă de la 35% până la 50% din pacienți.
De ce este atât de răspândită această patologie? Este o întrebare pe care o primesc frecvent din partea pacienților. De ce apar acești noduli? De ce ajung să se dezvolte?
Din păcate răspunsul este un pic frustrant, nu putem ști cu exactitate cauza de apariție a acestora. Bineînțeles că există o serie de factori incriminați – factori genetici, factori de mediu cum ar fi aportul insuficient de iod, radiațiile ionizante sau patologii tiroidiene autoimune care predispun la apariția nodulilor tiroidieni. Dar un raport de cauzalitate directă pentru apariția acestora nu putem stabili și astfel că nu putem stabili nici măsuri de profilaxie pentru ca acești noduli să nu apară sau să nu crească în dimensiune.
De ce ajunge un pacient cu noduli tiroidieni să ceară un consult endocrinologic?
Simptomatologia nodulilor tiroidieni este destul de silențioasă mai ales în faza incipientă și este în directă legătură cu dimensiunea și poziționarea acestora. De multe ori, un nodul tiroidian este descoperit întâmplător la un examen imagistic de rutină sau atunci când pacientul poate observa anumite modificări în loja anterioară a gâtului.
Un pacient cu nodul tiroidian poate resimți, după cum am spus mai devreme depinde de poziționarea nodulilor în lobii tiroidieni, poate resimți fenomene compresive la nivelul traheei, ceea ce determină dificultăți respiratorii, poate resimți fenomene compresive la nivelul esofagului determinând disfagie sau atunci când un nodul este poziționat mai posterior poate comprima nervii laringieni recurenți, determinând disfonie.
Ce presupune evaluarea complexă a unui nodul tiroidian?
Evaluarea unui nodul tiroidian se desfășoară în mai mulți pași. Primii pași ar fi efectuarea unui profil hormonal, apoi investigația cea mai facilă pentru examinarea nodulului este o ecografie tiroidiană care ne oferă o serie de informații legate de dimensiunile, structura, conturul, vascularizația nodulului.
Nu orice nodul tiroidian este motiv de îngrijorare. De fapt, aproximativ 95% din nodulii tiroidieni se dovedesc a fi benigni.
Un nodul care ridică suspiciuni este un nodu cu consistență fermă de dimensiuni mari sau cu o creștere rapidă. Un nodul apărut la vârstă tânără sau prea înaintată. Un nodul apărut la pacienți de sex masculin, deși nodulii tiroidieni sunt mai frecvent întâlniți în rândul femeilor, atunci când acesta apare la un pacient de sex masculin indică mai multe suspiciuni și trebuie investigat și are un risc mai mare de a se dovedi neoplazic. Un nodul la un pacient, de asemenea, cu un istoric familial de cancer tiroidian sau istoric personal de expunere la radiații. Iar la examenul ecografic un nodul care indică suspiciuni de malignitate este un nodul de dimensiuni mari, cu o structură solidă, cu contur neregulat, cu margini imprecise, are o vascularizație bogată intranodulară, poate prezenta calcificări.
Dacă la examenul ecografic nodulul decelat ridică suspiciuni, putem îndrepta pacientul pentru efectuarea unei puncții biopsii care ne va spune ce tip de celularitate regăsim la nivelul nodulului și va stabili un scor al riscului de malignitate. Atenție! Puncția biopsie stabilește doar un risc de malignitate, un scor de risc de malignitate și nu poate stabili cu certitudine dacă un nodul este malign. Puncția biopsie este un examen citologic, nu este un examen histopatologic. Doar un examen histopatologic al piesei operatorii poate pune diagnosticul 100% cert de malignitate.
În urma biopsiei și coroborării tuturor informațiilor obținute din examenele clinice și paraclinice putem stabili dacă pacientul are întradevăr indicație chirurgicală sau îi putem recomanda monitorizarea periodică.
Monitorizarea ecografică a nodulilor se face la 3, 6 luni și se va urmări dacă nodulul și-a modificat caracteristicile, dacă a crescut în dimensiuni, caz în care se va recomanda intervenția chirurgicală.
În cadrul Clinicii Medstar 2000, pentru evaluarea pacienților cu această patologie, putem efectua în regim de spitalizare de zi consultul endocrinologic, investigații de laborator specifice și suplimentar examinare ecografică.
Regiunea inghinală are orificii naturale la rădăcina coapsei, pentru a lăsa să treacă elementele anatomice care merg la membrul inferior sau către testicul la bărbați.
Relaxarea anatomică a acestor orificii poate fi cauza apariției unei hernii inghinale sau crurale (femurale) care este eliberarea, printr-un orificiu natural mărit, a unei părți din conținutul cavității abdominale.
O hernie se manifestă, în general, ca umflare localizată inghinală, agravată de statul în picioare și de efort.
Herniile pot apărea la orice vârstă. Herniile inghinale sunt mai frecvente la bărbați, herniile crurale (femurale) sunt mai frecvente la femei. Herniile la copii rezultă dintr-un defect congenital specific.
2. Care sunt consecințele?
Odată formată hernia, apare de regulă creșterea treptată a volumului acesteia, dar se observă cu o viteză variabilă de evoluție.
Vindecarea fără intervenție chirurgicală nu există!
Evoluția naturală crește disconfortul în timp. Strangularea herniei este riscul major progresiv: este încarcerarea intestinului in hernie. Hernia devine ireductibilă și foarte dureroasă. Acest lucru necesită o consultație chirurgicală de urgență.
Riscul de strangulare variază in funcție de tipul anatomic al herniei: mic pentru hernia inghinală in varietatea ei directa, este mare pentru hernia crurală (femurală). Acest risc trebuie discutat cu chirurgul în timpul consultației.
Există hernii care sunt însoțite de dureri locale în absența strangulării. Această durere poate fi legată de alte patologii și nu de hernie și poate persista după repararea herniei.
3. Care este tratamentul herniei inghinale?
Tratamentul curativ pentru hernia inghinală este intervenția chirurgicală.
Reducerea herniei și încercarea acesteia de a o menține cu un bandaj special sau improvizat pentru hernie NU este o opțiune terapeutică care să fie reținută astăzi.
O eventuală abținere terapeutică poate fi propusă NUMAI după un consult chirurgical în funcție de patologiile asociate, vârsta și bineînțeles opțiunea pacientului.
4. Cum se repară o hernie?
La adulți:
Au fost dezvoltate două tipuri de proceduri:
– Reconstrucția peretelui prin sutură (cusătură) folosind țesuturi anatomice.
– Armarea peretelui folosind un voal din material sintetic (vorbim apoi de reparare prin „placă, proteză, voal, plasă, “mesh”).
Există două variante tehnice și sunt diferențiate de locul de implantare a armăturii peretelui:
– Abord anterior direct (o singură incizie de câțiva centimetri în zona inghinală).
– Abord laparoscopic (mini-incizii aproape de buric).
Sunt posibile mai multe tipuri de anestezie. Alegerea finală a tehnicii alese este validată la finalul consultului de anestezie.
Calea laparoscopică necesită anestezie generală. Calea anterioară este posibilă sub anestezie locală sau loco-regională.
În toate cazurile, perioada postoperatorie de consolidare finală este de trei-patru săptămâni timp în care se recomandă evitarea efortului fizic major.
Hernia congenitală la copii nu necesită de obicei întărire protetică.
5. Care sunt riscurile operației de hernie inghinală?
Complicații rare legate de orice intervenție chirurgicală abdominală:
– Complicații tromboembolice (flebita, embolie pulmonara)
– Complicații hemoragice (plăgi vasculare, hematoame)
– Complicații infecțioase la incizii, catetere, drenuri și sonde. – Plăgi digestive, căpăstrui și ocluzii intestinale secundare
– Plăgi ale vezicii urinare, retenție de urină postoperatorie
Există, de asemenea, complicații excepționale legate de laparoscopie:
– Apar când abdomenul este umflat sau când se introduce primul trocar la începutul operației, acestea pot necesita transformarea într-o deschidere mare (laparotomie).
– Acestea sunt in general leziuni ale vaselor mari precum aorta abdominala sau leziuni ale organelor apropiate locului de operație, in principal digestive (intestine) sau urinare (ureter, vezica urinara). Aceste leziuni accidentale pot fi favorizate de complexitatea intervenției sau de circumstanțe anatomice neprevăzute. Recunoașterea lor imediată permite în general repararea fără sechele, dar uneori pot trece neobservate în timpul operației și pot provoca peritonită sau un abces postoperator. Ele pot duce în mod excepțional la moartea pacientului.
Complicații specifice precoce:
– Seroame (bulgări de lichid limpede) și echimoze (placă albastră) care se pot difuza în țesuturile penisului și
a pungilor (între 5 și 10% din cazuri).
– Impactul asupra sensibilităţii suprapubiene, volumului şi sensibilitatea testiculului si bursei datorită disecției
cordonului spermatic și care poate duce la atrofia ischemică a testiculului (în mai puțin de 1% din cazuri).
– Infecții excepționale ale protezei numite impropriu „respingeri” și care pot necesita reintervenție pentru
ablație (mai puțin de 0,35% din cazuri).
Complicații specifice tardive:
– Durerea cu sechele, cel mai adesea regresând în cei doi ani de la intervenție și care par a fi observate mai
frecvent după abord anterior (2-4%).
– Recidiva herniei (aproximativ 2% după armarea peretelui folosind plasarea unei plase protetice).
