Spondilita anchilozanta (boala Marie-Struempell sau boal Bechterew) este o boala inflamatorie cronica. Aceasta afecteaza predominant coloana vertebrala, dar și articulatiile periferice, în special articulatiile centurilor (sold, umeri). Caracteristica majora a bolii este afectarea precoce a articulatiilor sacroiliace.
Spondilita anchilozanta are o prevalenta de 1% si este de 3 ori mai frecventa la barbati, in special la cei tineri cu varsta intre 20 si 40 de ani.
Boala evolueaza rapid spre anchiloza coloanei vertebrale si spre invaliditate.
Diagnosticul cert de Spondilita anchilozanta presupune prezenta modificarilor de sacroiliita la examenul radiologic sau RMN. In ultimii ani s-a luat în considerare ca si criteriu de diagnostic si prezenta HLA B27.
Pacientul prezinta durere la nivelul coloanei vertebrale, durere ce debuteaza insidios, este persistenta cu o durata de cel puțin 3 luni, recidivanta, apare în repaus, de regula în a doua parte a nopții, trezind bolnavul din somn si se insoteste de redoare matinala prelungita (uneori peste 3 ore). Durerea se amelioreaza dupa exercitiu fizic si se agraveaza dupa repaus prelungit.
Pot fi afectate si articulatiile periferice (glezne, genunchi, coate), de obicei afectarea fiind simetrica.
Deseori pacientii cu spondilita dezvolta si manifestari extraarticulare: uveita, afectarea tractului gastrointestinal, afectare cardiovasculara, pulmonara sau renala.
La examenul fizic se urmareste aprecierea mobilitatii segmentelor coloanei vertebrale si a articulatiilor periferice.
Explorarile paraclinice evidentieaza prezenta sindromului biologic de inflamatie (accelerarea VSH, pozitivarea proteinei C reactive).
Explorarile imagistice (radiografie, RMN) ale coloanei vertebrale, ale bazinului si ale articulatiilor periferice permit vizualizarea modificarilor specifice.
Terapia spondilitei anchilozante vizeaza calmarea durerii, reducerea inflamatiei, mentinerea mobilitatii coloanei vertebrale și prevenirea anchilozei.
Pentru mentinerea mobilitatii si prevenirea anchilozei pacientul este sfatuit sa practice gimnastica medicala, hidroterapie sau unele sporturi, inotul fiind cel mai indicat.
Principala grupa de medicamente folosita pentru diminuarea inflamatiei, ameliorarea durerii si mobilitate articulara este reprezentanta de antiinflamatoriile nonsteroidiene (Diclorenac, Indometacin, Meloxicam, Ketoprofen, Etoricoxib, Celecoxib, etc.). Preparatul se alege in functie de varsta pacientului si de posibilele comorbiditati (digestive, cardiace, renale, etc.) Terapia este de lunga durata.
Pentru afectarile periferice se pot folosi Sulfasalazina, Metotrexat.
In ultimii ani au inceput sa fie folositi si agentii biologici anti TNFα. Au indicatie de astfel de terapie pacientii cu boala activa, care nu raspund la cel putin 2 AINS administrate timp de luni fiecare.