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
The Art of Hernia Surgery – a step-by-step Guide – autor: Giampiero Campanelli (Editura Springer)
Federația Franceză de Chirurgie Viscerală și Digestivă
Asociația Franceză de Chirurgie
Societatea Franceză de Chirurgie Digestivă
European Hernia Society
Pacienții cu sindrom coronarian acut (SCA) prezintă un risc mai mic de evenimente ischemice recurente, potrivit dovezilor obținute în cadrul studiilor științifice. Aceștia beneficiază pe de o parte de revascularizarea coronariană de rutină efectuată precoce, iar pe de altă parte, de un tratament de prevenție secundară mai bun, inclusiv de terapia antiplachetară duală (DAPT).
În ultimii ani, noi biomarkeri s-au dovedit utili în stabilirea prognosticului pacienților cu SCA. Cei mai utilizați sunt: troponina T cardiacă de sensibilitate înaltă (hs-TnT), marker al leziunii miocardice; peptidul natriuretic de tip N-terminal proBNP (NT-proBNP), marker al disfuncției miocardice; cistatina C, marker al funcției renale; proteina C reactivă (CRP), marker al inflamației; factorul GDF-15, marker al stresului oxidativ și al inflamației.
În urma acestor studii științifice, specialiștii au dezvoltat și validat un nou scor pentru pacienții cu SCA supuși intervenției coronariene percutane, care ar putea fi util acestei categorii de pacienți în evaluarea riscului și în alegerea tratamentului. Acesta se numește ABC-ACS și se bazează mai multe criterii – vârsta (A), doi biomarkeri (B) – NT-proBNP și GDF-15 – și variabile clinice (C).
17 Septembrie – Ziua Mondială a Siguranței Pacientului
În regiunea europeană, potrivit OMS, 50-70% din problemele cauzate de erori în admininstrarea medicamentelor pot fi prevenite, prin abordări sistematice complexe a siguranței pacienților.
Volumul mare de muncă și lipsa cadrelor medicale, în regiunea europeană, contribuie la peste 20% din erorile de medicație.
Administrarea incorectă a medicamentelor este cauza a mai mult de jumătate din problemele prevenibile asociate asistenței medicale, potrivit datelor Organizației Mondiale a Sănătății.
În fiecare an, începând cu anul 2019, în 17 septembrie este sărbătorită Ziua Mondială a Siguranței Pacienților, declarată de OMS pentru a evidenția importanța siguranței pacienților, pentru a crește conștientizarea și implicarea publicului, sporirea înțelegerii globale și stimularea solidarității.
MEDSTAR 2000 Clinic vă oferă o nouă investigație, din sfera neurologiei – stimularea magnetică transcraniană, sau, pe scurt, TMS.
Această investigație este realizată de medicul neurolog Mușat Daniela, cu ajutorul unui aparat dedicat acestei investigații, existent în clinică.
Ce este stimularea magnetică transcraniană?
Stimularea magnetică transcraniană (TMS) este o formă neinvazivă de stimulare a creierului în care se utilizează un câmp magnetic în schimbare pentru a provoca curent electric într-o anumită zonă a creierului prin inducție electromagnetică. Campul magnetic se aplica la nivelul scalpului prin intermediul unei bobine conectate la un aparat de stimulare magnetica.
Stimularea magnetică se poate aplica atât central, pe cap, cât și periferic, transcutan, având ca rol modularea excitabilității și a modului de transmitere a impulsurilor nervoase de la nivelul nervilor periferici.
Este o metoda non invaziva, nedureroasa, sigura, usor de utilizat,cu peste trei decenii de cercetare stintifica in spatele ei.
Cum funcționează?
Echipamentul constă într-un stimulator magnetic care generează un curent de aproximativ 6000 A ce trece printr-o bobină de stimulare, generând astfel un puls magnetic ce poate ajunge până la câțiva tesla.
Dacă bobina este plasată pe capul pacientului, pulsul magnetic generat este capabil să străbată scalpul, osul cranian, meningele și stratul de lichid cerebrospinal, inducând astfel un câmp electric ce va fi suficient pentru depolarizarea superficială a axonilor și pentru activarea sau inhibarea a diferite rețele neuronale din cortex.
Cum decurge o ședință?
În cursul evaluării iniţiale se verifică:
dacă pacientul are indicaţie de terapie prin TMS,
se verifică contraindicaţiile procedurii,
se stabilesc parametrii şi zona de stimulare,
se stabileşte numărul de şedinţe necesare,
pacientul este informat despre posibilele reacţii adverse care pot apărea,
se explică şi se exemplifică procedura pentru a testa tolerabilitatea individuală.
În timpul şedinţei de stimulare, pacientul este aşezat pe un scaun comod, într-o postură relaxată, iar prin intermediul unui dispozitiv (bobină) plasat la nivelul capului sunt descărcate pulsuri de stimuli într-o zonă prestabilită, în funcţie de patologie şi în funcţie de scopul urmărit. O şedinţă durează aproximativ 30 minute, sunt necesare între 10 – 30 şedinţe efectuate în zile consecutive/alternative pentru a obţine un efect terapeutic optim.
Care sunt contraindicațiile?
prezenţa aparatelor biomedicale care pot fi afectate de câmpul magnetic: stimulator cardiac, implanturi auditive, șunt ventriculo-peritoneal
prezenţa implanturilor metalice în zona capului: clipsuri, placuţe, şuruburi, etc.
pacienţii care suferă de epilepsie (contraindicație relativă)
deprivare de somn, consum de droguri, toxice.
Care sunt reactiile adverse?
Efectele adverse ale TMS sunt puţine şi apar rar. Printre principalele efecte adverse se numără:
ușoară senzaţie de disconfort, amorţeală, durere la locul stimulării
sincopă
criză convulsivă (din fericire foarte rar înregistrată şi apărută în cazul nerespectării normelor de singurantă sau a contraindicaţiilor).
Pentru informații suplimentare și programări ne puteți contacta la numărul de telefon 0341-174.600 sau prin mesaj Whatsapp la numărul 0725-532.551
Pachetele de analize medicale, concepute pentru identificarea suferințelor inimii noastre, sunt acum accesibile pacienților noștri.
Medicii cardiologi din cadrul MEDSTAR General Hospital, sau medicul tău de familie, pot preveni instalarea insuficienței cardiace, recomandându-ți din timp setul de analize medicale pentru inima ta.
Pentru evaluarea riscului de insuficiență cardiacă, dar și pentru prevenirea infarctului miocardic acut, poți accesa următoarele analize, disponibile în oferta Laboratorului MEDSTAR 2000:
– NT pro-BNP
– Troponină
– CK-MB
– Mioglobină
Profilul Cardio (troponina I, CK-MB, mioglobina), un test necesar pentru stabilirea riscului de a suferi un atac de cord, la persoanele aparent sănătoase
Află din timp dacă ești predispus la afecțiuni cardiace, pentru a putea preveni, împreună cu medicul specialist, producerea unui atac de cord. O ușoară creștere a nivelului de troponină la persoane aparent sănătoase indică medicului că există riscul, pe viitor, de producere a unei afecțiuni cardiovasculare. Astfel, se poate stabili un plan de îngrijire personalizat și adecvat și se pot evita investigații inutile și costisitoare
Instrumentele utilizate de medic în evaluarea riscului producerii unor afecțiuni cardiovasculare, chiar și la persoanele aparent sănătoase, se bazează pe criterii legate de vârsta, sexul, colesterolul total, statutul de fumător, valoarea tensiunii arteriale, etc. S-a dovedit însă că acest algoritm poate oferi rezultate care să supraestimeze sau să subestimeze riscul de boală cardiovasculară.
De aceea, medicii au la dispoziție acum un test specific – profilul cardio, bazat pe troponina I. Acesta poate fi utilizat, împreună cu datele clinice și de diagnostic, pentru stabilirea precisă a probabilității de producere a unui atac de cord sau altă boală cardiovasculară, la persoane aparent sănătoase. Iar la persoanele care deja prezintă simptome ale unei cardiopatii, în vederea stabilirii precise a diagnosticului, testul se corelează cu alte simptome, precum și cu o evaluare EKG.
În concluzie, recomandăm efectuarea testului Troponina I pentru monitorizarea afecțiunilor cardiace la tineri sau la vârstnici, pentru prevenție.
Litiaza biliară sau prezența ʺpietrelor la fiereʺ, așa cum este cunoscută în limbaj popular, este o afecțiune medico-chirurgicală extrem de frecventă, cu apariția manifestărilor clinice încă de la vârste tinere.
Această afecțiune presupune prezența de calculi la nivelul veziculei biliare(colecistului), care reprezintă un rezervor de bilă, favorizată cel mai frecvent de depunerile de colesterol la acest nivel și a căror prezență favorizează apariția simptomelor specifice, după mese bogate, colecistokinetice (grăsimi, afumături, prăjeli).
Care sunt simptomele litiazei biliare și cum punem diagnosticul?
Litiaza biliară și apariția simptomelor sale apar de regulă în prezența unor factori de risc. Printre cei mai frecvent întâlniți în practica curentă cităm sexul feminin, cu vârsta de peste 40 de ani, sedentarismul, sarcina, dietele bogate în colesterol sau obezitatea.
Litiaza biliară poate fi uneori o boală asimptomatică, dar apariția simptomelor trebuie să alarmeze pacientul și să îl oblige la prezentarea la medic.
Principalele simptome ale bolii apar în special după mese consistente și sunt reprezentate de:
Durere intensă la nivelul porțiunii superioare a abdomenului ce iradiază în spate și în umăr
Greață, vărsături
Balonare
Stare generală alterată
Durerea este astfel principalul simptom în ʺcriza de fiereʺ, având un debut brusc, o intensitate crescută și forțând de regulă pacientul să se prezinte la medic.
În această fază a bolii diagnosticul litiazei biliare este facil. Primul pas este consultul la medicul de specialitate pe baza simptomelor prezente împreună cu un set complet de analize de laborator.
Cea mai utilă investigație în diagnosticul litiazei biliare este ecografia abdominală. Aceasta este o investigație ușor de realizat, neinvazivă și ușor de suportat de către pacient dar extrem de valoroasă în sensul diagnosticului, prin posibilitatea depistării ʺpietrelorʺ la nivelul colecistului, a numărului și dimensiunilor acestora precum și a impactului lor asupra organelor de vecinătate.
Care sunt complicațiile litiazei biliare?
Deși este considerată o afecțiune care în fazele inițiale de evoluție este ușor diagnosticabilă și tratabilă, litiază biliară poate da o serie de complicații redutabile :
Colecistita acută – situația care poate apărea după multiple ʺcrizeʺ și care se caracterizează prin inflamația severă a colecistului, tradusă prin dureri extrem de violente în partea superioară a abdomenului, greață și vărsături. Această fază reprezintă o urgență chirurgicală și trebuie diagnosticată și tratată precoce.
Migrarea calculilor în căile biliare și blocarea lor la acest nivel – situația în care pacientul va prezența icter (colorația galbenă a pielii și sclerelor), secundar blocării circulației normale a bilei din cauza calculilor blocați
Pancreatita acută – o afecțiune și complicație severă ce pune in pericol viața. Constă în inflamația pancreasului secundară blocării canalului său principal prin calculi de mici dimensiuni proveniți din colecist. Va fi tradusă prin dureri violente și alterarea profundă a stării pacientului, ce trebuie să se adrese de urgență la medic.
Tratamentul litiazei biliare?
Deși durerea ce de regulă apare în cadrul bolii este controlată de pacienți cu diverse diete sau medicamente antispastice, tratamentul chirurgical este singurul capabil să aducă vindecarea completă.
Tratamentul chirurgical al litiazei biliare este reprezentat de colecistectomia laparoscopică – îndepărtarea veziculei biliare împreună cu calculii.
Intervenția chirurgicală se realizează astfel pe cale minimă invazivă, prin abord laparoscopic, evitând intervențiile chirurgicale clasice, cu incizii de mari dimensiuni, greu de suportat de către pacienți.
Avantajele colecistectomiei pe cale laparoscopică sunt reprezentate de :
Recuperarea rapidă a pacientului, ce va avea doar 3 incizii de 5mm și 10 mm ce ii conferă posibilitatea de a se mobiliza foarte rapid după operație
Discomfort postoperator minim, spitalizare de scurtă durată
Risc minim de apariție a complicațiilor plăgilor postoperatorii
Inspectarea întregii cavități abdominale și posibilitatea diagnosticării și altor patologii, posibil necunoscute de către pacient
Externarea pacientului cu colecistectomie laparoscopică poate fi realizată inclusiv în primele 24-48 de ore de la operație, în funcție și de starea generală a acestuia, vârsta și posibilele patologii asociate.
Principalele recomandări la externare vor avea în vedere elementele de dietă și evitarea temporară, preț de câteva săptămâni, a unor alimente grase, dar fără a necesita ulterior controale periodice multiple.
în care aerul curat, apa și alimentele sunt disponibile pentru toți?
unde economiile sunt concentrate pe sănătate și bunăstare?
unde orașele pot fi înlocuite și oamenii au control asupra sănătății lor și asupra sănătății planetei?
OMS estimează ca peste 13 000 000 de decese din intreaga lume, in fiecare an, se datoreaza unor cauze de mediu care pot fi evitate. Aceasta include criza climatica, care este cea mai mare amenintare pentru sanatate cu care se confrunta umanitatea. Criza climatica este si o criza de sanatate.
Deciziile noastre politice, sociale si comerciale conduc la criza climatica si de sanatate.Peste 90% dintre oameni respira aer nesanatos, rezultat din arderea combustibililor fosili. Evenimentele meteorologice extreme, degradarea terenurilor si deficitul de apa afecteaza sanatatea intregii populatii.Sistemele de producere a alimentelor si bauturile ultraprocesate si nesanatoase conduc la un val de obezitate, crescand cancerul si bolile de inima, generand, in acelasi timp, o treime din emisiile de gaze cu efect de sera. Prin campania ,,Planeta noastra, Sanatatea noastra’’, OMS va indemna guvernele si publicul sa impartaseasca povesti despre pasii pe care ii intreprind pentru a proteja planeta si sanatatea lor si pentru a acorda prioritate societatilor de bunastare.
TRATAMENTUL MODERN ACTUAL AL CELEI MAI FRECVENTE URGENȚE CHIRURGICALE
Apendicita acută este considerată cea mai frecventă urgență chirurgicală, având predominanță la vârstele tinere, dar putând apărea oricând pe parcursul vieții, cu diverse forme evolutive și posibile complicații redutabile.
Principala cauză de apariție a afecțiunii este actual considerată obstrucția apendicelui, ce poate fi dată de acumulare de materii fecale, sub denumirea de coproliți, foliculi limfatici sau paraziți intestinali.
Cum se manifestă o apendicită acută?
Putem suspiciona că suntem la debutul unei apendicite acute prin diverse semne și modificări ale stării noastre generale, ce trebuie să ne alarmeze și să ne oblige la prezentarea la medic, pentru un diagnostic precoce și pentru evitarea formelor complicate ale bolii.
Avem astfel în vedere :
dureri abdominale aparute la nivel ombilical ce migrează apoi în partea de jos a abdomenului
distensia abdomenului
greața și vărsăturile, pierderea poftei de mâncare
Diagnosticul în această fază a afecțiunii este facil medicului, bine susținut și de analizele de laborator recomandate.
Trebuie însă să ținem cont de formele complicate ale afecțiunii ce pot duce, în cazul prezentării târzii la medic, la forme complicate cu peritonite locale sau generalizate sau abcese, care se vor traduce asupra pacientului cu alterarea severă a stării generale.
Tratamentul apendicitei acute?
Apendicita acută este considerată o urgență chirurgicală extrem de frecventă. Fiind astfel o urgență, se recomandă un tratament precoce instalat, pentru a preveni alterarea stării generale și apariția formelor complicate.
Pacientul diagnosticat cu apendicită acută trebuie internat într-o secție specializată de Chirurgie Generală unde va începe primele secvențe terapeutice ce au în vedere ameliorarea stării generale, în special prin tratament medicamentos initial, ce are în vedere de asemenea pregătirea tratamentului chirurgical.
Este obligatoriu astfel, în acest sens, monitorizarea permanent a pacientului și instituirea tratamentului antibiotic, antisecretor și de reechilibrare hidroelectrolitică.
Tratamentul chirurgical?
Deși este precedat de o serie de tratamente medicamentoase, tratamentul chirurgical este singurul ce poate aduce o vindecare optimă a acestei afecțiuni și este realizat precoce de la momentul diagnosticului.
Actual, evoluția procedeelor moderne și tehnologice medicale, a permis înlocuirea tratamentului chirurgical classic, prin incizii de diverse dimensiuni și cu potențiale complicații locale și generale asupra pacientului, cu tehnicile laparoscopice, a căror avantaje sunt bine cunoscute.
Apendicectomia laparoscopică reprezintă astăzi o tehnică modernă, ce poate fi actual utilizată, în beneficiul pacientului, în orice formă de apendicită acută, singura contraindicație actuală a tehnicii fiind pacientul ce nu suportă, din considerente medicale, anestezia generală.
Avantajele apendicectomiei laparoscopice?
Sunt multiple, punând în prim plan, recuperarea foarte rapidă postoperatorie a pacientului, posibilitatea precoce de mobilizare a acestuia și externarea mai rapidă din serviciul medical respectiv, lucru datorat abordului minimal invaziv, pacientul având la sfârșitul intervenției chirurgicale 3 incizii minime, de doar 5 și 10 mm.
Principalele avantaje ale tehnicii pe care le considerăm utile a fi citate
permite inspectarea întregii cavități abdominale și posibitatea diagnosticării și a altor patologii associate, posibil necunoscute de către pacient
abordarea cu mai multă siguranță a organului afectat
discomfort postoperator minim, recuperare rapidă, spitalizare scurtă
risc minim (sub 4% din cazuri) de apariție a complicațiilor de plagă (supurații, eventrații)
Externarea și recomandările la externare?
Externarea pacientului ce a suferit o apendicectomie laparoscopică depinde de mai mulți factori.
Starea fizică generală
Vârsta și posibilele patologii associate ale pacientului
În cazul unei intervenții chirurgicale clasice și ținând cont de posibilele complicații apărute, spitalizarea pacientului poate dura câteva zile.
La pacientul apendicectomizat laparoscopic, externarea se poate realiza inclusive a doua zi după intervenție, dacă criteriile amintite permit acest lucru, sau la 2-3 zile postoperator, după o monitorizare completă și permanentă a stării acestuia.
Principalele recomandări la externare vor avea în vedere elementele de dietă și de evitarea temporară a unor alimente particulare (prăjeli, afumături, grăsimi).
Tehnica laparoscopică și reintegrarea rapidă socio-profesională sunt în această perioadă cele mai importante elemente, ce nu impun pacientului controale postoperatorii periodice regulate, acestea nemaifiind necesare datorită minimelor incizii pe care acesta le va avea, ce nu necesită îngrijire suplimentară și după externare și a căror vindecare va fi foarte rapidă.
Aceste suferinţe sunt, de fapt, stadii evolutive ale aceleiaşi afecţiuni.
Simptomatologia este reprezentată de durere şi sindrom infecţios (febră, frisoane, stare generală modificată, etc.).
Tratamentul este esenţial și obligatoriu chirurgical.
Abcesul ano-perianal
Abcesul ano-perianal este o colecție cu conținut purulent, dezvoltată în peretele canalului anal sau în țesuturile înconjurătoare.
Abcesul ano-perianal este o urgență majoră, atât prin evoluție, cât și prin complicațiile locale sau generale care pot să apară. Cu cât se intervine mai repede înainte de debutul bolii, vindecarea este mai probabilă, iar riscul de cronicizare, adică riscul de a dezvolta o fistulă se reduce.
În apariția abcesului anal sunt incriminați un număr important de factori:
flora microbiană polimorfă care găsește condiții favorabile de multiplicare în grosimea peretelui ano-rectal
dezvoltarea florei anaerobe, care dă un caracter de gravitate deosebită infecției, atât pe plan local cât și general
unele afecțiuni locale preexistente – hemoroizi, fisuri anale
patologia asociată: diabet, tuberculoză, boli cu transmitere sexuală
traumatisme – chiar și cele minore
Simptomatologia și examenul clinic
Simptomele care anunță un abces în zona anală sunt următoarele:
durerea vie, ce are caracter pulsatil, localizată la nivelul canalului anal sau a zonei înconjuratoare
febra
endem local, roșeața tegumentelor din jur
deformarea regiunii
stare generală proastă
Tratamentul
Așa cum am menționat, abcesul anal necesită un tratament chirurgical de urgență. După stabilirea diagnosticului printr-un examen proctologic, tratamentul constă în incizia și drenarea colecției, urmată de tratarea corectă a cavității abcesului pentru a reduce riscul apariției fistulei (infecție cronică, manifestată prin secreție purulentă cvasipermanentă) cu o evoluție imprevizibilă și dificil de tratat.
Fistula perianală
Fistula perianală este una din cele mai frecvente supurații ale regiunii ano-rectale, împreună cu abcesele reprezentând 70%. Fistula perianală reprezintă o comunicare inflamatorie între tegumentul din jurul anusului (zona perineală), la nivelul unui abces netratat corespunzător cu drenaj chirurgical, și canalul anal. Anusul este ultima porțiune din tubul digestiv și pe la nivelul lui trec materiile fecale. Aceste fistule pot fi simple canale sau se pot ramifica. Capetele de la fistula perianală arată ca niște găurele la nivelul pielii, iar din ele se poate scurge puroi și / sau mucus. Fistula perianală este dureroasă, iar pacientul nu se poate poziționa în șezut.
Simptomatologia și examenul clinic
Bolnavii cu fistule perianale prezintă secreții cronice cu puroi sau materii fecale, care se observă la nivelul orificiului fistulei. Pot prezenta dureri, edemațierea zonei (înroșire și umflare) sau chiar escoriații. Pacientul poate prezenta în antecendente diverticulite, sindrom de colon iritabil, radioterapie, tratament cu corticosteroizi sau infecție cu HIV. Acestea pot sugera o fistulă mai complexă datorită scăderii imunitații pacientului.
Pentru obiectivarea orificiului primar este necesară efectuarea tușeului rectal (se introduce degetul arătător in canalul anal și se palpează mucoasa digestivă din jur). La nivelul unei cripte glandulare se simte o mică depresiune care este semn de prezență a orificiului.Dacă nu se reușește găsirea orificiului primar, se insuflă aer sau albastru de metilen în cele secundare, facilitând astfel depistarea.
Tratamentul
Tratamentul depinde de localizare și de complexitate. Fistula perianală trebuie reparată complet pentru prevenirea recidivei și evitarea lezării mușchilor sfincterului, care poate duce la incontinență anală.
Efectuarea intervenției chirurgicale urmărește eliminarea permanentă a fistulei și corectarea complicațiilor apărute, fără afectarea continenței. Odată cu dispariția fistulei, dispare și durerea cu inflamația și scurgerile anale asociate.
In ultimii 20 de ani, ecografia a devenit una dintre principalele metode de screening imagistic pentru diagnosticarea a numeroase afectiuni. Ea a devenit indispensabila si pentru examinarea aparatului urinar.
Reumatologia este o ramură a medicinei interne care se ocupă cu diagnosticul și tratamentul afecțiunilor aparatului locomotor, afecțiuni nechirurgicale. Prin aparat locomotor se înțeleg articulații, mușchi, tendoane.
Uneori este necesară colaborarea între reumatolog și medicul ortoped sau medicul neurochirurg, sau medicul de recuperare medicală. Cea mai frecventă cauză de adresare la medicul reumatolog este durerea. Durerea este o importantă cauză de dizabilitate, temporară sau chiar de pensionare anticipată. Durerea de asemenea, poate fi acută, cu debut recent, sau cronică, de săptămâni, luni chiar ani de zile. Aceasta poate să apară ziua sau noaptea. Uneori exista o accentuare la efort sau dimpotrivă, la repaos prelungit.
O altă cauză importantă de adresare la cabinetul de reumatologie este tumefierea sau umflarea unei articulații sau unei zone articulare. Această tumefacție poate fi expresia clinică a unei colecții în articulație sau în prelungirile articulației care se numesc burse sau poate fi vorba despre un edem la nivelul țesutului subcutanat.
În afară de afecțiunile strict articulare reumatologia se ocupă și cu diagnosticul și tratamentul afecțiunilor autoimune ale țesutului conjunctiv. Țesutul conjunctiv se gasește în vasele de sânge, în piele, în articulații. Aceste afecțiuni pot să aibă manifestări nu doar la nivelul articulațiilor, dar și la nivelul altor organe. De aceea, uneori se întâmplă ca dacă nu sunt manifestări musculo-scheletale pacientul să ajungă la alți colegi, respectiv colegi de medicină internă, de dermatologie, de endocrinologie, de ortopedie și să existe în felul acesta o întârziere a diagnosticului de boală de țesut conjunctiv. Aceasta se întâmplă peste tot în lume
Afecțiunile pe care le tratează medicul reumatolog pot fi împărțite în mai multe categorii, în funcție de cauză. Cea mai frecventă cauză este cea degenerativă sau de suprasolicitare. În această categorie intră artrozele, de exemplu gonartroza, coxartroza, spondiloza la nivelul coloanei vertebrale, discopatiile, periartrita scapulohumerală, periartrita coxofemurală, sindromul de tunel carpian, tendinite, tendinoze, bursite, etc. În continuare, o altă categorie de boli pe care le tratăm este cea a bolilor autoimune sau autoinflamatorii. Între acestea intră, pe primul loc ca frecvență poliartrita reumatoidă. În afară de aceasta mai există grupul spondilartritelor cum ar fi spondilita anchizolantă, artrita reactivă, artrita psoriazică. De asemenea, dintre bolile de țesut conjunctiv de care am amintit mai devreme aș enumera lupusul eritematos sistemic, sclerodermia, polimiozita, dermatomiozita și vasculitele.
O altă categorie de afecțiuni musculoscheletale sunt cele de cauză metabolică. În acestea intră osteoporoza sau osteomalacia. De asemenea, merită amintite câteva patologii care sunt destul de frecvente, sunt tot de natură inflamatorie, respectiv artritele cu microcristale, dintre care cea mai frecventă este guta. În afară de aceasta mai există o afecțiune numită pseudogută sau condrocalcinoză.
Aș aminti faptul că medicul reumatolog poate să trateze și simptome musculoscheletice care apar în cadrul unor alte boli precum diabetul, precum boala renală cronică, depresia, etc. Ca și investigații care sunt necesare pentru diagnosticul afecțiunilor musculoscheletale, în primul rând analizele de laborator care presupun hemoleucogramă, biochimie dar și teste de autoimunitate foarte importante în reumatologie, teste genetice de asemenea. În afară de analize, importante sunt metodele imagistice, radiografia convențională, ecografia musculoscheletală, computerul tomograf și rezonanța magnetică nucleară. În plus, pot fi efectuate ca investigații și electromiografia de către medicul neurolog. În plus se poate măsura densitatea minerală osoasă prin testul dexa pentru diagnosticul de osteoporoză în post menopauză.
Uneori ca metodă de investigație este necesară puncția articulară atunci când există o colecție la acest nivel și se poate efectua o analiză macroscopică și microscopică a lichidului articular, cel mai important lucru fiind excluderea unei infecții articulare care poate lăsa sechele dacă nu este tratată. În afară de puncție la nivel articular ca și tratament, de exemplu, se poate efectua infiltrație intraarticulară la nivelul oricărei articulații periferice. Se pot injecta corticosteroizi care sunt antiinflamatoare locale. Cel mai frecvent în România se găsește Diprophos. În afară de corticosteroizi se mai pot injecta substanțe vâscoelastice, sunt de fapt reprezentate de seringi preumplute cu acid hialuronic. De asemenea se poate efectua infiltrație cu plasmă bogată în trombocite.
Aceste infiltrații sau puncții se pot efectua sub ghidaj ecografic, care este foarte util. Practic, prin ghidajul ecografic se vizualizează acul prin care se introduce substanța sau prin care se evacuează lichid. În afară de tratamentul local afecțiunile musculoscheletale se pot trata medicamentos cu antiinflamatoare nesteroidiene, cu corticosteroizi, cu analgezice, cu tratamente imunosupresoare în cazul bolilor autoimune. Aceste medicamente imunosupresoare pot fi sintetice sau pot fi biologice, acestea din urmă fiind de generație mai nouă. Uneori aceste afecțiuni au nevoie și de tratament de recuperare medicală, respectiv fizioterapie. De aceea, putem să colaborăm în tratarea acestor boli cu medicul de recuperare.
Aici la Clinica MEDSTAR 2000 avem posibilitatea să efectuăm în baza unei spitalizări de zi o evaluare inițială și investigații: analize de laborator, radiografie, ecografie și chiar electromiografie.
Afecțiunile tiroidei se numără printre cele mai frecvente probleme endocrine și pot afecta persoane de toate vârstele. Tiroida este o glandă situată la nivelul gâtului, iar hormonii pe care îi produce influențează numeroase funcții ale organismului, de la metabolism și sistemul cardiovascular până la funcționarea sistemului nervos. Atunci când apar dezechilibre hormonale sau modificări structurale ale glandei, pot apărea diverse boli tiroidiene, precum tiroidita autoimună, boala Graves sau nodulii tiroidieni. Recunoașterea simptomelor și diagnosticarea precoce sunt esențiale pentru stabilirea tratamentului adecvat și menținerea unei stări bune de sănătate.
Organizația Mondială a Sănătății definește anemia la adult ca fiind o scădere a valorii hemoglobinei sub 13 g/dl la bărbat și sub 12 g/dl la femeie. Asta înseamnă funcțional o cantitate de masă eritrocitară insuficientă pentru a perfuza și a transmite oxigen suficient organelor și țesuturilor care au nevoie. Cea mai frecventă cauză de anemie este anemia prin deficit de fier. Fierul se absoarbe la persoanele sănătoase la nivelul intestinului subțire, duoden și jejun în cantitate de aproximativ 10%, cam 1 mg de fier pe zi, dar se și pierde tot aproximativ 1 mg de fier pe zi prin urină, prin transpirație, prin deshuamări celulare de la nivelul tegumentelor sau intestinelor. De asemenea, avem o cantitate foarte mare de fier în depozite, aproximativ 4 g. Femeia la vârsta fertilă, la menstruație, poate să piardă cam 20 mg de fier pe lună.
Ca și cauze ale deficitului de fier, marea majoritate a oamenilor pierd la nivelul tractului gastrointestinal prin tot felul de hemoragii digestive, ulcerații, polipi, hemoroizi, fisuri, cancere de colon sau gastrice. Următoarea cauză este femeia tânără, care poate pierde foarte mult la menstruație prin menstre prelungite și abundente, prin avort. De asemenea, cauze de pierderi ar mai fi cele genito-urinare, tot prin tumori vezicale sau probleme de prostată, sau probleme renale, cancere renale.
Alte cauze ale deficitului de fier sunt cele fiziologice, sarcina, copiii în perioada de creștere, dietele pot să fie, cei care au dietă vegetariană. Deficitul de fier poată să mai apară și în cazul de malabsorbție, în rezecții gastrice, în tot felul de atrofii gastrice. De obicei, când pacientul vine în clinica noastră, el vine cu diverse simptome, în principal starea generală, este mai obosit, mai somnolent, are stare de lipotimie mai ales când trece din poziția de clinostatism în ortostatism. De multe ori se adresează și serviciului de cardiologie pentru simptome cardiovasculare gen palpitații, durere în piept, dureri anginoase care apar mai frecvent la pacienții care au comorbidități, au istoric cardiovascular.
Ce se observă la acești pacienți? În primul rând este paloarea tegumentară la nivelul feței, la nivelul palmelor, patului unghial, la nivelul conjunctivelor.
La examenul clinic, pacienții descriu afectare neurologică, oboseală, iritabilitate, anxietate, insomnie, tulburări de concentrare, chiar amețeli sau vertij, țiuit în urechi. Pot să aibă și manifestări oculare, în sensul că văd pete negre.
Ce se mai poate observa la examenul clinic, alte manifestări, au afectarea mucoaselor cavității bucale, cheilita, glosită, esofagită. Cel mai important este anamneza pacientului, să identificăm cauza pentru care acesta pierde sânge sau dimpotrivă, nu asimilează, sau nu are o dietă suficientă. Astfel că este foarte importantă discuția cu el prin care putem să aflăm pierderi la nivel gastrointestinal, dacă are sângerări, hemoroizi, se știe cu intervenții chirurgicale la nivel intestinal sau rezecții gastrice.
Femeia tânără trebuie întrebată în primul rând de menstre, abundente sau nu, este un pic mai greu de cuantificat. Sarcina este o cauză de deficit de fier. De asemenea, istoric de cancere, de neoplazii care pot să afecteze hemograma și care pot să dea o anemie, sângerări urinare, dieta pacientului – sunt pacienți care au dietă vegetariană și cum fierul se găsește în marea majoritate din carne, în produsele de carne, este destul de greu de asimilat doar din produsele vegetale.
Investigațiile necesare pentru diagnosticul anemiei ar fi în principal cele de laborator. Cea mai banală investigație este o hemolucogramă completă cu formulă leucocitară, cu indice eritrocitar și cu numărul de reticulocite. Ulterior este foarte important bilanțul fierului, fierul circulant, sideremia, fierul din depozite, feritina, fierul legat de diverse enzime, transferina, capacitatea totală de legare a fierului. Sunt câteva investigații care pot să ne spună cu exactitate dacă avem sau nu deficit de fier și care pot să facă un diagnostic diferențial cu celelalte tipuri de anemii care ar putea fi confundate cu anemia feriprivă. De asemenea, este importantă decelarea cauzei anemiei. Se fac diverse investigații imagistice – ecografie abdominală, ecografie pelvină, cistoscopie, consulturi ginecologice, endoscopie digestivă superioară și inferioară, care la fel să ne spună cu exactitate cauza pierderii sângelui.
Ca și tratament, cel mai important, cel mai ușor și mai simplu de folosit este tratamentul cu fierul oral, cam 150-200 mg pe zi. Se pot lua în 2 prize, una sau 2 prize, depinde de toleranța pacientului.
Preparatele de fier oral au ceva reacții gastrointestinale de tipul balonare, greață, diaree, constipație. Este foarte important ca pacientul să știe de aceste manifestări digestive și să-l sfătuim să schimbe preparatul dacă nu-l tolerează, se ia câteva zile, dacă nu îl tolerează poate să îl schimbe sau ia în timpul mesei sau măcar o dată la 2 zile.
De evitat a se lua tratamentul cu fier împreună cu antiacide, împreună cu ceaiuri, cereale, lapte, pentru că îi scade absorbția. Și recomandarea ar fi să ia împreună cu un comprimat de vitamina C, de preferat efervescent, pentru că îi crește absorbția intestinală. Există mai multe preparate pe piață, de fier.
Alt tratament este preparatul de fier injectabil care se poate recomanda pacienților ce au deficite de fier, au anemii severe și trebuiesc destul de repede controlate în caz de intervenții chirurgicale programate, la pacienții care au preferința aceasta, de fier injectabil în loc de cel oral.
Preparatele de fier injectabil se por administra pacienților care au intoleranță la preparatele de fier orale, la pacienții la care pierderile sunt mai mari decât reușim să acumulăm prin tratamentul cu fier oral, cu preparate de fier oral, sau pacienților care au intoleranță digestivă importantă la preparatele de fier oral.
O altă cale de tratament a anemiei, mai ales dacă este severă, este transfuzia de concentrat eritrocitar. Transfuzia de concentrat eritrocitar se administrează pacienților cu valori scăzute ale hemoglobinei, dar nu numai aceasta, ci și în funcție de intoleranța pacientului, în funcție de comorbidități, în special la pacienții vârstnici cu probleme cardiace care au simptomatologie cardiacă, gen angină pectorală, sau pacienții chiar și mai tineri dar cu lipotimie, adică cu stare de leșin. Nu se recomandă pacienților tineri, care au toleranță digestivă bună sau cărora li se poate face tratament injectabil. Este de evitat, în general, transfuzia de concentrat eritrocitar pentru că are foarte multe reacții adverse.
Ca și o conluzie, ce aș putea să spun este că anemia indiferent de cauză, nu este o boală, este un simptom și că este foarte important a se căuta cauza, nu numai a se trata anemia, important e și identificarea cauzei și rezolvarea cauzei.
Cam 10-20% din pacienți nu tolerează preparatele de fier oral datorită intoleranței digestive, dar ei trebuie să știe că există mai multe preparate pe piață, că există mai multe căi de administrare, mai multe metode, că tratamentul se face pe o perioadă îndelungată, deși ei se simt bine dupa primele doze. Tratamentul trebuie continuat câteva luni, 2, 3 poate chiar și 6 luni. Chiar dacă crește valoarea hemoglobinei trebuie totuși umplute rezervele de fier ale organismului. Ei trebuie reevaluați la câteva săptămâni de la inițierea tratamentului pentru a se vedea toleranța digestivă, complianța la tratament, pentru a se vedea exact dacă avem o creștere a valorii hemoglobinei și restul indicilor și indicatorilor din hemogramă, precum și fierul din depozite pentru că există cazuri în care nu se pot identifica cauze, cam 20% din cazuri nu putem să identificăm o anumită cauză.
Acești pacienți trebuie ținuți sub observație, investigat tubul digestiv pentru că pot să apară hemoragii oculte care pot să ascundă diverse neoplazii sau alte afecțiuni cronice.
Consultul hematologic este indicat pacienților cu anemie care au fost tratați eventual de medicul de familie și care nu au răspuns la tratament. Nu este indicat să luăm tratament după ureche pentru că se poate confunda cu alte tipuri de anemie și pacienții ajung să trateze incorect această afecțiune.
Consultul hematologic, investigațiile, atât cele biologice cât și cele imagistice, tratamentul, inclusiv cel injectabil și chiar dacă este nevoie, transfuziile de sânge, pot fi realizate aici la noi, la MEDSTAR General Hospital.
Bronhopneumopatia cronică obstructivă este o afecțiune respiratorie cronică, care afectează atât bronhiile prin îngustarea calibrului acestora, cât și alveolele, prin distrucția lor și producerea de bule de emfizem, acesta reprezentând zonele de spațiu mort la care nu se mai realizează schimbul gazos. Principala cauză a BPOC-ului o reprezintă fumatul. Pacienții în vârstă de peste 40 de ani, cu un istoric de peste 20 de fumat minim un pachet pe zi au toate șansele de a dezvolta această afecțiune.
Alți factori favorizanți sunt reprezentați de deficitul de alfa 1 antitripsina și de către expunerea profesională. Pacienții care lucrează în industria siderurgică, în industria chimică, în vopsitrorii sau industria extractilă, datorită inhalării de pulbere de gaze și de substanțe chimice.
După cum deja se știe, infecția cu SARS-CoV-2 se răspândește la nivel aerian prin picăturile aerosolizate de pacienții infectați, răspândite prin nas și prin gura pacientului infectat. De aceea țin să precizez că purtarea măștii doar la nivelul gurii nu protejează nici pacientul de a lua boala, nici de a răspândi infecția. Manifestările legate de infecția cu SARS-CoV-2 după cum știm sunt febră, tuse, durere la nivelul cavității bucale, odinofagie, mialgii. Pacienții pot avea, de asemenea, dificultăți de respirație.
Din categoria pacienților cu risc mai mare de a face această boală au fost incluși pacienții cu diabet zaharat, atât de tip 1 cât și de tip 2, și s-a constatat că pacienții diabetici tineri fac forme mai severe. De asemenea, pacienții cu boli pulmonare obstructive – BPOC-ul și astmul, deci pacienții cu afectare anterioară pulmonară, pacienții cu afectare cardiacă, în special cei cu insuficiență cardiacă și hipertensiune arterială, pacienții obezi – obezitatatea este considerată un factor de risc in infecția cu SARS-CoV-2.
Accesul la serviciile medicale oferite de MEDSTAR General Hospital NU ESTE CONDIȚIONAT de prezentarea certificatului verde, care să ateste calitatea de vaccinat!
Activitatea în cadrul spitalului nostru se desfășoară însă cu respectarea tuturor măsurilor necesare pentru limitarea răspândirii virusului SARS-Cov-2, reprezentând:
– programare telefonică pentru consultații și investigații
– triaj epidemiologic la intrarea în incintă
– limitarea accesului aparținătorilor și vizitatorilor
– respectarea distanțării fizice în zona de așteptare
– efectuarea obligatorie a unui test rapid antigen în cazul pacienților internați sau prezentarea, la internare, a unui test RT-PCR negativ, efectuat cu cel mult 72 de ore înainte.
Toate aceste măsuri, completate de măsurile adoptate de personalul propriu (echipament de protecție, dezinfecție, etc.) oferă un mediu sigur atât pentru pacienți, cât și pentru personalul medical.
Puteți apela cu încredere la serviciile MEDSTAR General Hospital pentru analize de laborator, consultații și investigații în regim ambulatoriu, spitalizare de zi și spitalizare continuă în specialități medicale și chirurgicale.
Pentru informații suplimentare, apelați numărul de telefon 📞0241-940 sau numărul de whatsapp 🟢 0726-337.827
Urmare a cresterii morbiditatii prin infectii respiratorii acute (IACRS, pneumopatii si gripa), precum si in contextul starii de alerta actuala cauzata de coronavirus, conducerea MEDSTAR General Hospital a decis:
INTERZICEREA PROVIZORIE A VIZITELOR PE TOATE SECTIILE SPITALULUI
INTERNAREA PACIENTILOR PE SECTIILE SPITALULUI SA SE FACA IN BAZA FIE A UNUI TEST RAPID ANTIGEN COVID-19 NEGATIV, EFECTUAT CU MAXIM 48 ORE INAINTE, FIE A UNUI TEST COVID-19 RT-PCR EFECTUAT CU MAXIM 72 ORE INAINTE, INDIFERENT DE STATUSUL VACCINAL.
De asemenea, la indicatiile Directiei de Sanatate Publica Judeteana Constanta, va transmite urmatoarele recomandari.
Atat persoanele care nu prezinta simptome respiratorii, cat si cele care prezinta simptome respiratorii trebuie, in comunitate:
sa evite aglomeratiile si sa evite frecventarea spatiilor inchise aglomerate
sa mentina o distanta de cel putin 1 metru fata de celelalte persoane
sa spele frecvent mainile, folosind apa si sapun, atunci cand mainile sunt vizibil murdare, sau antiseptic pe baza de alcool, daca mainile nu sunt vizibil murdare
sa utilizeze tehnica de a tusi sau stranuta in interiorul cotului flectat sau sa acopere nasul si gura in timpul tusei/stranutului cu un servetel de unica folosinta pe care sa-l arunce imediat la cos, urmand sa spele IMEDIAT mainile cu apa si sapun
sa evite atingerea nasului, gurii si ochilor cu mainile nespalate sau nedezinfectate
sa poarte masca daca prezinta febra, tuse, respiratie dificila si sa solicite medicului de familie consult medical cat mai curand posibil
sa indeparteze masca folosind o tehnica adecvata, respectiv fara sa fie atinsa suprafata mastii, sa fie indepartata prin apucarea snururilor/elasticelor de prindere, urmand sa spele IMEDIAT mainile cu apa si sapun
sa nu reutilizeze mastile de unica folosinta si sa nu foloseasca aceiasi masca de mai mult de 4-5 ore
Rugam toti pacientii, precum si rudele si apartinatorii acestora, sa dea dovada de intelegere si sa respecte regulile impuse, acestea fiind adoptate atat in vederea protectiei pacientilor, cat si a personalului medical care isi desfasoara activitatea in MEDSTAR General Hospital.
Autoritatea Națională de Management al Calității în Sănătate (ANMCS) lansează pe 17 septembrie 2021, cu ocazia Zilei Mondiale a Siguranței Pacientului cu tema “Îngrijiri medicale sigure pentru mame și nou-născuți!”, un set de recomandări privind evenimentele adverse asociate îngrijirilor de sănătate acordate mamei și nou-născutului.
“Promovarea conceptului de siguranță în serviciile de sănătate acordate mamei și nou-născutului prin implementarea standardelor pentru îmbunătățirea calității serviciilor de sănătate reprezintă o prioritate a ANMCS. Recomandările privind evenimentele adverse asociate îngrijirilor de sănătate acordate mamei și nou-născutuluidefinesc cadrul corect al managementului evenimentelor adverse și încurajeaza raportareaacestora”, a declarat dr. Vlad Teodor Berbecar, președintele ANMCS.
Ziua Mondială a Siguranței Pacientului a fost instituită de cea de-a 72-a Adunare a Organizației Mondiale a Sănătăţii (OMS) în luna mai 2019 cu scopul de a dezvolta politicile şi practicile în acest domeniu.
Anul acesta, OMS îndeamnă toți factorii de decizie să demareze „Acțiuni acum pentru nașteri în siguranță și respect pentru toți”, în cadrul temei mai ample „Îngrijiri medicale sigure pentru mame și nou-născuți”.
Conform datelor statistice furnizate de OMS, la nivel global, 810 femei mor în fiecare zi din cauze prevenibile legate de sarcină și naștere. 6700 de nou-născuți mor în fiecare zi, adică 47% din toate decesele la copii cu vârsta sub 5 ani. Aproximativ 2 milioane de copii se nasc morți în fiecare an, 40% dintre decese având loc în timpul travaliului.
ANMCS invită pe oricine își dorește să marcheze această zi să poarte un obiect vestimentar sau accesoriu de culoare portocalie (cravată, panglică, eșarfă, broșă, banderolă) prin care să marcheze data de 17 septembrie. Portocaliu este culoarea desemnată de OMS ca fiind culoarea simbol a Zilei Mondiale a Siguranței Pacientului. Pentru a populariza conceptul de siguranță a pacientului, ANMCS va expune materiale vizuale în mai multe locuri de interes public din București.
#PatientSafety #WorldPatientSafetyDay
Mai multe informatii puteti citi in articolul publicat pe site-ul ANMCS
Tiroida este un organ impar, situat la nivelul lojei anterioare a gatului. Aceasta este formata din 2 lobi uniti de un istm avand forma de „fluture”. Tiroida este responsabila de secretia de hormoni tiroidieni, absolut necesari pentru buna functionare a organismului. Patologia tiroidiana reprezinta unul din cele mai frecvente motive de prezentare la endocrinolog.
Direcţia de Sănătate Publică Constanţa organizează în luna iulie 2021 campania de informare şi educare dedicată informării despre efectele activității fizice asupra organismului.
Beneficiile pentru sănătate ale activității fizice, de la cele cardiovasculare la cele mentale, sunt bine stabilite. În schimb, inactivitatea fizică, pe lângă fumat și obezitate este un factor major de risc pentru bolile netransmisibile la nivel mondial.
Activitatea fizică regulată este dovedită a ajuta la prevenirea și gestionarea bolilor netransmisibile, cum ar fi bolile cardiace, accidentul vascular cerebral, diabetul zaharat și mai multe tipuri de cancer. De asemenea, ajută la prevenirea hipertensiunii arteriale, la menținerea unei greutăți corporale sănătoase și poate îmbunătăți sănătatea mintală, calitatea vieții și starea de bine.
Activitatea fizică se referă la orice tip de mișcare. Modalitățile cele mai frecvente de a fi activ includ mersul pe jos, mersul pe bicicletă, pe motocicleta, diferite tipuri de sporturi, recreerea și jocul activ și pot fi realizate la orice nivel de abilitate și pentru plăcerea tuturor.
Cu toate acestea, estimările globale actuale arată că unul din patru adulți și 81% dintre adolescenți nu fac suficientă activitate fizică. Mai mult, pe măsură ce țările se dezvoltă economic, nivelurile de inactivitate cresc și pot ajunge până la 70%, din cauza schimbării mijloacelor de transport, a utilizării sporite a tehnologiei la muncă și pentru recreere, a valorilor culturale și a comportamentelor sedentare în creștere.
Planul global de acțiune al OMS privind activitatea fizică 2018-2030: oameni mai activi pentru o lume mai sănătoasă, oferă un cadru de acțiuni politice eficiente și fezabile, care pot ajuta la susținerea, menținerea și creșterea activității fizice prin parteneriate interguvernamentale și multisectoriale.
În România, din totalul populației rezidente de 15 ani şi peste care muncesc realizând treburile ce fac parte din activitatea zilnică a fiecărei persoane (efectuând muncă remunerată sau neremunerată, muncă în gospodăria proprie, îngrijind familia, învăţând, căutând un loc de muncă, îngrijind persoane vârstnice etc.) mai mult de jumătate a declarat că atunci când muncesc petrec cea mai mare parte a timpului așezate sau în picioare (60,6%), un sfert din populaţie a declarat că desfăşoară o muncă ce presupune un efort fizic moderat, 5,7% au declarat că realizează o muncă solicitantă din punct de vedere fizic, iar 6,8% au precizat că nu desfăşoară nicio muncă ce presupune efort fizic sau nu au putut preciza tipul efortului fizic
Ce este activitatea fizică ?
Organizația Mondială a Sănătății (OMS): Activitatea fizică se referă la orice tip de mișcare. Modalitățile cele mai frecvente de a fi activ includ mersul pe jos, mersul pe bicicletă, activități în scaunul cu rotile, diferite tipuri de sporturi, recreerea și jocul activ și pot fi realizate la orice nivel de abilitate și pentru plăcerea tuturor.
Forme de activitate fizică
Activitatea fizică moderată – necesită efort moderat și accelerează notabil ritmul cardiac.
Exemple: mers în ritm rapid, dans, grădinărit, activități casnice , implicare activă în jocuri și activități sportive cu copiii/ plimbatul animalelor domestice, activități în construcții (construire acoperișuri, zugrăveli, etc.), folosirea mopului, a aspiratorului sau greblarea în grădină, transportul/mutatul greutăților sub 20 kg.
Activitatea fizică intensă – necesită efort mare și produce accelerarea respirației și o creștere substanțială a frecvenței cardiace.
Exemple: alergat, urcatul rapid al unui deal, ciclism în ritm rapid, aerobic, înot rapid, sporturi și jocuri de competiție (fotbal, volei, baschet, hochei etc.), săpat, tunderea ierbii cu un aparat manual, transportul/ mutatul greutăților peste 20 kg.
Care sunt beneficiile activității fizice regulate?
Îmbunătățește activitatea respiratorie
Îmbunătățește activitatea cardiacă
Îmbunătățește sănătatea oaselor
Îmbunătățește sănătatea mintală
Contribuie la prevenirea unor boli cronice
Ameliorează starea de sănătate a organismului
Mergeți pe jos? Beneficiile mersului pe jos sunt:
Menține o greutate sănătoasă și scade grăsimea corporală
Previne sau ameliorează diferite afecțiuni, inclusiv boli de inimă, accident vascular cerebral, hipertensiune arterială, cancer și diabet zaharat de tip 2
Îmbunătățește starea sistemului cardiovascular
Îmbunătățește sănătatea oaselor
Îmbunătățește rezistența musculară
Organismul devine plin de energie
Îmbunătățește starea de spirit, funcțiile cognitive, memoria și somnul
Îmbunătățește echilibrul și coordonarea
Întărește sistemul imunitar
Reduce stresul psihic
Vreți să vă simțiți mai bine ?
Adresați-vă cu încredere medicului de familie și asistenților comunitari înainte de a începe practicarea regulată a activității fizice, mai ales dacă aveți boli cronice. Stabiliți împreună obiective realiste, în funcție de starea de sănătate.
Alcătuiți un program, astfel încât să practicați cât mai des o formă de activitate fizică ce vă face plăcere.
Evitați practicarea sportului în mediul exterior dacă aerul este foarte poluat.
Folosiți blog-ul personal pentru informarea prietenilor despre activitățile organizate în luna iulie în localitatea dvs. cu ocazia desfășurării campaniei naționale a informării despre efectele activității fizice.
Durerile articulare sunt problemă foarte comună, care afectează deopotrivă tinerii și vârstnicii. În cazul oamenilor în vârstă, cartilajul, care funcționează că o pernă de protecție pentru genunchi, deseori se uzează și produce durere cronică și rigiditate.
Artrocenteza este o procedură în cadrul căreia medicul foloseşte un ac pentru a extrage lichid dintr-o articulaţie.
Aflaţi când este recomandată puncţia articulară, cum se realizează şi care sunt riscurile şi beneficiile acestei proceduri.
Ce este artrocenteza?
Artrocenteza sau puncţia articulară este o procedură în cadrul căreia un specialist îndepartează fluidul aflat în jurul unei articulaţii cu ajutorul unui ac şi a unei seringi. Acest lucru se realizează de obicei sub anestezie locală pentru a ameliora umflarea şi/sau pentru a extrage lichidul care să fie analizat pentru a diagnostica o tulburare sau problemă articulară.
Rolul artrocentezei
De obicei, artrocenteza este realizată pentru:
Obţinerea de informaţii suplimentare necesare pentru a determina un diagnostic
Reducerea presiunii în articulaţie va ajuta la ameliorarea durerii şi a disconfortului
Excesul de lichid trebuie eliminat înainte de administrarea unei injecţii terapeutice
Când este indicată o artrocenteză?
Medicul poate recomanda artrocenteza pentru a confirma sau a exclude un diagnostic sau în scop terapeutic.
Indicaţii pentru artrocenteză în scop diagnostic:
Evaluarea artritei monoarticulare
Evaluarea tumefacţiei articulare
Evaluarea în cazul suspiciunii de artrita septică
Identificarea artropatiei induse de prezenta cristalelor la nivel intraarticular
În diferite afectiuni articulare cum ar fi guta, pseudoguta, artrita reumatoidă
bursita septică sau non-septică
Când se suspectează o infecţie în articulaţie
Indicaţii pentru artrocenteză în scop terapeutic:
În cazul unei leziuni sau a unui traumatism care a provocat o hemoragie în spatial articular.
Ameliorarea durerii prin aspirarea lichidului sinovial acumulat în exces, care provoacă presiune şi durere în articulaţie
Injectarea de medicamente (de exemplu: corticosteroizi, antibiotice sau anestezice).
Lichidul sinovial care este colectat în timpul artrocentezei poate fi supus unei analize. Informaţiile oferite de această analiză pot ajuta la stabilirea diagnosticului şi a celui mai efficient tratament.
Etapa de testare a lichidului sinovial
În laborator, lichidul sinovial extras este analizat apoi, pentru a se observa anumite caracteristici, precum:
aspectul (lichidul sinovial normal este vascos, lipicios, are aspect transparent spre galben deschis);
examinarea microscopică (lichidul sinovial este analizat sub microscop, pentru a se detecta prezenţa globulelor sangvine, cristalelor şi bacteriilor);
analiza chimică (lichidul sinovial este testat pentru a se depista glucoza, proteinele şi lactat dehidrogenaza); alte analize (lichidul sinovial este observat intr-un tub special, dupa 1 ora, pentru a se vedea formarea unui cheag de fibrina, o proteina formata in timpul coagularii normale a sangelui).
Cum se desfasoara aceasta procedura?
Pregatirea pentru procedură
Înainte de artrocenteză, persoanele trebuie să le spună medicilor dacă:
Iau orice tip de medicamente, inclusiv medicamente fără reţetă şi suplimente pe bază de plante
Sunt alergice la orice medicamente, latex sau anestezic
Au orice fel de infecţie sau o tulburare de sânge sau probleme de sângerare
Sunt sau ar putea fi gravide
Pacienţii care iau de obicei anticoagulante ar putea fi nevoiţi să nu mai ia aceste medicamente în zilele premergatoare artrocentezei. Alţi pacienţi pot continua să ia aceste medicamente, însa ar putea fi nevoiţi să aibă o grijă suplimentară.
Artrocenteza este o procedură internă care de obicei durează doar 5-10 minute. Pentru început, pacientului i se cere să se aşeze sau să stea întins într-o poziţie confortabilă şi care să-i ofere medicului acces uşor la articulaţii.
După ce se dezinfectează tegumentele supradiacente articulaţiei cu betadină şi alcool se efectuează o anestezie locală după care medical palpează reliefurile anatomice ale articulaţiei de puncţionat.
Medicul introduce un ac în articulaţia sau bursa afectată. Acul este ataşat la o seringa. În timp ce medicul trage înapoi pistonul seringii, aceasta se va umple cu lichid articular.
Aspiraţia lichidului sinovial se realizează cel mai uşor atunci când articulaţia este în poziţie maxima de presiune intraarticulară.
Atunci cand procedura este realizata la genunchi, pacientul este rugat să stea aplecat, cu piciorul relaxat şi drept sau uşor îndoit. Dacă genunchiul este înclinat la un anumit unghi, medicul îi poate pune un prosop sub genunchi pentru sprijin.
Pentru puncţia umărului, pacientul stă în poziţia de decubit dorsal în usoară abducţie, şi cotul flectat la 90° sprijinit pe abdomen sau şezând cu cotul flectat şi sprijinit de cealaltă mână.
Pentru puncţia articulaţiei cotului pacientul sta în poziţia şezând, cu cotul flecat la 90° şi sprijinit pe masa de consultaţii.
După efectuarea puncţiei articulare se va aplica un bandaj local.
Recuperarea după artrocenteză
Artrocenteza este o procedură frecventă, cu puţine riscuri, iar pacienţii se recuperează rapid. Unii pacienţi trebuie să fie însoţiţi de o persoană care să îi conducă acasa în urma procedurii. Anestezicele locale, cum ar fi lidocaina, se elimină din corp de obicei în 2-4 ore. De aceea, pacienţii pot simţi că durerea se înteţeşte la scurt timp după ieşirea din cabinetul medicului. Durerile uşoare pot persista timp de o zi sau două după procedură.
Riscurile şi complicaţiile
Cele mai frecvente efecte secundare asociate cu artrocenteza sunt:
Disconfortul articular temporar.
Acul poate zgâria sau perfora tendoanele, vasele de sange sau nervii articulaţiei.
Pacientul poate avea o reacţie alergică la anestezic.
În cazuri rare, pot pătrunde sânge sau infecţii în cavitatea articulara sinovială, în urma puncţiei.
Revista Viata medicala prezinta, in editia tiparita, concluziile cele de-a doua editii a workshopului pe tema magneziului, neurostiintelor si nutritiei („2nd Workshop on Magnesium, Neuroscience and Nutrition – în current COVID-19 pandemia”) care s-a desfasurat online, in zilele de 28 si 29 mai a.c. Iata cateva fragmente din acest articol.
La a doua ediţie a workshopului pe tema magneziului, neuroştiinţelor şi nutriţiei au participat cercetători din mai multe ţari europene, dar şi din SUA, Japonia, Australia, Mexic.
Magneziul în hipertensiunea arterială
Profesor dr. Rhian Touyz, director al Institutului de Ştiinţe Cardiovasculare şi Medicale al Universităţii din Glasgow, a abordat un subiect extrem de important, respectiv magneziul şi implicaţiile lui în patologia umană, cu accent pe rolul TRPM în funcţionarea normală, dar şi în patologia cardiovasculară. S-a susţinut ideea că administrarea de magneziu ar fi benefică pentru a reduce dezvoltarea fibrozei la bolnavii hipertensivi. Una dintre cauzele incidenţei ridicate a HTA şi a sindromului metabolic în SUA trebuie căutată în scăderea permanentă în cursul ultimului secol a cantităţii de magneziu introdusă zilnic în organism prin aport alimentar.
Protecţie cerebrală
Laura Locatelli şi colegii ei din Milano au pus la punct un foarte interesant model experimental pentru studierea în vitro a barierei hematoencefalice şi au arătat că magneziul reduce hiperpermeabilitatea indusă acesteia de către lipopolizaharid (LPS) şi bradikinină. Aceste date recomandă administrarea terapeutică de magneziu în toate cazurile patologice în care există o astfel de creştere. Satoski Kida (Japonia) a demonstrat efectul deficienţei magneziului în neuroinflamaţie. Menga Tao (SUA) a demonstrat că administrarea de magneziu şi de vitamina D a determinat o creştere a funcţiilor cognitive la adulţi.
Implicaţii în boala bipolară
Mihai Nechifor şi colaboratorii arată că atât în faza depresivă, cât şi în faza maniacală a psihozei bipolare de tip I există o cădere a nivelului magneziului. În cercetările noastre am pus accentul nu numai pe determinarea concentraţiei magneziului, zincului şi a altor cationi plasmatici, dar şi pe determinarea concentraţiei magneziului intracelular.
Modulator al microbiotei digestive
Importanţa axei intestin-creier este binecunoscută azi, cum este şi implicarea perturbărilor microbiotei în variate procese patologice. Ceea ce nu se ştia este faptul că magneziul are un rol modulator la nivelul microbiotei digestive şi că favorizează normalizarea acesteia, fapt arătat de Federica di Chierico (Italia). Julie Auwercx şi colegii săi (Franţa) au arătat că la nivelul unor cancere digestive (esofagian, gastric şi colorectal) există o modificare a expresiei unor transportori de magneziu.
Factor agravant în formele grave de COVID-19
În general s-a demonstrat că un nivel scăzut al magneziului creşte riscul unor forme mai grave de boală. Magneziul joacă roluri multiple la nivelulsistemului imunitar, iar reducerea concentraţiei acestuia scade apărarea imunitară. În cazul formelor grave de COVID-19, la care se produce aşa-numita “furtună de citokine’’, lipsa magneziului este un factor agravant, deoarece magneziul reduce sinteza de IL-9, de TNF şi a altor cytokine.
Mulți români au teamă de ace, de a merge la medic, de a se confrunta cu un diagnostic. De aceea am numit analizele de laborator un „rău” necesar.
Încă dinainte de a ne naște „facem” analize, prin intermediul mamei. Dacă mama are carențe (de exemplu anemie feriprivă, hipocalcemie, carența vitaminei D), va avea și copilul. Așa încât, corectând carențele mamei, prevenim carențele bebelușului. La vârsta de un an este utilă Hemograma, întrucât anemia feriprivă este frecventă la sugar și copilul mic. Pe măsură ce cresc, copiii se confrunta cu infecții repetate care le cresc imunitatea, dar pot avea și consecințe pe termen lung, cum este cazul streptococului betahemolitic de grup A, situație în care analizele pot face diferența între formele de boală, necesitatea introducerii sau nu a unui antibiotic, durata tratamentului. În acest scop, pe lângă examenul clinic, sunt utile exudatul faringian, hemograma, probele inflamatorii, ASLO, uneori chiar ureea și creatinina care reflectă funcția rinichilor. Aceste analize sunt stabilite de către medic, în mod individual, în urma consultației.
Examenul clinic înainte de a face analize este extrem de necesar, întrucât există proverbul „analize bune, pacientul mort”, precum și reversul: analize un pic modificate, dar care nu exprimă vreo suferință reală a organismului, ci pur și simplu nu se încadrează în intervalul statistic al normalului. Doar corelând analizele cu consultația (anamneză plus examen clinic) putem trage niște concluzii pertinente, nicidecum citind interpretarea de pe internet pentru analiza respectivă.
Cu ce periodicitate ar trebui făcute analize?
Răspunsul nu este unul standard, ci se stabilește în funcție de problemele fiecărui organism. Un copil sau o persoană sănătoasă, care are sub 40 ani și face vizita medicală anuală la medicul de familie, poate face analize o dată la 3 ani, gravidele fac analize în fiecare trimestru de sarcină, persoanele cu boli cronice, indiferent de vârstă, din 6 in 6 luni, uneori și mai des, cei peste 40-45 ani fără boli cronice anual.
Cine recomandă analize de laborator?
În mod uzual, medicul de familie, dar și specialistul de altă specialitate clinică ce are în evidență sau consultă un pacient cronic (de exemplu diabetic, cardiac, hipotiroidian, oncologic etc.).
Analizele sunt de multe feluri, impresionant de multe și de scumpe, unele dintre ele (de exemplu markerii tumorali). De aceea nu este recomandat ca pacientul să vină la recepția unui laborator și să ceară „vreau să fac toate analizele”, cum am auzit frecvent. În primul rând pentru că nu are sânge pentru a le face pe toate, dar mai ales pentru faptul că analizele date fără o țintă pot speria inutil omul, întrucât ele nu pot fi interpretate decât într-un context sau pot fi scăpate din vedere analize care ar putea salva viața ( caz concret: o banală sângerare ocultă din fecale la un pacient cu formă foarte ușoară de anemie , care nu prea consuma carne, fără alte simptome a condus la decizia unei colonoscopii care a relevat tumoră malignă de colon, cu markeri tumorali negativi, soluționată chirurgical).
Sper ca exemplul de mai sus să fie decisiv pentru fiecare om de a avea o legătură bună cu medicul curant prin controlul medical periodic, în urma căruia prescrierea de analize să fie de un real folos pentru clarificarea stării de sănătate, iar nu o angoasă inutilă. Cum „repetarea este mama învățăturii”, dacă o problemă nu trece în câteva zile, mergeți la medic, nu direct la laborator, tocmai pentru a nu avea parte de „analize bune, pacientul mort”!
Contains information related to marketing campaigns of the user. These are shared with Google AdWords / Google Ads when the Google Ads and Google Analytics accounts are linked together.
90 days
__utma
ID used to identify users and sessions
2 years after last activity
__utmt
Used to monitor number of Google Analytics server requests
10 minutes
__utmb
Used to distinguish new sessions and visits. This cookie is set when the GA.js javascript library is loaded and there is no existing __utmb cookie. The cookie is updated every time data is sent to the Google Analytics server.
30 minutes after last activity
__utmc
Used only with old Urchin versions of Google Analytics and not with GA.js. Was used to distinguish between new sessions and visits at the end of a session.
End of session (browser)
__utmz
Contains information about the traffic source or campaign that directed user to the website. The cookie is set when the GA.js javascript is loaded and updated when data is sent to the Google Anaytics server
6 months after last activity
__utmv
Contains custom information set by the web developer via the _setCustomVar method in Google Analytics. This cookie is updated every time new data is sent to the Google Analytics server.
2 years after last activity
__utmx
Used to determine whether a user is included in an A / B or Multivariate test.
18 months
_ga
ID used to identify users
2 years
_gali
Used by Google Analytics to determine which links on a page are being clicked
30 seconds
_ga_
ID used to identify users
2 years
_gid
ID used to identify users for 24 hours after last activity
24 hours
_gat
Used to monitor number of Google Analytics server requests when using Google Tag Manager